Victor MOROZOV

Pagina 2
America de la fereastră jpeg
America de la fereastră
Fascinat de destinele mărunte, filmul ne spune că în aceste dormitoare colective se petrec lucruri nebănuite, scoase parcă din rezervorul tuturor nevrozelor lumii.
„Naufragiul” Emei jpeg
„Naufragiul” Emei
Vîrf de lance al noului cinema chilian, Larraín ne dezvăluie cu acest nou film cam cum arată cinema-ul cînd preia fără jenă armele periculoase ale publicității.
Noapte electrică jpeg
Noapte electrică
Mergînd contra convențiilor genului, Good Time se lasă în voia unui scenariu dezordonat și imprevizibil.
Într un sat din Valea Mureșului jpeg
Într-un sat din Valea Mureșului
O capodoperă pre-decembristă ținînd piept potopului sonor-vizual orchestrat de Netflix pentru a-ți spăla mințile.
O poveste pariziană jpeg
O poveste pariziană
Grația filmului stă exact în aceste schimbări bruște de scară, în care toată greutatea lumii pare că tabără pe umerii băiatului.
Zombi în Dakar jpeg
Zombi în Dakar
Bazat pe un scurtmetraj din 2009, filmul trece în revistă numeroase realități ale Dakarului contemporan – de la condițiile precare de muncă la migrația clandestină spre Europa, care pune în primejdie viețile atîtor oameni.
Vara amintirilor jpeg
Vara amintirilor
„Ivana cea Groaznică” confirmă talentul regizoral al Ivanei Mladenovic – precum și dorința sa de a se îndepărta de formula adesea crispată a filmelor Noului Val Românesc.
După flăcări jpeg
După flăcări
Oare valurile de indignare iscate în rîndurile populației au reușit să spele ceva din putregaiul „sistemului“?
În faldurile comunismului jpeg
În faldurile comunismului
Radu Jude își continuă excavațiile prin trecutul românesc, urmărind să acorde o voce oamenilor terfeliți de tăvălugul istoric.
Cei doi prieteni jpeg
Cei doi prieteni
Dolan, încă fascinat de pornirile explozive ale tînărului care a fost odată, și-a pus acum gluga pe cap și s-a pierdut prin peisaj, într-un colț de cadru.
Periferia jpeg
Periferia
Probabil că modul în care Ly netezește asperitățile îi va aduce un plus de spectatori, dar rețeta filmului, plină de cîrlige scenaristice simplificatoare care închid rotund, într-o poveste tipică și pe alocuri dulceagă, împiedică apariția oricărei forme radicale care să se potrivească cu conținutul fierbinte.
Lumea de azi jpeg
Lumea de azi
Unii văd în Elia Suleiman un „palestinian vesel“ cu filme lejere și neproblematice. Cel mai recent film al său, It Must Be Heaven, care deschide în forță anul nostru cinematografic, demonstrează exact contrariul.
Mult zgomot pentru nimic jpeg
Mult zgomot pentru nimic
„Zavera” bifează tot rețetarul de bază al NCR-ului: filmul este despre un bărbat nevoit să se confrunte cu moartea subită a prietenului său cel mai bun – care era și șeful lui.
Tată fiică jpeg
Tată-fiică
„Timebox” degajă o senzație de necesitate, de document smuls din miezul lucrurilor, mai ales în secvențele care înregistrează traseul birocratic sîcîitor al lui Ioan Agapi: deși lucrurile din apartament par nemișcate, rămase în aceeași poziție de ani buni, la un moment dat camera surprinde începerea lucrărilor de renovare a fațadei imobilului istoric în care mai locuiește doar Agapi, semn că autoritățile nu stau la discuții.
Constelația Alex  Leo Șerban jpeg
Constelația Alex. Leo Șerban
Incontestabil, Leo – așa cum i se spunea – a reușit performanța de a se face iubit: multe generații și-au făcut educația cinematografică cu el; mulți au îmbrățișat autorii – Von Trier, Van Sant, Haneke, Greenaway – canonizați de el; mulți i-au apreciat condeiul plin de zvîc, bonomia, impresia că se simțea ca acasă pe orice teren publicistic, indiferent de cerințe; pînă aici, cu toții sîntem de acord.
La vîrf jpeg
La vîrf
E interesant cum El reino nu propune nici o soluție de izbăvire: toate șiretlicurile lui Manuel – ba să-și acopere urmele, ba să își denunțe șefii de partid, ba să-i spioneze cu un reportofon ascuns în buzunarul sacoului – sînt simple cîrpeli, planuri născute din impulsuri de moment, găselnițe lașe care eșuează una după alta.
