Plăcerea complotului

Publicat în Dilema Veche nr. 1035 din 8 februarie – 14 februarie 2024
image

Le Parfum vert (Franța-Belgia, 2022), de Nicolas Pariser.

Le Parfum vert al lui Nicolas Pariser funcționează pe două niveluri: la suprafață e o comedie aventuroasă despre Martin (Vincent Lacoste), tînăr actor la Comedia Franceză prins fără voia sa în miezul unui scandal de spionaj care implică niște personaje dubioase, cîteva nume de cod inevitabile și o viziune întunecată asupra viitorului planetei; în subteran, însă, se dezvăluie o revizitare cinefilă a unor tropi de gen, pe fondul unei anxietăți justificate cu privire la condiția umanității. Între Hergé și Hitchcock cel din North by Northwest (1959) și nu numai – filmul se deschide cu priveliștea celui mai vertigoian coc feminin posibil –, Le Parfum vert își stabilește o genealogie clară, în care codurile ce anticipează franciza „James Bond” se văd rescrise în lumina unei sensibilități ceva mai puțin cheltuitoare, care să ancoreze imaginile filmului printr-un decupaj riguros, în același timp în care să își păstreze deschiderea dincolo de granițe fixe.

Să notăm din capul locului că Pariser – un cineast hiper-cinefil, cu o cunoaștere care se mișcă facil printre heist moviesși Sacha Guitry-uri – știe foarte bine ce face. Filmul degajă la tot pasul o remarcabilă îndemînare. Grea misie: între citate explicite, împrumuturi mai mult sau mai puțin subtile și originalitatea propriei voci, această poveste circulă pe o coardă fragilă, suspendată deasupra unei prăpăstii – una care, în cuvintele geniale ale lui Jean-Claude Biette, poartă numele de „cinema filmat”. Conform lui, cinema-ul filmat e atunci cînd „munca cineastului constă în prelevarea efectelor din filmele vechi, în încercarea de a le reproduce, de a le da un lustru modern mînjindu-le cu o lumină ostentativă, în agățarea unor sonerii culturale la turul pantalonilor fiecărui personaj...”. Riscul e, desigur, perfect conștientizat de Pariser, care își asumă gestul pe deplin – și tocmai de aceea îl umanizează, îl smulge din această tentație strict oportunistă și îl conduce într-un teritoriu în care operele vechi sînt recitite cu senzualitate, haz, inteligență critică. Nici un ascunziș aici: datoria față de ele e atît de evidentă încît se transformă în gag. Dar asta nu înseamnă că îi putem ierta cu totul premisa limitată: ar fi fost nevoie de ceva mai ambițios, o emancipare care să scoată filmul de pe șinele prea stabile care îi cer cineastului să fie rezonabil, să facă pe elevul silitor, în loc să se revolte împotriva adecvării absolute la tradiție.

E vorba că Le Parfum vert e pîndit de academism. Totul se simte prea corect aici. Fundalul său nu e o criză actuală – să zicem, de exemplu, avîntul partidelor de extremă dreapta în toată Europa, la care filmul face aluzie explicită într-unul dintre cele mai grozave momente ale sale, cu Hartz, creierul negru al conspirației fascistoide, deplîngînd cu oarecare emoție actuala condiție a tinerilor, generație sacrificată, în fața unui Martin care moare de somn. Fundalul său, de fapt, sînt imaginile de odinioară. Pariser pare prea speriat pentru a face orice pas fără validarea înaintașilor. Chiar și secvențele care se recomandă ca fiind „ale lui” – mai cu seamă finalul grandios, pierdut între Jacques Rozier și Mission Impossible, în care un spectacol după Corneille jucat la Budapesta se dovedește focarul nebuniei – poartă amintirea altor filme, a altor gesturi. 

Le Parfum vert e, în fond, întîlnirea dintre două filme: primul e alcătuit din imaginile sale veritabile, unele care comunică deschis cu teatrul, banda desenată, literatura; al doilea scînteiază intermitent, ca într-o supraimpresiune, de fiecare dată (sînt multe astfel de dăți) cînd cadrele lui ni se înfățișează, asumat, a doua oară. Ce e mai previzibil, în logica filmului de spionaj post-hitchcockian, decît o secvență derulată într-un vagon de tren, noaptea? Pariser nu uită asta: el își construiește filmul știind că, într-un fel, acesta a mai fost văzut odată, demult, și uitat în mare parte.

