Misterul Lisabonei

Publicat în Dilema Veche nr. 973 din 1 decembrie – 7 decembrie 2022
image

 A Religiosa Portuguesa (Portugalia-Franța, 2009), de Eugène Green.

Cineastul Eugène Green pășește în Lisabona pe urmele unei imagini: imagine a trecutului (cu vapoarele pline de containere care alunecă în jos pe Tajo și actorul costumat în cavaler, ocheadă abia disimulată înspre trecutul colonial al țării), imagine a spiritualității (măicuța care, noapte de noapte, îngenunchează îndelung în fața unui altar), imagine, în fine, a cinematografului (cu toți acești mari autori, de la Manoel de Oliveira la João César Monteiro, care au impus o metodă minunată, o lumină de neuitat, un mod de a face pace cu tradiția literară a Portugaliei). Ca urmare, A Religiosa Portuguesa nu descoperă nimic – dar revelează totul, într-un acord sublimat al celor lumești (peisaje, personaje) cu cele de deasupra (motive mistice, motive narative). Alegînd să vorbească despre turnarea unui film istoric în oraș, Green nu face nici punere în abis, nici voyeurism de culise într-ale artei regiei; mai degrabă, el concepe un univers rotund în care sensurile – măicuța reală și măicuța din filmul-în-film, de pildă – își corespund miraculos, iar prozaismul cotidianului e absorbit organic în materia poetică a lumii puse în scenă. O privire nouă apare atunci, magnetizată nu atît de un romantism cu parfum desuet, ci de posibilitatea ca vechiul să se reflecte cu pasiune în acest prezent etern, atemporal pe care îl poate favoriza cinema-ul.

Căci, la o vizionare în grabă, A Religiosa Portuguesa riscă să pară prea absorbit de propria excentricitate. Mai bressonian decît însuși Bresson, filmul dezvăluie interpretări lipsite de modulație, precum și acest artificiu care stoarce împrejurimile de bîțîiala lor postmodernă. O scenă de club e frumoasă fără să inspire la dans sau hormoni; o scenă de la filmare nu mizează deloc pe virtuozitatea mizanscenei încîlcite în camere și cabluri. Respingînd vulgaritatea, Green riscă să fie asimilat – cu interesul său pentru catedrale, străduțe în pantă pe care circulă funiculare etc. – unei calofilii periculos de apropiate de snobism, care transformă orașul în carte poștală fantasmată. Să privim însă mai atent – să lăsăm, adică, filmului șansa de a construi de la zero o lume în lumea noastră, pe care aproape nimic să nu o diferențieze de aceasta din urmă. Unde „aproape” înseamnă niște trucuri mărunte de cineast: un fior care scutură dispozitivul mizanscenei, o lumină duioasă care îmbracă un chip, ba poate chiar și o fulguranță a grației. Mărunte, dar decisive.

Într-o remarcabilă scenă, autorul filmului-din-film (însuși Green) și actrița principală (Leonor Baldaque) asistă la un café concert. Un film mai convențional ar fi insistat, eventual, pe cîteva acorduri de instrument, pe două-trei planuri largi cu publicul, pe un climax vocal al cîntăreței. Nu și A Religiosa Portuguesa, care include o piesă întreagă de fado, cu timbru sfîșietor, apoi încă una, mai săltăreață, parcă pentru a-și refuza pînă la capăt solemnitatea momentului, fără a o nega cu totul. Mă interesează această scenă pentru că văd în ea, reunite, mai multe calități importante ale filmului: întîi de toate, muzicalitatea sa, întinsă aici pînă la stadiul unei întrupări explicite, un fel de clip autonom în care putem citi, printre altele, „bucuria de a cînta” (clișeul își recapătă sensul deplin în fața acestei performanțe muzicale care devine, astfel, și o performanță actoricească); apoi, durata sa ieșită din comun; în fine, capacitatea mizanscenei de a transforma acest eveniment uzual pentru orice capitală europeană într-o secvență încărcată mistic, cu lumina caldă, de capelă, care se reflectă pe chipurile ascultătorilor, și cu senzația că asistăm la o scenă de veghe sau la un remake contemporan al Pasiunii, artă vie a Evului Mediu.