Lupta de clasă jpeg
Lupta de clasă
În Parazit, cei patru membri ai unei familii sărace se infiltrează, prin subterfugii prea suculente pentru a le detalia aici, în viața unei familii super-bogate: scapă de meditatorul la engleză, de șoferul tatălui, de bonă – și le iau locul. Parabola lui Bong Joon-ho, nervoasă și lucidă, vorbește pe șleau despre lumea de azi: o lume dezbinată și antagonică, în mijlocul căreia se cască hăul tot mai adînc dintre privilegiați și deposedați.
Trecutul jpeg
Trecutul
Pedro Almodóvar nu mai are nimic de demonstrat: manierisme, cascadorii stilistice, flexări de mușchi – toate sînt dincolo de Dolor y gloria, ultimul său film. I-a rămas însă aceeași plăcer
Printre stele jpeg
Printre stele
Nu e un secret, SF-urile despre spațiul cosmic sînt din nou la modă. Nici nu e greu de înțeles de ce: lipsa sunetului, peisajul întins la infinit, singurătatea cvasi-obligatorie care favorizează introspecția – toate fac din cosmos un teren de joacă
În lipsă de idei jpeg
În lipsă de idei
Emigrant Blues este lipsit de o viziune umanistă necesară în situația dată, preferînd în schimb o abordare clinică, distantă, securizantă. Subiecții filmului rămîn o masă indistinctă de corpuri comasate într-un autocar, atunci cînd nu
În noapte jpeg
În noapte
Pentru un film intimist, preocupat de fluxurile discrete care trec dinspre un membru al cuplului spre celălalt, Monștri. are multe de spus despre societate: la radio, o știre anunță (timing perfect!) referendumul despre „familia tradițională“, iar un alt post transmite o slujbă religioasă. Branșat la pătura socială a tinerilor frumoși și liberi (Dana și Arthur n au dificultăți materiale, grijile lor sînt de altă natură), filmul își pierde total acuitatea cînd intră în contact cu ceilalți, văzuți
Ca în filmele americane jpeg
Ca în filmele americane
La Gomera schimbă atît de brutal regulile jocului – reguli pe care, într-o oarecare măsură, Porumboiu însuși le-a fixat cu primele lui lungmetraje –, încît nu încape îndoială că demersul cineastului capătă aproape de la sine o componentă autoreflexivă; cu alte cuvinte, Porumboiu e perfect conștient de prăpastia care se cască între filmul său și realizările-far ale Noului Val. Plot-ul filmului – o escrocherie complicată în care toți cei implicați, de la polițistul Cristi (Vlad Ivanov) la pr
Cum să filmezi frumusețea jpeg
Cum să filmezi frumusețea
L’Enfant secret are cultul său binemeritat de „film post-Mai 68“, la concurență cu La Maman et la Putain al lui Jean Eustache, care – logoreic, risipitor – este, vorba aceluiași Serge Daney, exact la fel, doar că pe dos. Într-un fel, descriind fără iluzii refluxul, scăderea entuziasmului și reprimarea violentă a luptei prin electroșoc, L’Enfant secret este filmul garrelian cel mai ancorat în timpul său – și cea mai amară constatare despre acea generație pierdută din cîte au existat. Aceste idei
Zile cu filme și pepene: Festivalul „Ceau, Cinema!“ jpeg
Zile cu filme și pepene: Festivalul „Ceau, Cinema!“
„Ceau, Cinema!“ e un festival prietenos și dichisit, care aduce – preț de cîteva zile – o altă briză în Timișoara încinsă. La „Ceau“ se ia micul dejun – compus din pepene și suc natural de pepene – alături de membrii ju
Revizitînd Baloane de curcubeu jpeg
Revizitînd Baloane de curcubeu
Tonalitatea filmului refuză atît idilismul rural, cît și compromisul politic: fără ca secvențele filmului să fie înverșunate, ele dau totuși seama de felul proverbial în care țăranul vremii se descurcă
Un alt film cu un criminal în serie jpeg
Un alt film cu un criminal în serie
Mănușa de aur rulează în cinematografe din 21 iunie.
