Telefilmul Revoluției

Publicat în Dilema Veche nr. 1018 din 12 octombrie – 18 octombrie 2023
image

Libertate (România, 2023), de Tudor Giurgiu.

În plină epocă post-adevăr, Tudor Giurgiu și echipa lui aleg să spună „Stop!” și să dea timpul înapoi pînă la începutul anilor 2000, cînd „Cine a tras la Revoluție?” era, încă, o întrebare plauzibilă. Nu atît o revenire la origini – Revoluția ca moment T0 al încordării relației dintre cinema și televiziune, intrate deodată în concurență –, cît o mică excursie într-un timp mai puțin haotic, cînd un film putea fi doar un film, la adăpost de actuala explozie audiovizuală. Adică o formă neproblematică, condimentată cu puști, pistoale și femei suferind după bărbați, în urma căreia să plecăm spre casă cu pofta vizuală astîmpărată. 

Cu Libertate, Giurgiu a declarat că speră să reactualizeze subiectul Revoluției în rîndul tinerilor. Miză care sună mai degrabă a așteptare deșartă, într-atît de evident e că, prinși între două reel-uri și un Marvel mult mai strident-spectaculare, tinerii – această marotă passe-partout – pur și simplu nu au ce extrage din acest film. Sau dacă au, acel ceva nu e, de bună seamă, vreo reprezentare subtilă sau inovatoare a momentului decembrie ’89, ci luarea la cunoștință a faptului că, înainte de Libertate, au existat deja filme extraordinare pe această temă. Altfel spus, acest titlu nu umple un gol, ci reprezintă un film în plus.

Anticipez un reproș legat de faptul că ignor ținta manifestă a filmului lui Giurgiu. Cum ar veni, stelele Michelin (Videograme dintr-o revoluție, de Harun Farocki și Andrei Ujică), mîncarea delicioasă, de calitate (Hîrtia va fi albastră, de Radu Muntean) și fast food-ul pot conviețui bine-mersi. Nimic mai adevărat. Numai că, atîta vreme cît aceste preparate audiovizuale vin la același preț, avem tot dreptul să vedem ce funcționează și ce nu în pachetul propus, și-apoi să facem media. Ține, cu alte cuvinte, de un bun-simț deontologic să remarcăm cum, între personajul lui Paul Ipate din Hîrtia... și cel al lui Ștefan Iancu din Libertate – două roluri de tineri entuziaști, care descoperă pe propria piele violența confuză a revoluției –, se cască abisul care separă marile idei scenaristice de scurtăturile convenabile. Libertate, în sensul acesta, e într-adevăr un film despre prezent: nimic mai hilar decît teleportarea acestui gen Z” naiv și luminos, care scoate pe gură cuvinte urîte precum „securist” sau „milițian”, în miezul unei insule de beznă morală.

Giurgiu face parte din categoria acelor cineaști români nostalgici după ceva ce nu a existat niciodată: filmul autohton à la Hollywood. Mai credibil decît ifosele artistice ale unui Boss (Bogdan Mirică, 2023), el realizează în Libertate un telefilm cinstit, dar epigonic, în care Revoluția Română pare o realitate la fel de împămîntată pe străzile sibiene ca și invaziile extraterestre. Libertate visează la băi de mulțime și băi de sînge și, în lipsa unui buget mai generos și a unor artefacte de epocă mai copioase, se descurcă cu ce are la îndemînă. În fond, dintre toți cei care au tatonat subiectul, Giurgiu e cel mai direct – cel mai puțin reflexiv – cînd vine vorba de dialogul cu acest imaginar revoluționar (teatru de război, armament cu ghiotura, morți și răniți) pe care în acele zile televiziunile globale l-au propagat mișelește, cu bună știință. Rezultă o suită de secvențe cu pac-pac și cameră bîțîită pentru efect (se înțelege că nu se înțelege nimic). Desigur, acest haos vizual, care ascunde un montaj cum nu se poate mai aproximativ, își construiește un alibi din dezordinea revoluționară pentru a ne servi adrenalină la kil.

În fond, ce deranjează e teribila monotonie tonală a filmului. De la un capăt la altul, acesta e ticsit de secvențe în care indivizi se inflamează și ajung să se răstească unul la celălalt, din nou și din nou. Sărăcia aparatului conceptual ne face să ieșim din film digerînd aceeași narațiune generică și senzaționalistă cu care am și intrat. Revoluția pare un spectacol care nu cunoaște hors-champ, contraplan, negație: e cel mult pretextul unei pornografii dezumanizante. Dar ea este, neîndoios, și un pretext publicitar. Căci, așa cum reiese și din trailer-ul care inventariază nume cunoscute, Libertate e o reclamă abia mascată la adresa actorilor români. Prea puțin contează că partiturile ce li se oferă sînt supărătoare în universalitatea lor clișeistică: filmul se construiește ca o defilare de chipuri recognoscibile, un portofoliu colectiv în vederea unui casting viitor. 

