Victor MOROZOV

p 17 jpg
O dispariție
Însă această fetiță nu reprezintă, în film, doar tropul copilașului gingaș care e de ajuns să respire pentru a emoționa durabil.
p 17 2 jpg
La mîna copiilor
Garrel a furat meserie de la înaintașii lui (Chaplin, bunăoară) și a înțeles că hazul ar putea să ne ducă ceva mai aproape de adevărul negru, învăluindu-ne ca o protecție și-apoi abandonîndu-ne în ghearele sale.
p 17 jpg
La răscruce de vremuri
Frammartino lucrează greu („Il buco” este doar al treilea lungmetraj al său în mai bine de cincisprezece ani), dar cu o statornicie a crezului artistic care nu e străină nici de rezultate strălucite, nici de orbiri și manierisme.
p 17 2 jpg
Despre filmele cîștigătoare la Veneția și Berlin
„Evenimentul” este un film realist, și tocmai această opțiune a tonalității îl recomandă drept un vehicul de nădejde pentru o narațiune cu concluzie clară, dar care nu poate pretinde spre mai mult.
p 17 2 jpg
Despre dragoste și alți demoni
Alice Diop urmărește în film patru bărbați pe care îi întreabă despre dragoste.
p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
p 17 2 jpg
Nu te supăra, frate
„Frère et sœur” rămîne ilustrativ pentru un cinema anchilozat, cu trăiri rezonabile – însăși lipsa de măsură a pasiunilor sfîrșește prin a fi „rezonabilă”, necesară – și morală burgheză.
946 17 Morozov jpg
Bărbatul care iubea femeile
Cîteva femei devin materie literară pură, ajungînd să umple cu vocea lor, cu corpul lor, cu frazele lor marea carte autoficțională care e viața scriitorului protagonist.
p 17 2 jpg
Dulce provincie
Găsim orășelul mic și netulburat în care toată lumea se cunoaște cu toată lumea, găsim jocul de putere aparent blajin între localnici și intrușii „de la centru”, găsim briza ușoară de nefericire care traversează, din direcții diferite.
Viață de cuplu jpeg
Viață de cuplu
Filmului îi reușesc mult mai bine scenele de criză, cele în care intensitatea e dată pe minus, iar cadrul se lasă măturat de un crivăț emoțional.
O cineastă de redescoperit jpeg
O cineastă de redescoperit
Filmele Lanei Gogoberidze par să articuleze o preocupare pentru mutațiile istorice, pe care le altoiește cu o privire feminină, mereu dispusă la autoreflexivitate subtilă.
Pasărea vorbitoare jpeg
Pasărea vorbitoare
O lume tainică prinde astfel să ni se reveleze dezordonat, prin flash-uri orbitoare, care cultivă deopotrivă grația gestului de dans și precizia observației antropologice.
Oamenii din container jpeg
Oamenii din container
Modul în care Kaurismäki orchestrează interacțiunile acestor oameni invizibili este, de altfel, cît se poate de grăitor, căci fiecare dialog poartă în el sîmburii unor transformări materiale în țesutul realului.
Vraja mării jpeg
Vraja mării
Os de pește e un film din lumea de ieri: însăși tonalitatea sa monocordă, cu cadre molatice și dialoguri frumos șlefuite, îl recomandă ca pe un proiect decuplat de la mizele zilei.
Cu pumnul în aer jpeg
Cu pumnul în aer
Ali au pays des merveilles prezintă viața imigranților algerieni obligați să trăiască precar pe șantierele și prin locuințele sociale insalubre ale Parisului.
Despre două filme din cinematografe jpeg
Despre două filme din cinematografe
Există ceva obositor în dorința lui Farhadi de a vorbi despre societatea iraniană deopotrivă în tot ce are ea mai retrograd și mai apolitic.
„Vreau să văd!“ jpeg
„Vreau să văd!“
Personajul trebuie să piardă toate parîmele unei foste vieți pentru a putea dibui o nouă bucurie a trăirii.
Alb murdar jpeg
Alb murdar
Materia primă a lui Slalom este sportul, iar filmul îi datorează acestei ancore atît forța, cît și limita.
Cowboy bătrîn jpeg
Cowboy bătrîn
Cry Macho duce la un stadiu ultim confruntarea clasică dintre bine și rău, într-atît de ușor de despărțit par apele etice în care filmul se scaldă cu voluptate.
Dispreț jpeg
Dispreț
Ne oferă cîteva panseuri șubrede despre „lumea de azi” – excelent cîrlig pentru amatorii de aforisme pompoase care sună din coadă –, eșuînd pînă la urmă într-o caricatură grăitoare despre impotență artistică.
Cronicarul discret al tranziției românești jpeg
Cronicarul discret al tranziției românești
O zonă liminală a damnării, în care oamenii își duc resemnați traiul de zi cu zi, între birt și abator.
Feriți de ochii lumii jpeg
Feriți de ochii lumii
Filmul impune autentic imaginea unor oameni normali, care și-ar complica de bunăvoie viața împreună chiar știind că își trăiesc ultima zi pe Pămînt.
Pe picior mare jpeg
Pe picior mare
Metropolitan merită văzut pentru dezinvoltura sa paradoxală și incomodă, care găsește în mijlocul unor studenți bogătani, mari amatori de frac și papion, resursele unei prospețimi hazoase.
Imagini în ciuda a tot și a toate jpeg
Imagini în ciuda a tot și a toate
Serghei Loznița trasează și marchează o nouă potecă prin pădurea audiovizuală care e orice arhivă foto-video păstrată în neorînduială.
