Vîntul prin pixeli

Publicat în Dilema Veche nr. 1002 din 22 iunie – 28 iunie 2023
image

 Knit’s Island (Franța, 2023), de Ekiem Barbier, Guilhem Causse, Quentin L’Helgouac’h.

Documentarul Knit’s Island pornește de la o ipoteză tot mai de preț astăzi: aceea că, pînă și în absența sa efectivă, tot cinema-ul este spectrul omniprezent al producțiilor audiovizuale revărsate în prezent pe ecranele noastre mici și mari. Altfel spus, chiar și dacă cinema-ul ar dispărea (lucru, oricum ai da-o, extrem de improbabil), uneltele, reflexele și abilitățile obținute în urma experienței sale ne-ar ajuta să vedem mai clar în jurul nostru. Această deplasare, să fim convinși, e cinefilă chiar și atunci cînd proclamă potențiala tragere pe linie moartă a subiectului său: ca o confirmare că, pe terenul tot mai valonat al imaginii actuale, filtrul cinematografic aplicat tuturor lucrurilor continuă să reprezinte cea mai bună școală a privirii.

Dacă n-am fi în 2023, ci cu vreo două decenii în urmă, contactul cu Knit’s Island ar provoca un șoc. Astăzi, însă, el ne apare ca o radicalizare firească a acelor intuiții care au permis lărgirea paradigmei cinematografice pînă în punctul în care, în loc de „a șaptea artă”, ne-am trezit că vorbim despre audiovizual. Alcătuit în proporție covîrșitoare din imaginile unui joc video – numai cadrele de final ne readuc înspre realitate –, Knit’s Island rămîne, în mod incontestabil, rodul unei priviri care se trage din film. Practic, nu doar că cineaștii Ekiem Barbier, Guilhem Causse și Quentin L’Helgouac’h decid să proiecteze aceste imagini „barbare” într-o sală – lucru care, în sine, e suficient pentru a ne face să le privim altfel –, dar ne și ghidează prin universul învestit cu o atenție la vocabularul filmic: că vorbim despre plăcerea înregistrării firelor de iarbă ce unduiesc în bătaia vîntului sau despre arcul narativ descris, proiectul se citește ca un documentar animat de căutările care – de la tempo la atmosferă și de la emoție la montaj – fac ca un film să acționeze asupra noastră cu o nebănuită putere.

Dar e mai mult decît atît. Căci meritul lui Knit’s Island ține de abilitatea cu care împacă un dublu proces de hibridizare: întîi, între două medii despre care am înțeles dintotdeauna că s-au influențat reciproc (ajunge să vedem un joc video precum L.A. Noire [2011], care preia cu lăcomie din vasta istorie a filmului noir), fără a ști însă dacă pot fuziona pînă la capăt, într-o suprapunere de formate care să le tensioneze reciproc limitele; și apoi, între o formă de realitate și un strat de virtual care, mai mult decît oricînd, par scena unei confuzii generate, la o adică, de însăși producția abundentă de imagini a erei noastre. În acest sens, ce vedem nu este doar despre plierea acestui univers – preluat din jocul de tip MMORPG (Massively multiplayer online role-playing game) DayZ, al producătorului ceh Bohemia Interactive – pe cerințele de structură și stare specifice unui film, cu toate că nici acest aspect nu trebuie neglijat: vezi superbul cadru în care două avataruri se îndepărtează de protagonist în mașina lor veche, iar filmul lasă această panoramă cu o pajiște vastă, aproape kiarostamiană, să dureze dincolo de efectul imediat, cu grijă pentru lumina zilei. Pe măsură ce avansează în joc, cei trei cineaști uită de miza lor imediată, scufundați în contemplația unei comunități care vibrează pe ritmuri ancestrale.

Dacă însă Knit’s Island se impune în așa măsură ca o mină fertilă de reflecții, e pentru că face din acest joc scena unui dans amețitor între identități performate și biografii reale, testînd capacitatea jucătorilor de a se dota pe cont propriu cu o nouă existență. DayZ devine, atunci, rezervorul ospitalier al fanteziilor refulate, al nostalgiei pentru natură, al transgresiunilor de tot felul: o privire antropologică într-un univers „mai real ca al nostru, și totuși fantastic”, care înaintează pe o insulă de întuneric și demență pe care societatea de afară – cu morala și legile sale – ar face-o imposibilă. Desfășurată în siajul unui fel de apocalipsă, această poveste în care diverse facțiuni se luptă pentru resurse e o distopie care, prin liniștea sa și prin posibilitatea de a te pierde în mijlocul unui spațiu redevenit virgin, e ca un viitor care ne vorbește, via dezastru, despre ceea ce am pierdut cîndva. Nici nu e de mirare că jocul e populat de indivizi care caută un aiurea compensatoriu: de la paramilitari care performează setea de sînge la pastori care propovăduiesc o credință aberantă,Knit’s Island e ca un eșantion americanofil de devianțe ajunse acasă, într-o lume în care totul, în sfîrșit, este permis.