Dragoste pe replay jpeg
Dragoste pe replay
Ryûsuke Hamaguchi (n. 1978) este probabil cel mai important regizor asiatic contemporan despre care nu s-a auzit nimic la noi în țară. În fond, nici nu e de mirare, dacă pînă și în Franța, țara care de obicei setează trend-urile, procesul de îns
Sfîntul satului jpeg
Sfîntul satului
Viniete din rutina unor muncitori la o fermă, aflați de data aceasta sub controlul unui patron care se ține numai de nedreptăți. Rohrwacher picură informațiile cu zgîrcenie, însă devine destul de repede clar că ceva nu e-n regulă în acel loc: o
Amintirea în două filme de la TIFF jpeg
Amintirea în două filme de la TIFF
Plasat într-un cartier muncitoresc din Anglia anilor ’80, Ray & Liz documentează o rutină familială în care alcoolismul și circul domestic sînt preocupările principale ale unor timpuri ce sta
Un poet al verii jpeg
Un poet al verii
Amanda, acest film de o delicatețe rară, vorbește despre vieți date peste cap – dar și despre reclădire, dar și despre licăririle mici de care ne agățăm în noapte. După cum spuneam, atentatul – această irupere a liniștii – e un subiect la o primă ved
Cinema politic la Festivalul Filmului Francez jpeg
Cinema politic la Festivalul Filmului Francez
Cine dorește să ia pulsul străzii în Franța zilelor noastre ar trebui să vadă L’époque, debutul lui Matthieu Bareyre. E o Franță necosmetizată, într-un film ce refuză – așa cum o spune criticul Ro-main Lefebvre – să „facă disparitățile să dispară“: rezultă, deci, o frescă a Franței care ocolește atît imaginea unui popor fin-burghez, rafinat-boem, cît și sloganurile de tip declinul-unei-țări care se vehiculează în general pe la noi. Pe de altă parte, Bareyre îmi pare cam prea
Timpul lor jpeg
Timpul lor
E meritul lui Peele că își menține filmul mereu imprevizibil, într-o suită de cadre care fug în toate direcțiile: rupturile de tempo nu survin doar prin contrapuncte comice, ci și grație unui neașteptat lirism (trebuie văzut cum un stol de pescăruși – passage obligé pentru o zi tihnită de plajă – poate dintr-odată să trimită la Păsările lui Hitchcock). În spatele acestor giumbușlucuri stilistice, filmul are totuși lucruri serioase pe agendă. Alegerea unui protagonist de culoare poate să treacă d
O vară de neuitat jpeg
O vară de neuitat
Acțiunea din Leto urmărește triunghiul amoros dintre cei doi cîntăreți și soția lui Mike, Natalia. Dar mizele sale depășesc un astfel de intimism duios. Esențial e tocmai acest punct intermediar – punct de cotitură – povestit în film: cînd, simultan
O comedie inteligentă jpeg
O comedie inteligentă
En liberté ! beneficiază – e al treilea pariu – de pe urma unor actori care știu ce fac. Adèle Haenel în primul rînd, de-a dreptul magnetizantă, confirmînd în rolul lui Yvonne – aici colegă senzuală, aici umăr pe care să plîngi – că e cea mai în formă tînără actriță franceză de azi.
Liniștea colibei tale te face fericit jpeg
Liniștea colibei tale te face fericit
Ciro Guerra nu e doar unul dintre principalii artizani ai Noului Val columbian – alături de Oscar Ruiz Navia sau César Augusto Acevedo –, ci, grație succesului înregistrat cu Embrace of the Serpent (2015), probabil și cel mai cunoscut dintre ei. Tipul de cin
Trei documentare despre migranți, la One World Romania jpeg
Trei documentare despre migranți, la One World Romania
Motivele care transformă festivalul One World Romania într-un eveniment anual atît de prețios nu lipsesc; pentru mine, cel mai important e acela că, izvorînd simultan dintr o pasiune cinefilă departe de cărările bătătorite, precum și dintr-o dorință de a-și regala publicul (dovadă retrospectivele generoase), OWR reușește să apere o anumită concepție, tot mai rară, despre cinema: un cinema exigent, provocator, întotdeauna capabil să spună ceva relevant despre lumea noastră.
