După revoluție

Publicat în Dilema Veche nr. 990 din 30 martie – 5 aprilie 2023
image

 De cierta manera (Cuba, 1977), de Sara Gómez.

De cierta manera este filmul unei priviri ce refuză, mai presus de orice, ideea că lucrurile arătate pe ecran ar putea fi confundate cu o realitate nemediată, perfect naturală. Pe de altă parte – și în asta constă paradoxul –, vorbim despre un film al cărui scop principal este tocmai influențarea directă a acelei realități. Într-un fel, devine parcă tot mai greu de acceptat că astfel de filme – vitregite de iluzia spectacolului și, la fel de important, hiperinteligente – au putut fi considerate cîndva nu arătări născocite de minți pline de meandre, ci o școală de gîndire încetățenită în peisajul audiovizual. Contextul lor descoperă plăcerea de a teoretiza, pe care o așază apoi, sub formă de teroare a teoriei, în slujba emancipării. Alături de camarazi de luptă veniți de pe tot mapamondul, din Senegal și pînă în Filipine, Sara Gómez realizează – în ceea ce va deveni unicul său lungmetraj – un cinema al contestării, cu atît mai disprețuitor la adresa artei burgheze cu cît speră să se vadă angajat mai adînc în treburile cele mai practice ale vieții de zi cu zi, ca privire solidară cu pătura deposedaților. 

Să ne înțelegem: ne aflăm la mijlocul anilor ’70, cînd oboseala existențială încă nu a acaparat scena și cînd aspirația pentru o lume mai bună încă nu a început să stîrnească hliziri cinice. În fond, pus în slujba revoluției cubaneze din 1959, De cierta manera se vrea a fi – aidoma școlii sovietice care l-a precedat în anii ’20 – deopotrivă expresie artistică a acelei răsturnări de situație, dar în definitiv independentă de ea, și mijloc de propagandă care nu se ascunde. E vorba de o contopire a artei și a vieții care să încheie tranșant perioada demarcațiilor inutile și să smulgă cultura din mîinile exploatatorilor, redînd-o poporului. Filmul ne izbește azi ca artefact în egală măsură de pertinent pentru miezul actualității noastre, și de copleșit de povara tuturor lucrurilor care s-au schimbat de atunci. Mai cu seamă această formă zglobie, care țintește spre o concepție înaltă, eliberată de reguli și tradiții tipice artei-pentru-artă, s-ar traduce azi, cu siguranță, prin formalism – însă ieri, ea reprezenta un clocot comun al revoltei. 

Cinema-ul a pierdut multe din calitățile afișate în urmă cu decenii bune de acest film, reduse acum – în cazurile în care încă își mai fac simțită prezența – la stadiul de excepții, de capricii sau, dimpotrivă, de trend-uri. De fapt, sub orice unghi am privi acest film – fie ca mostră de militantism, fie drept concentrat de gîndire politică, fie ca docuficțiune –, realizăm repede că acum există cîte un subgen perfect „acceptat” și integrat în programul cinematografelor de artă pentru fiecare dintre ele. Doar că astfel se ocultează însăși ideea unei opoziții destabilizante, a unei puneri de-a curmezișul în fața industriei și a tarelor – de la imperialism cultural la adormire a conștiinței – cu care se credea că vine la pachet. Acum, o opoziție atît de „pe față” la ordinea capitalistă a lumii ar părea naivă în primul rînd pentru că însuși actul protestului a fost apropriat de sistem.

Există, deci, o involuntară și inevitabilă nostalgie pe care acest film sincer – sinceritatea este calitatea protagonistei pe care iubitul ei o admiră cel mai mult – o degajă printre atîtea obiecte post-postmoderne. O luare în serios aproape demodată, o credință cu damf de naftalină în capacitatea artei de a schimba lumea. De cierta manera, cu transformarea revoluției în materie cinematografică, e un obiect iremediabil datat, de o forță a antagonismului care astăzi se vede îmblînzită prin retrospective și proiecții omagiale. Pe plan politic, îmi e aproape imposibil să apăr filmul, pentru că puritatea lui de tract, de cocktail Molotov care se ia la trîntă cu capitalul, mă face să mă rușinez: e deopotrivă prea mult (o acceptare fățișă, chiar și în sens negativ, a regulilor jocului) și prea puțin (discursul ambiental a aruncat mostrele de artă angajate în irelevanță idealistă). 