Ciudat echipaj jpeg
Ciudat echipaj
9 doigts are forma unei fugi cu capul înapoi, iar acest „înapoi” poate conduce, alternativ, spre o liniște primordială departe de tot – mai tot filmul se petrece în mijlocul mării –, sau spre începuturile cinema-ului.
Dulcegării newyorkeze jpeg
Dulcegării newyorkeze
My Salinger Year e o adunătură de clișee feel good despre ce înseamnă viața de student, lumea literară, New York-ul nouăzecist.
Lacrimi artificiale jpeg
Lacrimi artificiale
Nowhere Special este un film fără texturi, care arborează același dezinteres pentru locurile fără nume pe unde s-a filmat ca și pentru oamenii care le populează.
Boy Meets Boy jpeg
Boy Meets Boy
În lipsa unui talent ieșit din comun pentru fabulație, omul nostru mizează pe o dezinvoltură camp aptă să-l aducă în siguranță la mal.
Aer de vacanță jpeg
Aer de vacanță
Le Rayon vert acceptă cu bucurie neprefăcută să destabilizeze un personaj care nu stă o clipă locului.
Maurice Pialat, tușă de geniu jpeg
Maurice Pialat, tușă de geniu
Ce poate cinema-ul, artă menită să transcrie „ce se vede” și să se agațe de scoarța lucrurilor, atunci cînd se confruntă cu focul lăuntric și nevăzut al unui personaj?
Din mînă în mînă jpeg
Din mînă în mînă
Găsim în film o concentrare a multor teme care l-au preocupat pe autorul lui înspre finalul carierei.
Incertitudinea evidențelor jpeg
Incertitudinea evidențelor
Ideologia își croiește drum prin faliile societății că vrem, că nu vrem, iar a încerca să-i ștergi urmele (în loc să o deconstruiești) înseamnă, în definitiv, a încuraja miopia politică.
La telefon jpeg
La telefon
Filmul, prea indecis între nevoia moale a unei povești care să strîngă totul laolaltă și magnetismul peisajului atotcuprinzător, ar fi avut de cîștigat dacă s-ar fi lăsat pe de-a-ntregul în voia celui de-al doilea.
După lacrimi, furie jpeg
După lacrimi, furie
Nu atît trupe, stiluri, curente, cît o analiză a rasismului din perspectiva înrădăcinării sale sistemice în societatea britanică.
Copiii lui Sitting Bull jpeg
Copiii lui Sitting Bull
Ce face Zhao intră în categoria „ficțiunilor documentate”, dar chiar și așa parcă tot am rata ceva – sentimentul că astfel putem pătrunde, pe urmele camerei sale de filmat, într-o lume mai mult sau mai puțin autarhică, pe care n-am văzut-o niciodată așa.
O tînără adevărată jpeg
O tînără adevărată
Marele atu al acestui cinema ține de modul cît mai șters, cît mai inaparent în care înscrie aceste destine singulare în experiența mult mai largă a colectivității.
Un western în plus jpeg
Un western în plus
Păcat că traiectoria acestei relații între cele două personaje nu-și lasă libertatea de a se avînta pe teren necunoscut.
Imaginea Dumnezeu jpeg
Imaginea-Dumnezeu
Spectatorul rămîne la final nu cu dezgustul pentru teroarea timpurilor de-atunci, ci cu amintirea călduță a felului în care acele timpuri arătau.
India Song jpeg
India Song
Pe bucăți, filmul e admirabil. Luat împreună – nu tocmai, fiindcă arată mai mult ca un exercițiu de stil foarte îndemînatic, fără însă o reală adîncime sau justificare a asociațiilor pe care ni le solicită.
Singurătăți paralele jpeg
Singurătăți paralele
Cu Tsai, tot mai puțin dispus să facă concesii progresiei narative fără opreliști (a și amenințat că se lasă de film acum ceva ani), știm că trebuie să dispunem de tot timpul, altfel nu merită.
Guatemala de sub pămînt jpeg
Guatemala de sub pămînt
Povestea e incapabilă să inventeze o privire proaspătă sau o reflecție profundă asupra memoriei.
Inima e un vînător singuratic jpeg
Inima e un vînător singuratic
Sînt secvențe ceva mai acerbe, pline de venin și ură, în care adulții se văd chemați în fața camerei pentru a defula în tot ce au ei mai abject și mai crud.
Înapoi printre oameni jpeg
Înapoi printre oameni
Filmul funcționează tocmai pentru că refuză orice convingere prea apăsată referitoare la subiectul său.
Marea, marea jpeg
Marea, marea
Rareori am văzut o experiență mai pedestră – cei doi prieteni buni care ajung să se certe din cauza unei femei – tratată cu o asemenea fierbințeală.
Toate focurile jpeg
Toate focurile
Interesul regizoral gravitează mai curînd în jurul unei atenții bressoniene față de gestul uman, înscris în mijlocul unei geografii fabuloase.
Westernul revizitat jpeg
Westernul revizitat
Rămînem, după acest film, cu impresia unui obiect bibilit și protejat cu grijă, un obiect respectuos cu procesul, sacrosanct, de a găsi locul ideal în care să plasezi o cameră pe un teren nebalizat sau, dimpotrivă, un obiect pur și simplu manierist.
Două documentare de la One World Romania 2020 jpeg
Două documentare de la One World Romania 2020
Toate aceste locuri adormite sau animate sau prinse în rutina de zi cu zi, care nu anunță nimic, comunică cu trecutul, fiindcă sînt exact locurile unde s-au petrecut atrocitățile descrise de vocea din off.
Perdanții capitalismului jpeg
Perdanții capitalismului
Oare se mai poate trăi decent fără a ajunge să-ți vinzi (la propriu) și sufletul, în noua ordine ultraliberală de azi?