Fami(g)lia

Publicat în Dilema Veche nr. 987 din 9 martie – 15 martie 2023
image

 A Chiara (Italia-Franța, 2021), de Jonas Carpignano.

Succesul lui A Chiara ține de un echilibru instabil al afectelor puse în joc: visceral fără să fie intruziv, anticalofil fără să fie mizerabilist, filmul îl reconfirmă pe Jonas Carpignano – după precedentul A Ciambra (2021) – drept un urmaș de seamă al neorealiștilor italieni postbelici. Dincolo de orice, Carpignano a preluat de la ei mai ales fidelitatea față de un anumit mediu social supus investigației, care se cere redat pe ecran cu un maximum de rigoare: în cele mai interesante secvențe ale filmului, cum e acest moment de deschidere al unei zile de naștere sărbătorite într-o familie de interlopi din Calabria, ce vedem nu sînt doar obișnuitele acțiuni care fac să avanseze povestea; sînt și mini-acțiunile din jurul lor, repetițiile obositoare, insistențele în dialog, un întreg arsenal de poze și pozne care de obicei ar fi căzut la montaj, iar aici servesc la a da carne (nu doar culoare) întregului. 

Sigur, acest interes pentru fibra trivială care compune în bună măsură, cel mai adesea, clipele de care ne vom aminti selectiv nu se transformă în cazul lui Carpignano într-o dogmă rigidă, într-un program. La bine și la greu, filmul se dovedește la fel de receptiv față de acele indicii narative aparținînd unor forme mai convenționale – vreo mică coincidență, vreo pușcă cehoviană pe care o regăsim la început și, obligatoriu, la final – care aici au meritul de a-l împiedica să cadă în trufie sau manierism, chiar dacă smulg, simultan, din îndrăzneala antropologică a proiectului. Totuși, Carpignano e un bun observator: ce face el aici – această plimbare cu camera printre păturile sociale ale Italiei care rămîn ba invizibile (mediile defavorizate și răzvrătite din A Ciambra), ba acoperite de clișee mediatice senzaționaliste (traficanții de droguri din A Chiara) – necesită o oarecare pricepere. Cadrul nu e doar „vector de informație” – e și forfoteală, coregrafie destinată să se autoanuleze, gest cît mai spontan. 

Căci filmul respiră independent de rezoluția sa, mai curînd o concesie adusă laboratoarelor europene de finanțare, care caută edificări și bucle închise. Fixînd-o cu insistență pe Giorgia Rotolo, această Chiara adolescentă care descoperă brutal, la capătul unei nopți de incendii și raiduri polițienești, cine este de fapt tatăl său (indiciu: nu acel erou al visurilor sale), filmul se asigură că ține în mînă o prezență, o apariție. Actrița principală participă din plin, de altfel, la acest deziderat mai larg al lui Carpignano de a bricola cu materialul sensibil al prezentului, un material care merge de la aceste chipuri normate de make-up-ul grosolan, construite în numele Instagramului, și pînă la muzica bombastică ce acompaniază inevitabil, ca o a doua piele, orice petrecere gentrificată. A Chiara este animat contradictoriu tocmai de acele figuri generice ale rebeliunii conformiste în bandă, din tolba cărora nu lipsesc țigările electronice și englezismele aruncate la mișto. E o treabă de cinema aceea de a remodela lucrul știut într-o practică generoasă cu prezentul și totuși nelipsită de spirit critic. Cele mai libere secvențe ale filmului îl transformă într-o mărturie despre aceste semne ale contemporanului – un gest de mizanscenă dornic să găzduiască acest comun în care trăim și să facă din el materie de cinema.