Ajunge, pentru a ne convinge de acest lucru, să ne aplecăm iarăși asupra comparației (inevitabile, dar și injuste) cu predecesorul remarcabil regizat de Radu Muntean. Acolo, Andi Vasluianu juca rolul unui „țigan” confundat cu un terorist arab și prins în jocul unui hazard absurd, din care se evapora la capătul unor văicăreli oportuniste, potrivite cu arbitrariul acelei nopți. Aici, Vasluianu e celebrul-actor-Vasluianu-în-rolul-unui-potentat, iar ambele dimensiuni, cea de vedetă și cea de personaj, sînt la fel de importante (mai sînt ca el, în diferite posturi, Iulian Postelnicu, Laurențiu Bănescu și alții). Fără sprijinul unor idei dramaturgice, senzația e că aceste figuri sînt lăsate de izbeliște și nevoite să vorbească în nume propriu, într-un straniu ecou cu această masă de anonimi ținuți captivi la Revoluție, preț de o lună, în bazinul de înot sibian. Libertate e prea absorbit de propriul look conform cu epoca – limita facilă a filmelor istorice convenționale – pentru a se mai preocupa de miezul său găunos, populat de cadre care se prăbușesc unele peste altele.

Libertate rulează în cinematografe din 6 octombrie.

Victor Morozov este critic de film.

Poster orizontal 14 12 2023 Craciun jpg
4 CONCERTE SPECIALE DE CRĂCIUN, LA SALA RADIO
„Spărgătorul de nuci” de Ceaikovski, în aranjamentul inedit în ritmuri de jazz conceput de Dave Wolpe.
1026 16 impostorul webp
Impostor ca mine
Impostorul își propune să readucă la viață toate frămîntările sociale ale unei epoci, prin intermediul cîtorva personaje situate de ambele părți ale baricadei.
p 17 jpg
Joker
Aici e de găsit un oarecare merit al filmului: în secvențele în care Ridley Scott minte conștient, de dragul cinema-ului.
p 17 Audio jpg
Voci umane, voci artificiale
Am sentimentul că, în cazul tehnologiei de simulare a vocii umane, sfîrșitul jocului va veni cînd nu vei putea face diferența între vocile AI și cele umane.
1025 16 coperta corin braga jpg
Străinătăți, stranietăți și alte fantasme literare
Mi‑e greu să cred că proza lui Mircea Eliade ar putea fi înțeleasă pe deplin fără dialectica sacru‑profan.
p 17 2 jpg
Pînă la capătul drumului
Filmul vorbește despre condiția de a ajunge mereu prea tîrziu.
1025 17b cover1 jpg
Solo & solos
Curînd ne vor vizita artiști de la celălalt capăt al lumii, din Noua Zeelandă și Australia, care au acumulat cu sîrguință simpatie internațională și și-au făcut în cele din urmă curaj să ne caute și pe noi pe hartă.
image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.

Adevarul.ro

image
Fiara de plastic. Povestea Daciei „Lăstun“ Maxi, un Fiat 500 al românilor, care nu a mai ieșit pe poartă
Dacia 500 „Lăstun“ ar fi trebuit să fie pentru români cam ce a fost Fiat 500 pentru italieni, Renault 5 pentru francezi, WV pentru germani. O mașină din gama mini, mai degrabă pentru tineret. O maşină de oraş, potrivită pentru transportul urban. A fost ideea și dorința lui Nicolae Ceaușescu
image
SPECIAL Elvira Popescu: de la actriță la contesă, devenită „Notre Dame du Théâtre“ FOTO/VIDEO
Cum a ajuns o româncă din București să devină o actriță contesă mai cunoscută în Franța decât celebra Greta Garbo.
image
Lista celor mai periculoase alimente din lume. Cinci alimente la care nu te-ai aștepta să fie incluse
În întreaga lume, există anumite alimente periculoase care pot provoca de la intoxicații alimentare ușoare până la deces, în cazuri extreme.

HIstoria.ro

image
Un posibil caz de braconaj arheologic în Moldova, în secolul al XVII-lea
Un posibil caz de braconaj asupra unui tumul din Moldova istorică este consemnat într-un document de la 1635, notează arheologul Vasile Diaconu, pe pagina sa de Facebook.
image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.