Pîntecul lumii

Publicat în Dilema Veche nr. 998 din 25 mai – 31 mai 2023
image

 Memoria (Columbia-Thailanda, 2021), de Apichatpong Weerasethakul.

Apichatpong Weerasethakul, acest superstar al cinema-ului de autor contemporan, intrigă tocmai prin refuzul său discret – ca, de altfel, tot ceea ce îl caracterizează – de a se instala într-o practică artistică confortabilă. Cu sau fără voia lui, thailandezul este privit de mai bine de două decenii ca un trendsetter al „vîrstei peliculei”, dar paradoxul ține de însăși vena primitivă, deliberat inactuală în care lucrează: bricolînd cu o sensibilitate arhaică, dar încă nestinsă, care avansează pînă în vremuri imemoriale, Apichatpong rămîne chiar și așa cu un pas înaintea noastră, pentru că a intuit printre primii o nevoie mai generală de a ne re-conecta cu negînditul, nevăzutul, neștiutul lumii în care trăim. Tocmai în acest primitivism asumat sînt de găsit deopotrivă convingerea sa de nestrămutat în soliditatea realului (absența oricăror efecte speciale extravagante din filmele lui) și credința sa în paliere alternative ale existenței, care merg dincolo de real și îl prelungesc pe căi neștiute.

Memoria este primul film pe care Apichatpong l-a turnat în exteriorul Thailandei natale, ceea ce îl face simultan recognoscibil în fidelitatea căutărilor sale animiste, dar și oarecum straniu. Există o idee superbă în film, și ea se naște în zorii unei dimineți sfîșiate de un zgomot care tulbură liniștea, pornește alarmele mașinilor etc. – după care ajunge să se umfle ca un balon, hrănindu-se cu tot ceea ce întîlnește în cale. Apichatpong ne poartă aici dinspre ramificațiile cele mai specializate ale societății moderne – în prima parte a filmului, protagonista jucată de Tilda Swinton se preumblă pe holurile unei universități, participînd la conferințe și laboratoare – înspre pîntecul ancestral al lumii, acolo unde toate loviturile (mit, apariții, metempsihoză) sînt din nou permise. În arcul său calm, Memoria conduce astfel de la hard disk-uri ce regrupează zgomote digitale la Big Bang și de la hiper-sofisticare la imanență, explorînd cu o rigoare nemaivăzută iterațiile sunetului în lume: de la reproduceri sintetice pe computer și pînă la transmigrația sufletelor, filmul are grijă să deschidă piste mai largi către un univers în care regulile de orice fel – de la rațiune la narațiune – sînt abolite treptat, în favoarea unui continuum senzorial atotcuprinzător.

Rigoarea mai sus amintită pare ceva nou în opera acestui mare spirit jucăuș care e Apichatpong. În fond, bună parte din experiența jubilatorie a unor capodopere precum Blissfully Yours (2002) sau Tropical Malady (2004) constă tocmai în perseverența acestora de a-și masca efectele, de a-și atenua pragurile de trecere dintre un plan al decupajului – dar și al lumii – către altul, amestecate într-o tranziție netedă pe cît de ludică, pe atît de tulburătoare. Or, aici, senzația nu e de bruiere, ci de inventariere, iar în această apetență aproape exhaustivă pentru subiectul (sau non-subiectul) său sînt de găsit, în același timp, forța și limita filmului. Căci ce a pierdut din supriză, Memoria regăsește pe partea cealaltă – cea a unei metode care, în ultimă instanță, se dovedește mai apropiată de ideea unei călătorii cu destinație necunoscută, al cărei țel inițial ajunge să se pulverizeze în văzduh. Există cîteva „stații” pe parcurs – un tînăr sunetist care pare să o placă pe protagonistă, o arheoloagă carteziană interpretată de spumoasa Jeanne Balibar, un sătean posedat de memoria unor timpuri străvechi – care servesc pentru a decoji noi și noi foițe aurite din eșafodajul înțelegerii universului. Ghidați de Tilda Swinton, această efigie androgină, la fel de enigmatică în versiunea sa hispanofonă, descoperim o Columbie conectată la marile fluxuri contradictorii ale omenirii.

Sunetul joacă aici o importanță capitală: nu doar cîrlig narativ, ci veritabil sistem al operei. Cu un ochi la spiritualitate și celălalt la cinema – două lucruri care, la o adică (în cele mai sublime momente), pot coincide –, Apichatpong știe că trebuie să construiască pas cu pas misterul, în aceeași măsură în care îl poate elibera prin intuiție, dîndu-i șansa să se reveleze de unul singur. Trebuie văzută secvența care urmează acelui zgomot nemaiauzit de la început: în tăcerea deplină a camerei întunecate, primul nou sunet care țîșnește – sunetul de după – (un scîrțîit de scaun) are puterea să redeseneze lumea de la zero, subjugîndu-ne cu toată energia unui lucru uzual pe care, ca niciodată, am fost făcuți să îl privim altfel. De la tunetele furtunii la toba de eșapament a unui autobuz vechi, Memoria desfășoară astfel panoplia gradată a unei gîndiri apte să repună în chestiune întreaga paradigmă vizuală pe care s-a construit cinematograful, arătînd cum, uneori, sunetul este lumină. Cu grația unui artizan sobru, Apichatpong este capabil să facă din filmul său deopotrivă o punere în abis a meseriei de sound designer și un tratat universal despre memoria cosmică ce își găsește adăpost printre oameni.

Memoria este disponibil pentru vizionare pe platforma MUBI.

Victor Morozov este critic de film.