Vorbind din perspectiva unei tinere care are de ales calea de urmat în viață, A Chiara este nevoit să evite deopotrivă confuzia morală și moralismul previzibil: grea misiune, care îi cere lui Carpignano să aibă o încredere oarbă în personajul său. Acest lucru se întîmplă adesea – mai puțin în scenele bizare în care inspirația regizorală, cu atît mai îmbietoare cu cît se dovedește mai inaparentă, lasă locul unui simbolism propus parcă din reflex: cînd Chiara aleargă pe bandă („își exorcizează demonii”) sau pe pistă („lasă trecutul în spate”). Aceste slăbiciuni sînt de fapt niște praguri – niște reveniri la zero. Ele ajută filmul să intre într-o formă, fie și una forțată. Altminteri, A Chiara conține un zvîc și o adeziune matură față de real, ceva demn să arunce în derizoriu amintirea unui cinema italian douămiist osificat în complicități burgheze. Carpignano nu e neapărat dotat cînd vine vorba să creeze „atmosferă de gen” – secvențele sale thrillerești mă lasă rece –, dar, pentru tot ce ține de lumea nouă și complicată a afacerilor suspecte, o lume mult prea reală și periculos de apropiată, e cu siguranță omul situației.

A Chiara rulează în cadrul Festivalului „Visuali Italiane – Noua Cinematografie Italiană în România”.

Victor Morozov este critic de film. 

Catre mine afiș spectacol jpg
Spectacolul „Către mine” de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” închide ediția a șasea a atelierelor de scris pentru adolescenți organizate de Control N
Asociația Culturală Control N și elevii Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” (Trupa As) vă invită la spectacolul de teatru „Către mine“.
featured image (5) jpg
Povestea ascunsă a Palatului Versailles: De la o cabană de vînătoare la un obiectiv turistic impresionant
Pornind de la o cabană de vînătoare, Palatul Versailles s-a transformat în unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din Franța.
poster Dry Cleaning 31 05 jpg
Curățătoria punk
Post-punkerii britanici Dry Cleaning (left-field art rockers sau spoken-word punkers, cum au fost ei descriși de presa muzicală) vor concerta în premieră la București, miercuri, 31 mai, după ora 20:00, la Control Club.
998 16 coperta 1 jpeg
Nebănuite sînt căile prozatorului – de la experimentul burlesc la policier –
Dacă şi-a propus să angajeze energii cinegetic-detectivistice, atunci Femeia de marţipan e un roman detectivistic ratat, în opinia mea.
p 17 jpg
Pîntecul lumii
Cu un ochi la spiritualitate și celălalt la cinema
998 17 audio cover jpg
Levant la Gărîna
Ibrahim Maalouf, cîndva un promițător talent în jazz, e pe cale să devină un superstar world music după nominalizarea Grammy
comunicat institutul cervantes omagiu mircea cartarescu jpg
Mircea Cărtărescu, omagiat la Institutul Cervantes din București
Cu prilejul decernării Premiului FIL pentru Literatură în Limbi Romanice, ediția 2022, în cadrul celei de-a 36-a ediții a celui mai mare tîrg de limbă spaniolă.
Apa lacului nu e niciodata dulce jpg
Apa lacului nu e niciodată dulce - fragment
Acel împreună mă înghite ca o închisoare, e un noi în care nimeni nu m-a întrebat dacă vreau să locuiesc.
2nd NEW draft poster FINAL med jpg
Ultimele zile de înscrieri la New Draft, rezidența în care îți scrii propriul scenariu de lungmetraj și lucrezi cu producătorii Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana
”Prezența producătorilor Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana este cadoul nostru de mijloc de drum pentru participanți.
997 16 Bilete de sinucigas jpg
Groaznica sinucidere din strada Micsandrelor
Aș fi preferat ca Bilete de sinucigaș să fi avut pur și simplu paginile albe
p 17 2 jpg
Puncte de vedere
Între David Cronenberg și Michael Mann, acest thriller turcesc sună prea adevărat
997 17 Breazu jpg
După 29 de ani
Fuse, noul album al duo-ului britanic, merită o inimioară roșie – „What is left to lose? / Nothing left to lose”.
997 21 Iamandi jpg
Evadările de la Auschwitz
Jonathan Freedland sugerează că Rudolf Vrba și Alfréd Wetzler au fost primii evrei care au reușit să evadeze de la Auschwitz.
Book cover jpg
copertă Murmur jpg
Dincolo de bine și de rău
Bun, în tot cazul, ușor melancolic, ușor retro, noul roman al lui Mircea Pricăjan e o meditație la sensurile încurcate ale istoriei.
996 17 Eroine jpg
Cîteva ipostaze feminine în teatrul recent
O mutație subtilă s-a produs în teatrul românesc în ultima vreme: perspectiva feminină este integrată tot mai des în spectacole și recunoscută subliminal ca parte din standardul scenic.
p 23 2 jpg
Daniel Spoerri – Noul Realism, EAT ART și „tablourile-capcană“
În acest an, între 19 și 28 mai, are loc la Romaero Băneasa un nou tîrg internațional de artă contemporană, MoBU.
GR Headshot   Credit Andrew Macpherson jpg
Actorul Geoffrey Rush vine la TIFF.22
Strălucire va avea o proiecție specială la TIFF, în prezența actorului.
Mostenitorii 13mai landscape 1080 jpg
“Moștenitorii României muzicale”: recital-eveniment susținut de pianistul George Todică, laureat al Concursului internațional “George Enescu”
George Todică va interpreta un program cu opusuri celebre semnate de Enescu, Ravel, Rahmaninov și Chopin.
995 16 coperta1 jpg
Kituri de supraviețuire
Toate cele trei poete înțeleg poezia ca pe o formă subtilă de diversiune.
p 17 2 jpg
Post-traumă
În definitiv, totul e filmabil.
995 17 Biro coperta1 jpg
Live în Control
Mai interesant decît limbajul sărac al versurilor, care ar fi familiare unui psihoterapeut de liceu.
995 21 Iamandi jpg
Ordinea închisorilor
În cele mai multe situații, acești intelectuali au făcut mai întîi o închisoare fascistă și apoi una comunistă.
Vizual general Conferințele Despre lumea în care trăim jpg

