Alb murdar

Publicat în Dilema Veche nr. 933 din 24 februarie – 2 martie 2022
Alb murdar jpeg

● Slalom (Franța, 2020), de Charlène Favier.

Slalom a făcut parte, în 2020, din selecția de sacrificiu a acelui Festival de la Cannes redus la dimensiuni fantomatice, și-apoi din filmele aruncate pe post de carne de tun în niște săli de cinema date peste cap de valurile pandemiei. Paradoxul ne face să intuim că, în vremuri „normale”, Slalom n-ar fi ajuns pe Croazetă – e un film prea cenușiu raportat la standardele festivalului –, dar ar fi rulat mai bine în distribuție – prin topirea unei compoziții fierbinți și vag exotice într-o formă de povestit (cum se zice: formă de copt) tradițională. Însă, din moment ce realitatea a luat-o, din nou, înaintea ficțiunii, tranșînd clar între proiector și laptop și obligînd filmele, la bine și la greu, să își cîștige locul în sală, Slalom a ajuns rapid o alegere exemplară de VoD, pierdută printre atîtea altele. Proiecția nesperată a acestui film franțuzesc pe un ecran de cinema autohton, la „Elvira Popescu“, facilitează o confruntare întîrziată, dar lipsită de falsele alibiuri ale streaming-ului, cu talentul și ezitările debutantei Charlène Favier. Și conferă acestui film hibernal, printr-o stranie coincidență anacronică, un ecou reînnoit în lumina crudă a evenimentelor de la Jocurile Olimpice recent încheiate.

Materia primă a lui Slalom este sportul, iar filmul îi datorează acestei ancore atît forța, cît și limita. Căci sportul, ca temă de cinema, prezintă avantajul unei traiectorii ideale pentru ficțiune – cu cuvintele sale de ordine: autodepășire, tranziție de la eșec la victorie, progres –, dar suferă de pe urma unei șablonări care, în film ca și în societate, face ravagii astăzi. De parcă acest tip de poveste, cu tînărul care visează la aur, ar oferi o morală numai bună pentru niște vremuri individualiste și concurențiale, protejată de un ambalaj glossy care dezvăluie doar vîrful aisbergului. Charlène Favier, fostă schioare, e interesată mai cu seamă de partea scufundată, de deturnarea acestei morale care confirmă mersul lumii – fiindcă acolo, în adîncuri, dăm nu o dată de povești mult mai sumbre, care nu văd niciodată lumina rubricilor de dezvoltare personală. Povestea din Slalom e nu doar sumbră – filmul e, într-adevăr, o experiență destul de amară, dat fiind că protagonista sa nu poate renaște decît cu prețul unei jupuiri sufletești –, ci și atentă la chestiunile zilei: o relație antrenor-elev care datorează mai puțin unei viziuni de tip Million Dollar Baby, cu heirupuri și pasiuni întru sport, și mai mult revelațiilor mișcării #metoo, responsabilă de a fi eliberat, printre altele, un discurs.

Ce învățăm din acest discurs, raportat la Slalom? Că performanța sportivă, podiumul, gestul – toate astea s-ar putea să fie nimic altceva decît exponatele lucioase dintr-o vitrină menită să mascheze abuzul și hărțuirea. În filmul clasic al lui Eastwood, eroina murea pe altarul sportului de dragul unui ideal inefabil, care-i cerea mereu mai mult și mai mult. Aici, izbînda e relegată în colțul cadrului – ba aș zice chiar că recompensa, pe parte sportivă, vine nefiresc de ușor, cu filmul executînd mari salturi peste acele imagini „obligatorii” ale chinului și ale suferinței (o secvență frumoasă o arată totuși pe protagonistă jonglînd între un apel cu mama și rutina antrenamentului în casă). Lyz (Noée Abita) ajunge campioană de schi, însă proba de foc începe abia în momentul în care antrenorul său (Jérémie Renier), surprins de rezultatele fetei, o ia la ochi. Există un joc foarte pervers aici, pe care filmul îl pune în scenă subtil, între justificările acestui bărbat cu scopul de a-și aduce campioana tot mai aproape – antrenament continuu în numele unui vis – și realitatea nespusă a culiselor. Inițial, fără să știu ce urmează, mi-aș fi dorit ca acest prim pas „prea departe” să nu fi avut loc. Nu pentru că n-aș crede plauzibile astfel de pulsiuni negre – ba dimpotrivă, intuiesc că sînt curente –, ci pentru că ele păreau să reducă, fatalmente, cele două figuri centrale la nivelul unor simple personaje de ficțiune. Or, acest nivel nu e aproape niciodată satisfăcător cînd la mijloc ne izbim de un fundal bine documentat, acela al competiției profesioniste, organizate după rituri stricte, dar nicidecum simpliste – complexitatea lor solicită un ochi ferm, capabil să reziste imperativelor unui plot care-și cere tributul edificator, sub forma unei împărțiri tipice între victime și călăi.

Dar întunericul în care se afundă povestea ca urmare a incidentului afirmă o reală înzestrare a acestei regizoare de a lucra cu ce e mai rău în om. Mai ales cînd acest rău se vede amestecat, perfid, printre alte rațiuni. Slalom merge neașteptat de departe – în ciuda unei dramaturgii convenționale, cu priviri în gol și rătăciri de moment – pentru a sonda potențialul distructiv pe care cineva îl poate exercita asupra seamănului său. Și asta cu atît mai mult cu cît scenariul nu exclude simpatia la adresa antrenorului: le-a avut și el pe-ale lui, a fost tratat mișelește de către federație, iar acum vrea să-și ia revanșa... Dar cum să-l mai privim, cum să-i mai susținem privirea, în urma actului comis? – iată o întrebare de cineast, lipsită de rezolvări ușoare. Situația e disperată: omul trăiește prin această sportivă pe care tot el o nimicește. Fără mare atenție pentru imaginea sportului – un documentar obscur al anului trecut, Esqui, privea alunecarea pe o pîrtie cu ochi de îndrăgostit –, Charlène Favier are totuși cîteva lucruri valabile de zis despre etica sa coruptă, baricadată în spatele unor cuvinte seducătoare. Slalom suferă de pe urma unui scenariu care calculează mult, prea temător cu uitarea de sine, cu ieșirile în decor sau cu accidentele ce se termină fericit. Dar în mișcarea lui aplanată reușește să dea naștere unui sentiment rece, bîntuitor.

Slalom va rula la Cinema „Elvira Popescu“ pe 24 februarie.

Victor Morozov este critic de film.

Coperta Muzeul jpg
Carte nouă la Charmides: „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea
Vă prezentăm un fragment din „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea, volum de versuri publicat de curînd la Editura Charmides.
p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.