999 16 coperta jpg
Reducția retoricii
În Eșarfe în cer (2012), Dumitru Crudu scrie despre moarte pornind de la o situație concretă, de fapt persistînd în situația concretă.
p 17 2 jpg
Celălalt pe care-l adoram
Cu toate acestea, Marx può aspettare rămîne un film găurit, incapabil să se închidă rotund.
999 17 PBreazu jpg
Un tunel creativ
Vocea lui Del Rey rămîne centrală și omniprezentă, la fel ca în operele precedente.
999 21 jpg
Delirul realității
Poate că o explicație ar fi că din trunchiul memorialisticii naziste a ieșit un trunchi mai mare, al memorialisticii Holocaustului.
Catre mine afiș spectacol jpg
Spectacolul „Către mine” de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” închide ediția a șasea a atelierelor de scris pentru adolescenți organizate de Control N
Asociația Culturală Control N și elevii Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” (Trupa As) vă invită la spectacolul de teatru „Către mine“.
featured image (5) jpg
Povestea ascunsă a Palatului Versailles: De la o cabană de vînătoare la un obiectiv turistic impresionant
Pornind de la o cabană de vînătoare, Palatul Versailles s-a transformat în unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din Franța.
poster Dry Cleaning 31 05 jpg
Curățătoria punk
Post-punkerii britanici Dry Cleaning (left-field art rockers sau spoken-word punkers, cum au fost ei descriși de presa muzicală) vor concerta în premieră la București, miercuri, 31 mai, după ora 20:00, la Control Club.
998 16 coperta 1 jpeg
Nebănuite sînt căile prozatorului – de la experimentul burlesc la policier –
Dacă şi-a propus să angajeze energii cinegetic-detectivistice, atunci Femeia de marţipan e un roman detectivistic ratat, în opinia mea.
998 17 audio cover jpg
Levant la Gărîna
Ibrahim Maalouf, cîndva un promițător talent în jazz, e pe cale să devină un superstar world music după nominalizarea Grammy
comunicat institutul cervantes omagiu mircea cartarescu jpg
Mircea Cărtărescu, omagiat la Institutul Cervantes din București
Cu prilejul decernării Premiului FIL pentru Literatură în Limbi Romanice, ediția 2022, în cadrul celei de-a 36-a ediții a celui mai mare tîrg de limbă spaniolă.
Apa lacului nu e niciodata dulce jpg
Apa lacului nu e niciodată dulce - fragment
Acel împreună mă înghite ca o închisoare, e un noi în care nimeni nu m-a întrebat dacă vreau să locuiesc.
2nd NEW draft poster FINAL med jpg
Ultimele zile de înscrieri la New Draft, rezidența în care îți scrii propriul scenariu de lungmetraj și lucrezi cu producătorii Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana
”Prezența producătorilor Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana este cadoul nostru de mijloc de drum pentru participanți.
997 16 Bilete de sinucigas jpg
Groaznica sinucidere din strada Micsandrelor
Aș fi preferat ca Bilete de sinucigaș să fi avut pur și simplu paginile albe
p 17 2 jpg
Puncte de vedere
Între David Cronenberg și Michael Mann, acest thriller turcesc sună prea adevărat
997 17 Breazu jpg
După 29 de ani
Fuse, noul album al duo-ului britanic, merită o inimioară roșie – „What is left to lose? / Nothing left to lose”.
997 21 Iamandi jpg
Evadările de la Auschwitz
Jonathan Freedland sugerează că Rudolf Vrba și Alfréd Wetzler au fost primii evrei care au reușit să evadeze de la Auschwitz.
Book cover jpg
copertă Murmur jpg
Dincolo de bine și de rău
Bun, în tot cazul, ușor melancolic, ușor retro, noul roman al lui Mircea Pricăjan e o meditație la sensurile încurcate ale istoriei.
996 17 Eroine jpg
Cîteva ipostaze feminine în teatrul recent
O mutație subtilă s-a produs în teatrul românesc în ultima vreme: perspectiva feminină este integrată tot mai des în spectacole și recunoscută subliminal ca parte din standardul scenic.
p 23 2 jpg
Daniel Spoerri – Noul Realism, EAT ART și „tablourile-capcană“
În acest an, între 19 și 28 mai, are loc la Romaero Băneasa un nou tîrg internațional de artă contemporană, MoBU.
GR Headshot   Credit Andrew Macpherson jpg
Actorul Geoffrey Rush vine la TIFF.22
Strălucire va avea o proiecție specială la TIFF, în prezența actorului.
Mostenitorii 13mai landscape 1080 jpg
“Moștenitorii României muzicale”: recital-eveniment susținut de pianistul George Todică, laureat al Concursului internațional “George Enescu”
George Todică va interpreta un program cu opusuri celebre semnate de Enescu, Ravel, Rahmaninov și Chopin.
995 16 coperta1 jpg
Kituri de supraviețuire
Toate cele trei poete înțeleg poezia ca pe o formă subtilă de diversiune.

Adevarul.ro

image
Panourile solare, un dezastru ecologic care așteaptă să se întâmple? Ce spun experții
În timp ce sunt promovate în întreaga lume ca o armă crucială de reducere a emisiilor de carbon, panourile solare pot provoca un dezastru ecologic după 25-30 de ani, cât este durata lor de viață.
image
Cauzele cutremurelor din vestul României. INFP: „Asta pune o presiune enormă”
Cutremurul din Arad s-a simțit în Ungaria, Croația și Serbia. Seismologii explică ce cauze produc cutremurele din zona de vest a țării.
image
Cum a murit de fapt regele Decebal. Principalele ipoteze privind sfârșitul regelui dac
Decebal, regele dacilor, a murit în anul 106 d Hr, în urma înfrângerii în fața legiunilor romane, după două războaie epuizante. Deși, aparent, modul în care regele dac a murit este bine cunoscut, există mai multe ipoteze privind sfârșitul acestuia.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.