Adevarul.ro

image
Preotul care a jignit iubitorii de animale primește replica unui călugăr: „Ele nu l-au izgonit pe Iisus“
Mesajele publicate de preotul Matei Vulcănescu despre iubitorii de animale au stârnit controverse. Un călugăr de la Schitul Straja din Hunedoara arată de ce animalele trebuie iubite și nu disprețuite.
image
Fetiță lăsată de părinți în apă fierbinte, moartă în chinuri. Soții criminali au contestat arestarea
Doi soți din Călărași au fost trimiși în judecată pentru omor calificat, pentru că și-au lăsat fiica de 2 ani și 10 luni să moară în chinuri. În rechizitoriul procurorilor se menționează că fetița s-a aflat în agonie timp de mai multe ore.
image
Cum sunt relațiile în care femeia e mai în vârstă decât bărbatul
Într-o lume încărcată de prejudecăţi, rolul bărbatului într-o relație de cuplu este văzut ca fiind acela de a oferi protecție și stabilitate familiei și partenerei.

HIstoria.ro

image
De ce se urau de moarte Ştefan cel Mare şi Vlad Ţepeş. Duşmănia lor apare într-un document de la Vatican!
Vlad Ţepeş, domn al Munteniei în trei rânduri, şi Ştefan cel Mare, voievodul care a condus Moldova timp de aproape jumătate de secol, au avut relaţii sinuoase, în funcţie de conjunctura politică a vremii şi de interesele administrative.
image
Château La Coste, în Provence: ce descoperire!
Ce e, până la urmă, Château La Coste? Un spaţiu magic, construit în jurul unei îndeletniciri cu tradiţie: facerea vinului.
image
Crucificarea lui Hristos i-a apărut în vis lui Salvador Dalí
Dalí a precizat că a avut un vis în care i-a fost dezvăluită importanța înfățișării lui Hristos astfel.