Poate cel mai tulburător în revelația sa este acest personaj singuratic, în spatele căruia se găsește un ins care petrece mii de ore în joc doar pentru a se plimba prin natură și a-și limpezi gîndurile. Printr-o stranie degenerare a regimurilor de existență, relaxarea în aer liber devine, atunci, tot un periplu printre pixeli, în acord cu limitările unui produs artistic oarecare. În locul unei drumeții prin pădure, o aventură prin virtualul care imită – și poate chiar exarcerbează – adevărul propriilor vieți. Prins între mai multe contaminări, Knit’s Island știe să transforme această instabilitate fundamentală a identităților în ceva mai mult decît un simplu „totul e totuna” postmodern: ca o acceptare a faptului că, pe drumul de la realitate la simulacru, putem abandona liniștiți atît semnalele de alarmă catastrofiste, cît și cinismul relativizant. Un film ca acesta este aici pentru a ne arăta că lumile care îi populează pe internauții anonimi ai societății, ca și palierele existențiale pe care evoluează, sînt infinit mai complexe decît credeam.

Knit’s Island a rulat în cadrul TIFF, ca parte a secțiunii What’s Up, Doc?“.

Victor Morozov este critic de film.

Poster orizontal 14 12 2023 Craciun jpg
4 CONCERTE SPECIALE DE CRĂCIUN, LA SALA RADIO
„Spărgătorul de nuci” de Ceaikovski, în aranjamentul inedit în ritmuri de jazz conceput de Dave Wolpe.
1026 16 impostorul webp
Impostor ca mine
Impostorul își propune să readucă la viață toate frămîntările sociale ale unei epoci, prin intermediul cîtorva personaje situate de ambele părți ale baricadei.
p 17 jpg
Joker
Aici e de găsit un oarecare merit al filmului: în secvențele în care Ridley Scott minte conștient, de dragul cinema-ului.
p 17 Audio jpg
Voci umane, voci artificiale
Am sentimentul că, în cazul tehnologiei de simulare a vocii umane, sfîrșitul jocului va veni cînd nu vei putea face diferența între vocile AI și cele umane.
1025 16 coperta corin braga jpg
Străinătăți, stranietăți și alte fantasme literare
Mi‑e greu să cred că proza lui Mircea Eliade ar putea fi înțeleasă pe deplin fără dialectica sacru‑profan.
p 17 2 jpg
Pînă la capătul drumului
Filmul vorbește despre condiția de a ajunge mereu prea tîrziu.
1025 17b cover1 jpg
Solo & solos
Curînd ne vor vizita artiști de la celălalt capăt al lumii, din Noua Zeelandă și Australia, care au acumulat cu sîrguință simpatie internațională și și-au făcut în cele din urmă curaj să ne caute și pe noi pe hartă.
image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.

Adevarul.ro

image
Fiara de plastic. Povestea Daciei „Lăstun“ Maxi, un Fiat 500 al românilor, care nu a mai ieșit pe poartă
Dacia 500 „Lăstun“ ar fi trebuit să fie pentru români cam ce a fost Fiat 500 pentru italieni, Renault 5 pentru francezi, WV pentru germani. O mașină din gama mini, mai degrabă pentru tineret. O maşină de oraş, potrivită pentru transportul urban. A fost ideea și dorința lui Nicolae Ceaușescu
image
SPECIAL Elvira Popescu: de la actriță la contesă, devenită „Notre Dame du Théâtre“ FOTO/VIDEO
Cum a ajuns o româncă din București să devină o actriță contesă mai cunoscută în Franța decât celebra Greta Garbo.
image
Lista celor mai periculoase alimente din lume. Cinci alimente la care nu te-ai aștepta să fie incluse
În întreaga lume, există anumite alimente periculoase care pot provoca de la intoxicații alimentare ușoare până la deces, în cazuri extreme.

HIstoria.ro

image
Un posibil caz de braconaj arheologic în Moldova, în secolul al XVII-lea
Un posibil caz de braconaj asupra unui tumul din Moldova istorică este consemnat într-un document de la 1635, notează arheologul Vasile Diaconu, pe pagina sa de Facebook.
image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.