Devenire jpeg
Devenire
Aducerea în prim-plan a unui personaj trans e o idee la modă în cinema-ul recent, dar unghiul din care debutantul Lukas Dhont alege să o lumineze este diferit de tentativele precedente. În primul rînd, Lara, protagonista din Girl, e o adolescentă care î
Omul strîns cu ușa jpeg
Omul strîns cu ușa
Dogman e un fel de parabolă despre Bine și Rău tratată în coordonatele uzuale, ironic-grotești, ale italianului Matteo Garrone. Nici plot-ul nu e nou: Garrone mai lucrase cu un material vizibil asemănător încă din 2002, în L’Imbalsamatore, film construit
Autoportretul criminalului în serie jpeg
Autoportretul criminalului în serie
Narațiunea propriu-zisă nu e însă din cale-afară de proaspătă. Von Trier nu pare să fie interesat de o deturnare a chestiunii în cauză: Jack este un psihopat dans les règles, amintind de canibalul Jeffrey Dahmer. Cam ca toți criminalii notorii, e guvernat
Reverie mexicană jpeg
Reverie mexicană
Roma e un film deopotrivă intimist și maximalist, iar reușita lui Cuarón ține de felul admirabil în care a învestit tensiunea dintre aceste două concepții opuse asupra cinema-ului – ca mijloc de introspecție și ca fereastră către spectacolul lumii. Pe cît de
Războiul Rece, versiunea chic jpeg
Războiul Rece, versiunea chic
Cold War continuă căutările estetice apăsat calofile inițiate de Pawel Pawlikowski odată cu Ida, în 2013. Ingredientele care au contribuit la succesul acelui film – printre altele, preferința pentru decolmatarea trecutului, tradusă vizual în cadre de tip tab
Măcar strămoșii jpeg
Măcar strămoșii
Anumite riscuri, precum acela ca filmul să eșueze într-o galerie de portrete pitorești, iar fiecare proiecție a lui să devină un bun pretext pentru a rîde superior de niște figuri ridicole. Adevărul e că există destule momente amuzante, iar cele mai caraghioase arată anumiți oameni făcînd apel la niște calambururi sau truvaiuri lingvistice absolut originale: cuvîntul stejar ar veni, în fapt, de la „stă jarul“, iar Galileea – de la Galați, orașul românesc.
Un documentar de văzut la Centrul Ceh jpeg
Un documentar de văzut la Centrul Ceh
Venirea cineastului canadian Denis Côté la Cluj în cadrul TIFF 2018 a trecut ca și neobservată – cu excepția unui interviu pe care acesta i l-a acordat Georgianei Mușat pentru Scena9.
Pavat cu intenții bune jpeg
Pavat cu intenții bune
O femeie disperată – care pare a fi victima unei răpiri – sună la 112, iar dispecerul trebuie să o salveze avînd la îndemînă o cască și un computer. E o premisă de thriller cît se poate de simplă, apropiată mai curînd de cinema-ul comercial – mă gîndesc la The Call,
Gata de TIFF? jpeg
Prefacerile timpului în Moromeții 2
Noul film al lui Stere Gulea se achită onorabil de sarcina sa, care nu e dintre cele mai simple: al doilea volum din Moromeții lui Marin Preda nu cuprinde doar crîmpeie din viața familiei lui Ilie Moromete
Un altfel de viitor jpeg
Un altfel de viitor
Schimbarea de direcție a cinema-ului românesc recent ar trebui semnalată mai cu aplomb. Numai anul acesta au intrat în săli patru debuturi care traduc o dorință de înnoire – o înnoire tematică, printr-o preocupare tot mai constantă față de marginali și de minoritățile de orice fel (sexuale, etnice etc.),
Familia netradițională jpeg
Familia netradițională
O afacere de familie e despre cotidianul unor oameni care trăiesc la periferia societății, supraviețuind de pe-o zi pe alta. Cu toate astea, Kore-eda nu e omul care să ilustreze mizeria umană, drama, ci dimpotrivă – filmele sale sînt povestioare umaniste, pline de tandrețe fără să fie naive, luminoase fără să fie utopice. Microuniversul familial, surprins în pluralitatea formelor sale, e preocuparea predilectă a lui Kore-eda; familia este adevăratul personaj principal care îi traversează filmele
Un Gatsby coreean jpeg
Un Gatsby coreean
Era nevoie de un regizor talentat pentru a surprinde atmosfera indicibilă în care se scaldă tinerii lui Murakami, captivi sub zodia nefericită a iluziilor. Adaptarea lui Lee nu numai că redă starea asta cu acuratețe, ci o face bîntuitoare pînă la ultima secundă.
Romanță contemporană jpeg
Romanță contemporană
Comediile românești despre cercuri restrînse de prieteni sînt pe val. Contribuie foarte mult și performanța actorilor, mai ales a lui Alexandru Papadopol în rolul lui Petru – și probabil că nimeni n-ar fi reușit să întruchipeze mai bine siguranța relaxată a unui profesor, care în scena imediat următoare se dovedește un pămpălău blajin.
Două documentare de neratat la Festivalul DokStation jpeg
Două documentare de neratat la Festivalul DokStation
Spre deosebire de alte case de discuri mai mari, Blue Note și-a asigurat succesul printr-o politică nonintervenționistă (artistul era lăsat să își urmeze propria voce), printr-o formă de artizanat plină de pasiune și prin flerul pentru inovație al creatorilor săi, Alfred Lion și Francis Wolff.