Impresii hibernale

Publicat în Dilema Veche nr. 1034 din 1 februarie – 7 februarie 2024
image

# Kuru otlar üstüne Prin ierburi uscate (Turcia-Franța, 2023), de Nuri Bilge Ceylan.

Lansat în siajul titlurilor precedente de pe niște premise similare – greu să nu fii intimidat de cele trei ore și mai bine de proiecție –, Prin ierburi uscate constituie, cel mult, o pistă falsă. Tocmai aici e de găsit frumusețea filmului: în felul de-a dreptul voluptuos în care dejoacă o așteptare (bloc filosofic impunător, mărturie ultimă despre umanitate), mutîndu-și atenția înspre aspecte uitabile, ce țin de viața posacă de zi cu zi: o bîrfă, un flirt, o minciună. De fapt, delectîndu-se cu tot ceea ce, în firea umană, se dovedește pur și simplu meschin, Nuri Bilge Ceylan reînnoadă firul unor studii minor-colosale despre personaje care sînt orice, numai eroice nu. Mai terre-à-terre decît filmele dinainte – cele care se forțau să clădească un sistem –, Prin ierburi uscate e la fel de ambițios, dacă nu și mai și: căci el îi cere regizorului să își absoarbă megalomania într-o dare de seamă fără consecințe prea grave; cu alte cuvinte, să își toarne toată priceperea în realizarea unui film simplu. Probă de foc.

În peisajul cinema-ului de artă actual, Ceylan e un caz contradictoriu. Cu încordările sale auctoriale din trecutul recent, cele care i-au anihilat vena minimal-ironistă a începuturilor de dragul unor filme definitive (și ca atare epuizant de serioase), el a părut că se conformează unui trend festivalier care fetișiza mișcările greoaie: în această optică, un autor nu putea să devină frecventabil decît dacă făcea din filmele lui o probă ostilă de anduranță. Pe de altă parte, Prin ierburi uscate e altceva decît o nouă plecăciune în fața spectatorilor culturali, cei ce au transformat cinema-ul într-un dezmăț burghez al marilor teme: el e filmul care redeschide această filmografie cocoșată asupra ei înseși și o face din nou permeabilă la efectele de poezie vulgară a lumii. Pînă la A fost odată în Anatolia (2011), un fel de vîrf al acestei opere, dar unul care anunța, prin aceeași metodă uluitoare, și un început de osificare, Ceylan s-a consacrat în egală măsură observării fulgilor de zăpadă și destinelor care nu spun niciodată mai mult decît putem vedea. El a făcut din Turcia un fel de mare provincie (nici un centru în aceste filme deziluzionate) din care răzbătea o formă de nihilism contrazisă in extremis de fascinația unei clipe prozaice. Orizontul „filosofic” al filmelor rămînea abia explicitat – și cu atît mai potent.

Prin ierburi uscate aprinde iarăși plăcerea perversă a lui Ceylan de a lucra cu micul: emoțiile sînt joase (dacă nu chiar josnice), capacitatea lor de a se proiecta în lume – de a se preschimba în lecții de morală – e aproape nulă. Lucrurile pe care le vedem aici depind prea mult de cadrul în care sînt înscrise. De altfel, niciodată Ceylan nu a mai depus atîta efort în a crea un univers plauzibil, un fel de machetă mai reală ca modelul, în care fiecare biografie să conteze în adîncime, fiecare stradă să aibă un nume, fiecare locșor să capete o densitate balzaciană. Plimbîndu-ne din sat în oraș, din cocioabă în bloc, din școală în comisariat, cineastul transformă realismul în delir al detaliului – după care, dintr-o mișcare care ajunge să echivaleze cu negația de sine, distruge tot: ne  arată reversul, cusătura, bucătăria acestei iluzii, în clipa în care protagonistul iese din baia unui apartament și ajunge într-o hală plină de cabluri și aparatură de filmare complexă, apoi reintră la fel de nonșalant în apartamentul respectiv. 