În această lume a mizelor obscure și a falselor identități, pe care Pariser o scutură de orice element kitsch – nici un gadget extravagant în film –, prinde să se deseneze o elegie pentru o anumită idee asupra Europei. La un moment dat, Martin discută îndelung cu partenera sa improvizată, o autoare de BD care îl însoțește pe nepusă masă în aceste peripeții. Femeia e evreică, la fel ca el, dar și proaspăt întoarsă din Israel, unde a locuit douăzeci de ani. Ce a determinat-o să revină? „Cred că de fapt mi s-a făcut dor de Europa. Europa ca loc de dezbatere. Ca spațiu intelectual, emoțional, politic.” Le Parfum vert acceptă că vine de două ori după: nu doar după imaginile acestui gen puternic codificat și strîns legat de un context, ci și după acel moment istoric al renașterii post-Holocaust, cînd filmul de spionaj, pe fondul Războiului Rece, și-a atins apogeul. 

Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași. A merge cu trenul, azi, înseamnă, printre altele, să împarți vagonul cu un tată debordat de fiica sa prea ageră, după cum vedem într-o secvență de umor blînd. Tot filmul e străbătut de un aer contradictoriu, ceva între nostalgie pentru o formă cinematografică de acțiune pură, instinctivă, ca și pentru o Europă politizată în jurul unor idei mai ferme, și un prozaism de mare actualitate, care dezumflă fiecare scenă într-o fîsîială aproape burlescă. Vezi momentul în care cei doi aventurieri ajung la Gara de Nord din Paris, cu plecare spre Bruxelles – acea deschidere către zona vintage cu parfum de Tintin –, grație unor biciclete închiriabile (căzătura caraghioasă e un passage obligé). Filmul cedează adesea unei patine retro, care îl apropie de sfera exercițiului de stil fără altă finalitate decît propria consumare într-o miriadă de plăceri cinefile cu bătaie scurtă; pe de altă parte, morala sa e mai complexă. Aceasta e, de fapt, lecția vechilor filme de aventuri ticsite de turnúri improbabile – un mod fals destins de a vorbi despre tot ceea ce, în actualitate, e trecut sub tăcere.

Le Parfum vert este disponibil pentru vizionare online, pe platforma MUBI.

Victor Morozov este critic de film. 

1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.
1034 17 cover  jpg
Spirite naturiste
Ozric Tentacles vor concerta în Control Club din București pe 17 aprilie.

Adevarul.ro

image
Tehnica simplă de respirație pentru liniștire. Cele două cuvinte pronunțate la inspirare-expirare
Starea de nervozitate a intrat în cotidian pentru mulți dintre noi, fără să conștientizăm că ne face rău atât psihic, cât și emoțional, și fizic. Esențială în astfel de cazuri este respirația, care ne poate aduce oxigenul de care creierul are nevoie.
image
Banii orfanilor, risipiți de trezorier pe femei ușoare. Scandalul care a zguduit Aradul la 1898
O istorie veche din Arad arată că moravurile îndoielnice ale mai-marilor au existat dintotdeauna. La 1898, un scandal monstru zguduia orașul: Krivány János, casier al fondurilor orfanilor din Arad la anul 1898, irosise banii copiilor pe prostituate.
image
Studiu. „Ceața cerebrală“ provocată de Long COVID micșorează IQ-ul
Persoanele care se confruntă cu Long COVID au deficienţe de memorie şi cognitive măsurabile echivalente cu o diferenţă de aproximativ şase puncte de IQ, arată un studiu coordonat de un cercetător în neuroștiințe.

HIstoria.ro

image
Moartea subită a lui Ionel Teodoreanu, în timpul marelui viscol
Pe 3 februarie 1954, în plin viscol, s-a stins și marele scriitor Ionel Teodoreanu, la vârsta de 58 de ani.
image
România, dușmanul de serviciu al Moscovei
La Moscova, în anii interbelici, România trece drept unul dintre marii dușmani ai URSS.
image
Ce s-a întâmplat cu un luptător din rezistența olandeză, dispărut în urmă cu peste 80 de ani
Analiza genetică a unui maxilar uman descoperit în Marea Nordului clarifică soarta unui proeminent luptător olandez din rezistența antinazistă ce a dispărut în urmă cu peste 80 de ani.