Înțelegem, atunci, că filmul reușește să vorbească despre lucrurile cele mai grave – grave și pentru că au sfîrșit la periferia conștiinței colective, înspre prejudecăți de tot felul – printr-un sistem simplu și umil, care transformă realul într-un teatru de fantome al credințelor de ieri. Băiatul orfan pe care actrița îl întîlnește zi de zi la un colț de stradă servește, așadar, pentru a rotunji definitiv mitul matern, atașînd firele rebele care trimit, toate, către ideea unei iubiri unice în viața oricărui om. Protagonista, frustrată după o serie de relații amoroase pasagere, e liberă să se împlinească acum, alături de micul Vasco, acest dar neprețuit pe care Lisabona, cu misterul său, îl oferă celui care știe să privească. Într-un joc al oglinzilor, turnarea filmului nu mai reprezintă decît posibilitatea de a accede – prin prozaism: acest „am cîteva zile de filmare la Lisabona” ajunge să sune aproape obscen în lumea lui Green – către o dimensiune superioară: actrița determină un trecător să renunțe la suicid și, aidoma unei măicuțe în straie profane, face lumină în jurul ei.

A religiosa portuguesa este disponibil pentru vizionare online, pe platforma MUBI. 

Victor Morozov este critic de film.

Afis 9 febr 2023 Sala Radio jpg
TROMPETISTUL DE TALIE INTERNAȚIONALĂ ALEX SIPIAGIN VA CÎNTA CU BIG BAND-UL RADIO ROMÂNIA!
Pentru acest concert de jazz contemporan, Big Band-ul Radio îi are ca invitați și pe pianistul și aranjorul MISHA TSIGANOV, contrabasistul MAKAR NOVIKOV și pe bateristul SASHA MACHIN.
Publishing & TPS1 jpg
1 milion de lei pentru traducerea cărților românești în străinătate
Sesiunea 2023 a programelor Translation and Publication Support (TPS) și PUBLISHING ROMANIA, la start
982 16 sus coperta jpg
O bere cu Dave Grohl
Pe mulți dintre noi izolarea din timpul pandemiei ne-a făcut să ne aplecăm spre tot soiul de hobby-uri mai mult sau mai puțin bizare (și de multe ori nu neapărat utile).
p 17 jpg
Teatru de război
Narvik e despre acest cuplu – ea, „soție și mamă”; el, soldat chiar pe frontul din fața casei – care trebuie să le facă față nemților, „separat, dar împreună”.
982 17 coperta1 jpg
Familia Wakeman
Nu doar Steven Wilson a avut un an intens, ci și celălalt Wilson esențial al prog-rock-ului britanic, Damian Wilson.
George Banu jpg
George Banu – un portret pur subiectiv
Biţă folosea des expresia entre‐deux, inclusiv în Povestirile lui Horatio, una dintre ultimele lui cărți.
landscape 1 febr jpg
UN TRIO DE COMPOZITORI, UN TRIO DE MUZICIENI și UN FLAUT DE AUR
Primul concert al lunii februarie (miercuri, 1 februarie 2023) la Sala Radio propune publicului un trio de mari compozitori – MOZART, BACH și MENDELSSOHN – alături de un trio de apreciați muzicieni români.
p 8 2 foto C  Hord jpg
George Banu
De aceea, textele lui George Banu nu doar informează, ci formează. Cititorul îi va rămîne mereu dator, iar Dilema veche îi va rămîne mereu recunoscătoare.
981 16 coperta1 jpg
Retrospectiva anului poetic 2022
În concluzie, aș adăuga că e îmbucurătoare această diversitate de tonuri și de voci din poezia românească de azi.
p 17 2 jpg
Lup singuratic
The Card Counter, cel mai recent film al lui Paul Schrader, demonstrează cît de ușor am ajuns să folosim termenul de „bressonian” pentru a descrie în viteză orice film care promite interpretări minimaliste și o anume reticență pentru spectacol.
981 17 Breazu jpeg
No fun
Aici e Iggy dorindu-și și nereușind să-l imite pe un alt Iggy, cel dintr-o altă eră.
981 21 Iamandi jpg
Revoluția română, între previzibil și spontan
Pe această pantă a căzut comunismul, și cu toate că pare a se sfîrși brusc în 1989, parcurgerea ei a durat aproximativ douăzeci de ani.
MRM 7ian12feb vertical jpg
„Moștenitorii României muzicale”: Violin in love cu Valentin Șerban și Daria Tudor
Pentru îndrăgostiții de muzică, un recital-eveniment la Sala Radio susținut de violonistul Valentin Șerban, cîștigătorul Concursului Enescu – ediția 2020/2021, și pianista Daria Tudor: „Violin in love”.
