Dimineți de iarnă

Publicat în Dilema Veche nr. 980 din 19 ianuarie – 25 ianuarie 2023
Zizi și neantul jpeg

Sînt dimineți pe care chiar le simți ca pe niște începuturi. Sînt dimineți în care chiar te trezești la viață și simți că, după o perioadă de „moarte”, poți să miști din nou. 

Sînt altele în care nimic nu se leagă. Și sînt cele în care rutina te ia pe sus și te prinde în mrejele ei invizibile, dar greu de desfăcut. 

Diminețile cenușii de iarnă, precum cele de acum, îmi amintesc de rutina mersului la școală din anii ’80. Locuiam, pe vremea aceea, într-un parter destul de întunecos, în care lumina soarelui părea mereu diluată. În fața geamului era oricum, la o distanță destul de mică, un alt bloc. Casa era destul de friguroasă și se inundase de cîteva ori, chiar și înainte să ne mutăm.  

Și, cu toate astea, mă lăsam mereu, cu voluptate, în voia dimineților de iarnă. Îmi plăcea geana de lumină deloc orbitoare de dimineață. Nu mă trezeam oricum, ci în sunetul telefonului meu negru și vechi, din alte lumi. Invariabil și la fel de monoton (nu erau ringtones pe vremea aceea), suna la ora 6 sau 6,30. Era bunicul meu, Tache, care se trezea la 5. Iar aproximativ o oră mai tîrziu, după ce-și termina treburile standard prin curte, se reîntorcea la telefonul lui alb lăptos, cu disc, și forma conștiincios numărul meu. El era apelul meu de dimineață. Era mult mai exact decît orice robot de la hotelurile la care am folosit, în alte vremuri, serviciul de wake-up call. Puteam să mă bazez necondiționat pe el: nu m-ar fi abandonat.

Vocea bunicului meu, care-mi repeta nu isteric, dar hotărît, că e timpul să mă trezesc, era primul meu contact cu realitatea unei noi zile, cenușii sau nu. Nici nu conta. Vocea de la telefon mă făcea să mă simt sigură pe neschimbarea lumii. Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor. 

Așa că, după ce o ascultam, mă puteam ridica vioaie de pe patul meu tare (dar nu prea tare), de sub afișul meu aproape incolor cu Beatles, și mă puteam îndrepta spre baia noastră mică și înghesuită. Fără nici un fel de pretenții estetice, departe de deliciul și fanteziile băilor de azi. Cu un gemuleț pătrat, suficient de mare cît să intre prin el soarele timid de iarnă și suficient de mic încît să nu poată pătrunde prin el un om cu o siluetă normală. Pe care se vedeau uneori nu copacii în floare, ci frînturi din costumele cenușii ale securiștilor care asigurau bunul mers al convoiului oficial prin zona Romană. 

Dar asta n-avea nici o importanță: prin geamul mic, dar posibil, intra aerul promițător al unei noi zile. Care, împreună cu apa rece a chiuvetei atît de standard încît nici n-o mai vedeai, își făcea efectul: te transporta din starea de gri amorțit în cea de galben pal vioi. Era un al doilea pas spre trezire. 

Cel de-al treilea se petrecea în bucătăria spațioasă, dar la fel de neutră. În care atît aragazul ce părea hîrșit în bătălii, cît și masa care cred că fusese cîndva albă, frigiderul și pereții se pierdeau într-o lume a obiectelor fără particularități. Greu de descris prin indistinctul lor. În care, totuși, ibricul de cafea a cărui culoare nu mi-o mai amintesc pentru că se estompase și ea, ca toate celelalte, după fierberi repetate, devenea totuși distinct prin mirosul care nu-l mai părăsea. Era o bucurie să-l pui pe foc și să-l păzești, să vezi cum începe să se formeze stratul maroniu deschis de spumă și cum freamătă spre suprafață. Și să-l oprești fix la țanc, înainte să dea în foc. Iar apoi să-ți torni cafeaua într-o veche și uriașă cană cu desene nefiresc de vesele. 

Nici nu mai conta dacă era cafea adevărată, obținută cu greu din economia underground ori primită din pachetele venite din Germania, sau ceea ce atunci se numea „nechezol”. Conta ritualul: ultima etapă de întoarcere la realitate. Cea mai profundă, după care urma contactul direct cu realitatea de multe ori brutală. 

Îmi puneam paltonul cenușiu ori pe cel negru, căciula diformă moștenită de prin familie și o porneam cu ghiozdanul pe umăr, pe jos, spre școala aflată la zece minute distanță. Drumul îmi plăcea întotdeauna, îmi mai lăsa loc de visări. Asta dacă nu mă-ntîlneam cu vreuna din colegele mele și trebuia să fac față conversației. 

Conversația era și ea bună la ceva, oricît de frivolă ar fi fost: mă ajuta să fiu cool la intrarea în liceu, unde mereu erai controlat și mereu puteai fi găsit cu ceva în neregulă. Și de fiecare dată, în ciuda faptului că erai conștient de toate astea, încercai să șuntezi cu ceva sistemul. Intra în lupta instinctivă și implicită pentru supraviețuire. 

Urmarea în articolul viitor.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.