E nevoie de o distracție pentru ca acest dumicat ațos de marxism pur și dur să alunece pe gît. Din fericire, filmul dispune și de așa ceva, sub forma acestei relații dintre protagonista conștientă de sine, adeptă a schimbării post-revoluționare și profesoară într-un cartier defavorizat, și neașteptatul bărbat chipeș și macho alături de care iese în oraș. Între două elogii „documentare” la adresa noului regim, filmul strecoară cîte o secvență de iubire în care inocența patriarhală a bărbatului se lovește de sofisticăria la fel de problematică (fiindcă împiedică fericirea de moment) a acestei militante. E remarcabil să îi surprindem sensibilitatea aproape vulnerabilă a acestui ins „bodybuildat”, confruntat cu noua morală a zilei, pentru care e nevoit să se pregătească din mers. Cu aceeași teamă aproape paranoică de a cădea în trivial, Gómez reușește aici să construiască o relație care, aidoma întregului film, devine simultan copilăroasă și incredibil de matură. 

După imaginea acestei femei care începe să danseze în timp ce văruiește trotuarul (efortul individual în numele binelui colectiv al societății), apoi se oprește într-o grimasă, fiindcă o apucă durerea de spate, Gómez nu e cîtuși de puțin o creatoare naivă căreia i-a furat socialismul mințile – ci o autoare lucidă și glumeață. Cu deschiderea lui pentru tot ce ține de orașul modern, de la cluburile de jazz la ringurile de box underground, și de la sărăcia nedreaptă a ghetourilor la comitetele muncitorești din fabrici, De cierta manera capătă o „plinătate” nelipsită de contradicții, ilustrativă pentru reflecția profundă a artiștilor radicali ai epocii. O epocă totuși distantă, în care gestul de a porni o cameră de filmat conținea adesea în miezul său promisiunea, între timp rătăcită, a unui mîine mai bun.

De cierta manera este disponibil online, pe platforma MUBI.

Victor Morozov este critic de film.