AFIS 27 ian 2023 Sala Radio jpg
Soprana Valentina Naforniță - invitată specială la Sala Radio
Soprana VALENTINA NAFORNIȚĂ, aplaudată pe scena marilor teatre lirice ale lumii – de la Staatsoper (Viena), Opéra national de Paris, Opéra de Lausanne, Théatre des Champs-Elysées (Paris) sau Teatro alla Scala (Milano) - este invitată specială pe scena Sălii Radio.
George Banu jpeg
George Banu (1943 – 2023)
Pentru mai mult de un deceniu, George Banu a fost unul dintre cei mai valoroși colaboratori permanenți ai revistei noastre.
lanscape Sala Radio Tetrismatic png
Muzica creată ca niște piese de tetris: „TETRISMATIC”, un concert ca o aventură sonoră și vizuală
Joi, 26 ianuarie 2023, de la 19:00, Sala Radio va fi scena evenimentului „TETRISMATIC - Enjoying the Game of an Unexpected Journey”, în care saxofonistul CĂTĂLIN MILEA și invitații săi vor susține o „călătorie muzicală ca un joc”
Idei pentru weekendul prelungit  Sursa imagine Opera Comica pentru Copii jpeg
Reprezentații suplimentare programate pentru musicalul ,,Sunetul Muzicii”
La cererea publicului, pe 21 și 22 ianuarie 2023 au fost programate două reprezentații suplimentare ale musicalului „Sunetul Muzicii”, în regia lui Răzvan Mazilu.
p  16 Benjamin Labatut WC jpg
Spre abis
Pe scurt, Labatut ne oferă o ficționalizare a formulării Principiului Incertitudinii și a Interpretării Copenhaga.
980 17 DN83 foto Denisa Neatu jpg
Două povești (nu doar) de dragoste
Ceea ce funcționează aici însă este dinamica coregrafică și ideea individului ca rezultantă a mediului și a istoriei.
Joaquín Sorolla, Odalisca, ulei pe pânză, 1884 (afis) jpg
Art Safari va fi deschis tot anul: 3 ediții în 2023 - Primul sezon începe în 10 februarie și aduce mult-așteptata expoziție retrospectivă a unui mare modernist român – Ion Thedorescu-Sion, Impresionism spaniol, Prix Marcel Duchamp și Young Blood-ul d
Primul sezon celebrează 140 de ani de la nașterea lui Ion Theodorescu-Sion (1882-1939), maeștrii picturii spaniole, de la Academism la Impresionism, printre care celebrul „Maestru al luminii” - Joaquin Sorolla.
p 15, Munch, Tipatul jpg
Coșmar, Țipăt și Mozart
Füssli nu pictează o scenă erotică, ci o experiență mnemonică sau onirică. Fără cenzură, dăruire completă. Aceasta-i sursa coșmarului.
979 COPERTA 16 sus BAS png
Modificare și aliniere
Romanul este atît un traseu spre adevăr, cît și o continuă negare a acestuia.
979 COPERTA 16 jos Marius jpg
Obsesie, pasiune, durere
Sacrificiul şi durerea, dragostea şi moartea sînt, astfel, modelele simbolice pe care ţesătura scrisului Zeruyei Shalev le întinde peste această poveste despre iluzie, împlinire şi eliberare.
p 17 jpg
Două debuturi importante disponibile online
Două dintre cele mai importante filme lansate în 2022, EO și Crimes of the Future, aparțin unor octogenari. Lucru care m-a inspirat să profit de un foarte util program curatoriat de platforma MUBI.

Adevarul.ro

image
Iarna se dezlănțuie. Viscol puternic în România: harta celor mai afectate zone. Anunțurile meteorologilor
Iara se dezlănțuie în următoarele ore. Meteorologii au emis sâmbătă mai multe avertizări cod galben şi portocaliu de ninsori şi de vânt puternic pentru cea mai mare parte a ţării. Vremea rea pune stăpânire pe România.
image
Cât pot să ceară meseriașii pentru o casă simplă, la roșu. „Nu te mai droga, frățică!”
Un român a postat un anunț în care s-a interesat cât ar putea să-l coste o casă de 80 de metri pătrați, pe un singur nivel. Printre răspunsuri, au fost și unele cu totul surprinzătoare.
image
Prima autostradă din România, construită la dorința lui Ceaușescu. În cât timp a fost gata și care era viteza maximă de deplasare
Autostrada Bucureşti-Piteşti, cea mai veche din România, a fost finalizată în doar cinci ani, între 1967 şi 1972, din ordinul lui Nicolae Ceauşescu. Astăzi se împlinesc 56 de ani de la începerea lucrărilor de construire.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.