Capriț de auctore? Joacă postmodernă? Ocheada lui Ceylan prin care ne arată că e în continuare cu un pas în fața noastră? Ioc. E ceva mai tulburător la mijloc. Un fel de-a spune că toate acestea, în absolut – și chiar și în particular: în lumea audiovizuală actuală –, n-au nici o importanță. În prealabil, am asistat la o discuție aprinsă între protagonist și viitoarea sa parteneră-rivală despre ordinea lumii: discuție teoreticească în care s-au trîmbițat cuvinte de ordine ideologice și s-a făcut balet din vorbe, ceva ce putea evoca, la o adică, logoreea filmelor precedente. La un moment dat, camera pornește din dreptul cocului acelei femei și recadrează ușor, ceva mai în spate: Tarkovski curat! A văzut cineva cadru mai frumos – mai răvășitor de atîta delicatețe – în ultimul an? Mă îndoiesc. Dar Ceylan nu e naiv: el ne dă măsura capacității sale de a crea lumi de la zero (indiciu: e impresionantă), apoi ne reamintește că totul e artificiu. Ne fură, cu alte cuvinte, plăcerea imersiunii; totul se dezumflă. E, cred, un fel de gravă conștientizare a felului în care imaginile, azi, se schimbă. Un cadru ca cel antemenționat, oricîtă grație ar dezvălui, cade secerat la pămînt: ne luminează cel mult o clipă. Nu ne mai atinge cu nici un supliment sensibil. Cinema-ul nu mai e aici – imaginile sale, materialul de lucru, sînt cu siguranță în altă parte. Tot acest efort de a imagina un univers pluristratificat și hipercoerent aparține unei alte vîrste audiovizuale.

Cel mai interesant e că Ceylan știe că această formă e, într-un fel, condamnată – cel puțin pentru moment (nu e exclus ca trend-ul să se inverseze peste o vreme). În același timp, asta nu îl împiedică să forjeze o reprezentare în care toate afectele sînt la locul lor – adică anapoda. Personajul laș al acestui profesor cu visuri de mărire e o creație în sine. E foarte straniu că lucrătura sa nu mai e de ajuns pentru a semnaliza o „capodoperă” – dar e și revelatoriu pentru sensibilitatea cinefilă actuală, una mai kitsch și mai decalată ca oricînd, care strîmbă din nas la totalitate. Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos. Către final, cineastul alătură cîteva viniete dintr-o noapte cu crivăț: un felinar luminînd sihastru, o uliță înzăpezită, o cioară – și-apoi un bărbat care privește, cu un buchet de flori în mînă, către fereastra cuiva. În aceste clipe de înfrigurare mută, am înțeles că Ceylan ține secretul cinema-ului în palmă.

Prin ierburi uscate rulează în cinematografe.

Victor Morozov este critic de film.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.

Adevarul.ro

image
INTERVIU EXCLUSIV Nuami Dinescu, despre complexul de a fi „mică și grasă“ și povara rolului Tanța GALERIE
Chiar dacă umbra Tanța a urmat-o ani de zile și i-a pus piedici, Nuami Dinescu a reușit să își pună numele în locul personajului.
image
Santorini „made in China”: Imagini surprinzătoare cu o copie perfectă a insulei grecești VIDEO
O tiktokeriță a dezvăluit că a vizitat cea mai emblematică insulă a Greciei la peste 7.000 de kilometri distanță - în China. Yasmin von Roon, în vârstă de 27 de ani, a rămas uluită când a descoperit stațiunea Dali’s Ideal State - o copie fidelă a insulei Santorini.
image
Instalația bizară care a supraviețuit din Primul Război Mondial. La ce folosea staţia de despăduchere „Larga” de la intrarea în Galați
Rămășițele unei stații de despăduchere pe linia ferată, din perioada Primului Război Mondial, pot fi văzute la marginea orașului Galați. Pe vreme aceea, călătorii care ajungeau din Rusia, dar şi vagoanele, erau supuse dezinfectării cu insecticidul acum interzis DDT.

HIstoria.ro

image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.
image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor.