Moși pre-revoluționari

Publicat în Dilema Veche nr. 975 din 15 decembrie – 21 decembrie 2022
Zizi și neantul jpeg

După 1989, Moșii Crăciun au devenit o industrie. Iar noi, copiii de altădată deveniți, brusc, copii mari, n-am știut cum să ne mai bucurăm de ea. Nu ne-a venit să credem că, oricînd voiam, puteam avea un Moș, numai al nostru. Ni se părea incredibil, pe atunci.

Pe vremea comunistă, Moșul care apărea în carne și oase era, cel mai des, Moș Gerilă. El nu era un Moș religios, nu avea, zice-se, nici o legătură cu Crăciunul. Crăciun care, de altfel, nici nu exista, cel puțin în mod oficial. Prietena mea, al cărei tată era secretar de partid, nu-și făcea pom pînă pe 30 decembrie. Teoretic, bradul se împodobea pentru Anul Nou. Atunci chiar existau și niște luminițe prin oraș, pe Calea Victoriei, prin zona, pe atunci oficială, a Muzeului Național de Artă și, mai tîrziu, prin anii ’80, la Orășelul Copiilor. Acolo venea chiar Moș Gerilă și le împărțea daruri puradeilor, după ce îi ruga să spună cîte o poezie. Iar magazinul Unirea, care cam tot pe atunci apăruse, avea, la un moment dat, un „hotline” la care puteai vorbi cu Moș Gerilă și-i spuneai ce-ți doreai să-ți aducă. 

Moș Gerilă se îmbrăca la fel ca Moș Crăciun, dar venea pe 30 decembrie. De obicei, era unul dintre angajații întreprinderii la care lucrau părinții. Copiii se îmbrăcau și ei cu ce aveau mai bun și se pregăteau pentru momentul cadoului. Care nu venea chiar gratis, era un schimb, pînă la urmă: piciul își prezenta repertoriul, la care muncise pînă atunci, și Moșul îi înmîna darul. Care putea fi o carte, un caiet și niște creoiane, o jucărie. Era, în ciuda conotațiilor pe care azi le sesizăm, un moment emoționant. Pe vremea de atunci nu percepeam toate nuanțele, nu știam toate dedesubturile.

Și totuși, în unele familii se făcea diferența dintre Moș Crăciun și Moș Gerilă. Se știa care e cel adevărat și care e cel oficial. Chiar dacă arătau asemănător, asta nu însemna că și simbolizau același lucru. Chiar și repertoriul pe care-l puneai pe tavă în fața fiecăruia dintre ei nu era chiar același: dacă la Moșul de acasă te mai puteai răsfăța, nu trebuia să știi totul perfect și nici nu trebuia neapărat să spui o poezie, la cel de la serviciul părinților totul se desfășura cam ca la școală. Și da, am uitat să reamintesc că Moșul, cel puțin în familia noastră, venea și acasă, în carne și oase. În seara de Ajun, așa cum știam că se cuvine. 

image

Tot așa cum știam că Moșul de acasă era cel adevărat. Părinții mei îmi explicaseră asta, tot așa cum îmi explicaseră că ce se învăța la școală nu era întotdeauna ce ar fi trebuit să știm. Știam, de pe la 3-4 ani chiar, că ce se întîmpla acasă, în apartamenetul nostru de bloc din Șoseaua Giurgiului, era una și ce se-ntîmpla în afara lui era alta. Sigur, pe alocuri, chiar în multe locuri, cele două se suprapuneau. Dar, în mod esențial, exista un strat profund, intim, care-și avea locul în cele două camere comandate ale noastre și care nu-și avea locul nici la școala mea destul de fancy, nici la serviciul părinților, nici în diverse alte spații publice. Își mai avea locul doar în casa bunicilor mei. Cînd eram mică și spuneam, precum copiii de azi, „lucruri trăsnite” – am declarat, odată, că „trebuie să fim patrioți în bloc”. 

