Lumea de dincolo

Publicat în Dilema Veche nr. 1011 din 24 august – 30 august 2023
image

 Vanskabte land Godland (Danemarca-Islanda-Franța-Suedia, 2022), de Hlynur Pálmason.

Un cal moare în mijlocul cîmpului, iar asupra lui se abat ravagiile climei arctice. Un vulcan erupe în depărtare și colorează cerul cu jăratec. Un preot se chinuie să traverseze, în secolul al XIX-lea, un ținut deloc ospitalier, în compania cîtorva companioni de drum, pentru a construi o biserică. Pentru cineastul islandez Hlynur Pálmason, lumea nu se poate gusta decît prin mici epifanii asupra cărora bieții muritori nu au nici un fel de control. Godland este mai puțin un film despre credința acestui tînăr apostol danez angajat într-o misiune fără sens, așa cum puteau fi, la vremea lor, revelațiile cinematografice ale compatriotului Carl Dreyer, și mai mult un film despre traversare: lumea de dincolo nu e, aici, un loc metaforic, ci chiar acea linie nărăvașă a orizontului de dragul căreia oamenii noștri trec prin nenumărate cazne. 

Mai aproape de preocupările western-ului decît de orice avatar convențional al spiritualității, Godland vrea să se măsoare cu lumea. Filmul e cel mai bun atunci cînd dibuie o reală senzorialitate în miezul acestor peisaje apăsătoare de la atîta frumusețe, pe care protagonistul este chemat să le descopere cu pasul și cu forța brațelor golașe. Proba credinței, pentru Pálmason, e întîi de toate o probă fizică: dacă preotul ajunge să se îndoiască de sine, asta nu se întîmplă, ca în majoritatea filmelor cu prelați, din pricina vreunei tentații la păcat – ci pentru că împrejurimile îl doboară, exhibîndu-i slăbiciunile. Satana, în film, e cuibărit în gheața crevaselor, în vîntul aprig, în întinderile pe care nu se mai zărește nici un suflet. Să zicem deci că, dincolo de orice, Godland spune povestea unei cartografieri informale. El e interesat de calitatea terenului. De unde și senzația de voluptate a realului pe care Pálmason o presară ori de cîte ori personajele noastre întîlnesc un hop pe traseu. Cînd modesta caravană trece un rîu umflat, imaginea cailor care tropăie în apă, aflați la limita unui pericol cît se poate de concret, evocă turmele grandioase din Red River (1949) al unui Howard Hawks, acea bucurie aproape primitivă de a descoperi plinătatea lumii, la adăpost de orice trucaj.

Ce se schimbă ține mai cu seamă de o reținere a mizanscenei lui Pálmason, care nu vrea să exagereze cu nimic. Cînd un tovarăș se trezește înhățat de torent, îl regăsim deja rece, apoi trîntit într-o încropeală de mormînt. Hotărît dedramatizat, filmul lasă natura să dicteze, cu toanele sale de moment (o ploaie rece, o ceață prin care nu se întrevede nimic etc.). Desigur, există și un oarecare sentiment de déjà-vu în toată această întreprindere adesea prea calofilă, care arborează un format strîns al imaginii, cu un ochi la primele obiective foto (preotul este și fotograf). Bunăoară, un film care avea în centru tot un singuratic danez, Jauja (2016) al lui Lisandro Alonso, se pierdea în pusta argentiniană departe de lumea modernă, pentru a-și încheia socotelile cu western-ul. Avantajul pe care îl găsesc în Godland acum, cînd slow cinema-ul nu mai e la fel de viguros, ține de firea sa ceva mai conciliantă, care îl ferește de uscăciunea unei deconstrucții pursînge: filmul încetinește astfel ritmul cînd se pliază pe temporalitatea drumeției, ajungînd de-a dreptul fascinat de peisaj, apoi îl accelerează spre final, într-un montaj electrizant care nimerește o formă de transcendență.

Cu alte cuvinte, Godland pare că începe ca o a nu știu cîta variațiune pe un concept comod (politic sună a revizuire a narațiunilor dominante, financiar sună a rentabilitate prin absența marilor ansambluri de figuranți etc.): filmul de epocă în care faptul istoric e difuz, diluat, aproape neimportant; esențial e sentimentul unei lumi izolate de a noastră. Dar Pálmason injectează filmului o anumită invenție formală – turnajul devine, atunci, cronica anotimpurilor –, pe care o cuplează la o decență a tonului: suficient, în aceste vremuri ale conținuturilor standardizate, pentru a scoate Godland din anonimat. Venit după atîtea priviri care au făcut din peisaj sursa unor adevăruri tainice, mai tulburătoare decît orice glas omenesc, filmul nu poate pretinde că inovează. Dar crește în amintirea spectatorului ca un artefact retro despre întîlnirea cu duritatea pămîntului. Din punctul acesta de vedere, preotul, cu dorința sa de a fixa pentru eternitate tot ceea ce se mișcă – de la animale la trăsături faciale –, nu poate fi decît omul care aduce scandalul. Tîlcul său – acela de a accede la suflet prin portretistică și prin spovedanie – e complet inadecvat în acea lume sălbatică.

Godland este disponibil pentru vizionare pe HBO Max.

Victor Morozov este critic de film.

1026 16 impostorul webp
Impostor ca mine
Impostorul își propune să readucă la viață toate frămîntările sociale ale unei epoci, prin intermediul cîtorva personaje situate de ambele părți ale baricadei.
p 17 jpg
Joker
Aici e de găsit un oarecare merit al filmului: în secvențele în care Ridley Scott minte conștient, de dragul cinema-ului.
p 17 Audio jpg
Voci umane, voci artificiale
Am sentimentul că, în cazul tehnologiei de simulare a vocii umane, sfîrșitul jocului va veni cînd nu vei putea face diferența între vocile AI și cele umane.
1025 16 coperta corin braga jpg
Străinătăți, stranietăți și alte fantasme literare
Mi‑e greu să cred că proza lui Mircea Eliade ar putea fi înțeleasă pe deplin fără dialectica sacru‑profan.
p 17 2 jpg
Pînă la capătul drumului
Filmul vorbește despre condiția de a ajunge mereu prea tîrziu.
1025 17b cover1 jpg
Solo & solos
Curînd ne vor vizita artiști de la celălalt capăt al lumii, din Noua Zeelandă și Australia, care au acumulat cu sîrguință simpatie internațională și și-au făcut în cele din urmă curaj să ne caute și pe noi pe hartă.
image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.
1021 21 moscova inhata romania robert bishop e s crayfield editura corint istorie 01 jpg
Origini românești ale Războiului Rece
Ordinele noastre erau să ne ocupăm de naziști, dar am aflat curînd că urgia comunistă „este mai rea decît cea nazisă”, au mărturisit autorii.

Adevarul.ro

image
Răzbunarea unui patron disperat că îl abandonează angajații. „Sunt sigur că o să-mi săriți în cap cu treaba asta”
Tot mai mulți antreprenori se plâng nu doar de faptul că își găsesc cu greu angajați, dar și că mulți dintre ei pleacă după doar câteva săptămâni și îi lasă baltă, fără preaviz și fără să suporte niciun fel de consecințe. Un patron crede că a găsit soluția la această problemă
image
Mircea Badea: „De ce să stea Simona Halep în România?! O viață ai, cu toată dragostea pentru țară”
Prezentatorul de la Antena 3 comentează decizia sportivei de se muta la Dubai.
image
Româncă gravidă în nouă luni, înjunghiată în Țara Galilor. Motivul pentru care agresorul, tot român, o urmărea de o lună
Andreea Pintili, o româncă de 29 de ani care locuiește în Țara Galilor, a fost înjunghiată de mai multe ori de un conațional care o urmărea și posta pe TikTok clipuri cu ea și cu copiii săi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.