Catre mine afiș spectacol jpg
Spectacolul „Către mine” de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” închide ediția a șasea a atelierelor de scris pentru adolescenți organizate de Control N
Asociația Culturală Control N și elevii Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” (Trupa As) vă invită la spectacolul de teatru „Către mine“.
featured image (5) jpg
Povestea ascunsă a Palatului Versailles: De la o cabană de vînătoare la un obiectiv turistic impresionant
Pornind de la o cabană de vînătoare, Palatul Versailles s-a transformat în unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din Franța.
poster Dry Cleaning 31 05 jpg
Curățătoria punk
Post-punkerii britanici Dry Cleaning (left-field art rockers sau spoken-word punkers, cum au fost ei descriși de presa muzicală) vor concerta în premieră la București, miercuri, 31 mai, după ora 20:00, la Control Club.
998 16 coperta 1 jpeg
Nebănuite sînt căile prozatorului – de la experimentul burlesc la policier –
Dacă şi-a propus să angajeze energii cinegetic-detectivistice, atunci Femeia de marţipan e un roman detectivistic ratat, în opinia mea.
p 17 jpg
Pîntecul lumii
Cu un ochi la spiritualitate și celălalt la cinema
998 17 audio cover jpg
Levant la Gărîna
Ibrahim Maalouf, cîndva un promițător talent în jazz, e pe cale să devină un superstar world music după nominalizarea Grammy
comunicat institutul cervantes omagiu mircea cartarescu jpg
Mircea Cărtărescu, omagiat la Institutul Cervantes din București
Cu prilejul decernării Premiului FIL pentru Literatură în Limbi Romanice, ediția 2022, în cadrul celei de-a 36-a ediții a celui mai mare tîrg de limbă spaniolă.
Apa lacului nu e niciodata dulce jpg
Apa lacului nu e niciodată dulce - fragment
Acel împreună mă înghite ca o închisoare, e un noi în care nimeni nu m-a întrebat dacă vreau să locuiesc.
2nd NEW draft poster FINAL med jpg
Ultimele zile de înscrieri la New Draft, rezidența în care îți scrii propriul scenariu de lungmetraj și lucrezi cu producătorii Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana
”Prezența producătorilor Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana este cadoul nostru de mijloc de drum pentru participanți.
997 16 Bilete de sinucigas jpg
Groaznica sinucidere din strada Micsandrelor
Aș fi preferat ca Bilete de sinucigaș să fi avut pur și simplu paginile albe
p 17 2 jpg
Puncte de vedere
Între David Cronenberg și Michael Mann, acest thriller turcesc sună prea adevărat
997 17 Breazu jpg
După 29 de ani
Fuse, noul album al duo-ului britanic, merită o inimioară roșie – „What is left to lose? / Nothing left to lose”.
997 21 Iamandi jpg
Evadările de la Auschwitz
Jonathan Freedland sugerează că Rudolf Vrba și Alfréd Wetzler au fost primii evrei care au reușit să evadeze de la Auschwitz.
Book cover jpg
copertă Murmur jpg
Dincolo de bine și de rău
Bun, în tot cazul, ușor melancolic, ușor retro, noul roman al lui Mircea Pricăjan e o meditație la sensurile încurcate ale istoriei.
996 17 Eroine jpg
Cîteva ipostaze feminine în teatrul recent
O mutație subtilă s-a produs în teatrul românesc în ultima vreme: perspectiva feminină este integrată tot mai des în spectacole și recunoscută subliminal ca parte din standardul scenic.
p 23 2 jpg
Daniel Spoerri – Noul Realism, EAT ART și „tablourile-capcană“
În acest an, între 19 și 28 mai, are loc la Romaero Băneasa un nou tîrg internațional de artă contemporană, MoBU.
GR Headshot   Credit Andrew Macpherson jpg
Actorul Geoffrey Rush vine la TIFF.22
Strălucire va avea o proiecție specială la TIFF, în prezența actorului.
Mostenitorii 13mai landscape 1080 jpg
“Moștenitorii României muzicale”: recital-eveniment susținut de pianistul George Todică, laureat al Concursului internațional “George Enescu”
George Todică va interpreta un program cu opusuri celebre semnate de Enescu, Ravel, Rahmaninov și Chopin.
995 16 coperta1 jpg
Kituri de supraviețuire
Toate cele trei poete înțeleg poezia ca pe o formă subtilă de diversiune.
p 17 2 jpg
Post-traumă
În definitiv, totul e filmabil.
995 17 Biro coperta1 jpg
Live în Control
Mai interesant decît limbajul sărac al versurilor, care ar fi familiare unui psihoterapeut de liceu.
995 21 Iamandi jpg
Ordinea închisorilor
În cele mai multe situații, acești intelectuali au făcut mai întîi o închisoare fascistă și apoi una comunistă.
Vizual general Conferințele Despre lumea în care trăim jpg

Adevarul.ro

image
Preotul care a jignit iubitorii de animale primește replica unui călugăr: „Ele nu l-au izgonit pe Iisus“
Mesajele publicate de preotul Matei Vulcănescu despre iubitorii de animale au stârnit controverse. Un călugăr de la Schitul Straja din Hunedoara arată de ce animalele trebuie iubite și nu disprețuite.
image
Fetiță lăsată de părinți în apă fierbinte, moartă în chinuri. Soții criminali au contestat arestarea
Doi soți din Călărași au fost trimiși în judecată pentru omor calificat, pentru că și-au lăsat fiica de 2 ani și 10 luni să moară în chinuri. În rechizitoriul procurorilor se menționează că fetița s-a aflat în agonie timp de mai multe ore.
image
Cum sunt relațiile în care femeia e mai în vârstă decât bărbatul
Într-o lume încărcată de prejudecăţi, rolul bărbatului într-o relație de cuplu este văzut ca fiind acela de a oferi protecție și stabilitate familiei și partenerei.

HIstoria.ro

image
De ce se urau de moarte Ştefan cel Mare şi Vlad Ţepeş. Duşmănia lor apare într-un document de la Vatican!
Vlad Ţepeş, domn al Munteniei în trei rânduri, şi Ştefan cel Mare, voievodul care a condus Moldova timp de aproape jumătate de secol, au avut relaţii sinuoase, în funcţie de conjunctura politică a vremii şi de interesele administrative.
image
Château La Coste, în Provence: ce descoperire!
Ce e, până la urmă, Château La Coste? Un spaţiu magic, construit în jurul unei îndeletniciri cu tradiţie: facerea vinului.
image
Crucificarea lui Hristos i-a apărut în vis lui Salvador Dalí
Dalí a precizat că a avut un vis în care i-a fost dezvăluită importanța înfățișării lui Hristos astfel.