Asta, într-un fel, sintetiza „totul”. Și că la școală trebuia să cîntăm imnul în fiecare dimineață, dar de fapt mimam cuvintele și ne aruncam ocheade; și că purtam cravate roșii de pionier pe care, cum ieșeam de la ore, cînd eram un pic mai mari, le scoteam și le azvîrleam în fundul ghiozdanelor; și că mai toate introducerile compunerilor trebuiau să spună ceva despre „vitejia de veacuri a poporului român care a stat ca o stîncă în calea năvălitorilor”; dar și că Moș Crăciun nu era Moș Gerilă. Chiar dacă nu sesizam toate conotațiile politice, simțeam ceva străin și neadevărat în Moșul oficial. Credința în Moș Crăciun, cel care venea acasă pe 24 decembrie seara, era credința noastră de atunci. Căci, oricum, alta nu prea cunoșteam. Nici nu știam bine ce însemna Crăciunul. Știam doar că are legătură cu miraculosul, cu binele și cu lucrurile intime și adevărate. Că nu putea include nimic formal, străin, impus. 

De asta, Moș Crăciun care venea la noi acasă, în fiecare seară de Ajun pe la ora 21, era perceput drept cel adevărat. Mai multe despre el în articolul viitor.

Cea mai bună parte din noi jpeg
„Te pot suna un minut?“
Am încercat să înțeleg de unde provine această anxietate și am descoperit cîteva posibile cauze.
Zizi și neantul jpeg
Primăvară și sărbători
În timp ce lumea de atunci își răcea gura în dezbateri intense, industria de Sf. Valentin înflorea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Pisica
A fost atît de specială încît eu, timp de trei ani, n-am știut dacă sînt om sau pisică.
E cool să postești jpeg
Normalitatea anormalității noastre
Zilnic, doar în Capitală, zeci de oameni sînt mușcați de cîini, vagabonzi sau care, chipurile, au stăpîni care îi lasă „liberi”.
p 20 WC jpg
Religia între pandemie şi război
De cîţiva ani încoace, avem de trăit două crize acute, globale.
Theodor Pallady jpeg
Rezonanța culturală a lemnului
Tot ce e cu adevărat tradițional măsoară acest eon silvestru, inaugurat după descoperirea focului, care îi este deopotrivă origine și capăt.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un cuplu a divorțat după ce au descoperit că fiecare avea o aventură online cu celălalt sub nume false. Probabil au divorțat ca să poată fi, în sfîrșit, împreună și să-și consume adulterul. (M. C.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?

Adevarul.ro

image
14 ani fără uriașul Marian Cozma: Povestea crimei și ce s-a întâmplat cu ucigașii de etnie rromă
Un handbalist uriaș, la propriu și la figurat, s-a stins, la Veszprém (Ungaria) după un incident șocant.
image
Jurnalist Pro TV reținut pentru 24 de ore. Marius Buga este acuzat că a violat un minor dintr-un centru de plasament
Jurnalistul Marius Buga (42 de ani), corespondentul Pro TV în Dâmbovița și unul dintre cei mai vechi colaboratori ai televiziunii, a fost reținut de procurori într-un dosar ce vizează acte sexuale cu un minor.
image
La ce trebuie să fim atenți când cumpărăm o locuință ca să nu cadă la primul cutremur
Dr. Ing. Lucian Melinceanu, preşedintele Asociaţiei Inginerilor Constructori Proiectanţi de Structuri din România a explicat pentru „Adevărul” la ce trebuie să fim atenți atunci când cumpărăm o locuință.

HIstoria.ro

image
Care este cea mai valoroasă pictură din România?
Muzeul Național Brukenthal prezintă, pe pagina de Facebook, cea mai importantă lucrare a colecției de pictură a instituției sibiene, achiziționată de baronul Samuel von Brukenthal, colecție care a stat la fondarea primului muzeu deschis publicului din România (1817).
image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.