Despre filmele cîștigătoare la Veneția și Berlin

Publicat în Dilema Veche nr. 954 din 21 – 27 iulie 2022
image

L’Événement / Evenimentul (Franța, 2021), de Audrey Diwan.

Debutanta Audrey Diwan a triumfat anul trecut la Festivalul de la Veneția cu această adaptare după Annie Ernaux, despre o tînără studentă obligată să avorteze în Franța anilor ’60, pe cînd operațiunea de încetare a sarcinii încă nu fusese dezincriminată. Există în film destule idei solide, printre care și modul sigur pe sine în care Diwan transpune vizual epoca în cauză, balansînd undeva între nonșalanță pentru detaliile exterioare relegate înspre marginile cadrului și un anumit interes pentru look-ul și cromatica vremii. De fapt, Evenimentul este un film realist, și tocmai această opțiune a tonalității îl recomandă drept un vehicul de nădejde pentru o narațiune cu concluzie clară, dar care nu poate pretinde spre mai mult. Opțiunea se susține în măsura în care Diwan arată fidelitate față de scriitura lui Ernaux, mereu preocupată de realitatea dură a claselor sociale, ca și de schițarea lor într-o lumină rece și clară, cu o înclinație totuși vădită pentru cei de jos. Aici filmul stă bine: pe drumul de țară care o separă de gară și de lumea „civilizată” a orașului universitar, povestea respiră, fiindcă ne poartă spre realitatea discretă, dar totuși decisivă, a unei condiții familiale modeste, de sat, care ține chiar și așa să fie asumată cu demnitate și fără tam-tam.

Diwan circulă frumos peste prăpastia acestor medii ireconciliabile, compuse din cei cu complexe de inferioritate și cei care rup ringul de dans și aparatul de baby foot, perfect în largul lor. Dar filmul suferă de pe urma premisei sale, care îl face să sfîrșească acolo unde au sfîrșit și alte filme similare, de tip Vera Drake. Există un suspans de tipul „va scăpa oare (cu viață / în libertate)?”, care însă în prezent e prea puțin interesant pentru a justifica efortul. Diwan încearcă să suplinească această lipsă printr-o cruzime a tonului ce inevitabil evocă acel 4 luni, 3 săptămîni și 2 zile către care Evenimentul, cu gros-plan-urile sale insistente care izolează, ușor prea didactic, personajul în singurătatea lui, a făcut semne insistente de la un capăt la altul. Experiența teribilă a andrelelor nu poate, atunci, decît să rezulte într-un moment punitiv adresat spectatorului, forțat să vadă și să simtă tot – dar nu e deloc sigur că ideea simplă a filmului n-ar fi putut fi înțeleasă și în absența acestei imersiuni fără imaginație.

image

Alcarràs (Spania, Italia, 2022), de Carla Simón.

Există ceva idilic prin livezile de piersici pe unde este filmat Alcarràs, dar acest mic paradis amenință să fie anihilat de precaritatea economică a sectorului, precum și de iminenta expropriere a numeroasei familii care locuiește acolo și se ocupă cu agricultura. Filmul Carlei Simón denotă meșteșug pe mai multe paliere: acela de a dirija actori neprofesioniști (Jordi Pujol Dolcet în rolul tatălui, un loser simpatic cu inima mare, e minunat) și a umple cadrul cu figurile lor arse de soare și neplafonate de aparat, acela de a crea mici situații narative hazoase, acela de a-și înzestra filmul cu o miză socială clară. Filmul ține să exploreze în profunzime această premisă ficțională atent documentată, iar faptul capătă rezonanță explicită în scena în care tată și fiu leagă în sfîrșit o complicitate în jurul unui protest masiv al fermierilor, în care tractoarele defilează prin oraș și deversează remorci cu piersici în fața unei instituții nedrepte. Aidoma protagoniștilor săi, Alcarràs pare animat de o filosofie de viață simplă, și poate că cineasta Carla Simón a avut dreptate să nu-și încarce filmul decît cu chiotul – cînd mai căznit, cînd mai armonios – specific unei existențe mărunte scurse sub soare.

Într-un fel, cineasta e mai aproape de veterani socialiști precum Ken Loach sau Robert Guediguian, decît de cineva ca Alice Rohrwacher, care acum cîțiva ani realiza Lazzaro felice, o fabulă plasată într-un mediu rural asemănător, tratat însă într-o delicată cheie fantasy. Carla Simón e conectată la cinematograful social pursînge: filmul său extrage o mare forță din vria cu care inventează noi și noi pățanii în care copilașii bezmetici ai familiei, frați recalcitranți, adolescenți neînțeleși sau părinți acizi au șansa să se ilustreze, fotogenic și pitoresc, în fața unui obiectiv generos, care nu are nevoie de mai mult. Uneori, însă, ajungem parcă să tînjim după o scenă de mai mare îndrăzneală – ceva care să scoată terenul antropologic al regizoarei din orizontul limitat al rolurilor și postúrilor știute, unde fiecare își îndeplinește partea din start hărăzită de scenariu (există niște oameni răi și niște oameni buni prea clar delimitați în film), aruncîndu-l pe traiectoria reprezentărilor mai contondente, în care melodrama senină să fie mai puțin ostilă la adresa politicii cu nerv.

L’Événement și Alcarràs rulează în cinematografe.

Victor Morozov este critic de film.

AV jpg
Oameni și poze
Autoarea abordează voci narative surprinzătoare, de la intelectuali și corporatiști la gospodine cu blog de gătit, de la soții ratate bovaric la scriitori călătorind bezmetici pe șosele între lansări de carte.
p 17 2 jpg
La mîna copiilor
Garrel a furat meserie de la înaintașii lui (Chaplin, bunăoară) și a înțeles că hazul ar putea să ne ducă ceva mai aproape de adevărul negru, învăluindu-ne ca o protecție și-apoi abandonîndu-ne în ghearele sale.
957 17 Biro1 jpg
Afrobeat & folktronica
Vara aceasta festivalurile de jazz cu tradiție din zona Clujului (Jazz in the Park, Smida Jazz) plusează cu programe mai spectaculoase și expansive.
957 23 InterviuTOMAGRAPH2 jpg
Despre obiecte, umbre și imagini – interviu cu artistul vizual Ana TOMA
„Recitesc cartea de cîte ori e nevoie pînă se conturează o imagine mentală care să surprindă atmosfera volumului în ansamblu.”
956 15 Banu1 jpg
Ultima dată
Festivalurile sînt alcooluri tari. Intense, contagioase, dar și periculoase.
956 17 foto1 Ciprian Zinca jpg
„Proud Ladies”. O istorie dansată a rock-ului feminin
Rock, dans contemporan și o tușă feministă – așa s-ar putea descrie spectacolul lui Jean-Claude Gallotta.
p 21 jpg jpg
Victor Brauner – „Număr” sau „Domnul 45”
În opera brauneriană, simbioza semn-număr-cuvînt devine o constantă în elaborarea imaginilor.
955 16 sus Pdac BAS jpg
Fuga din Paradis
„Paradis” aduce la viață o lume extrem de complexă, parte a unui continent aflat pe punctul de a trece prin schimbări care se fac abia simțite, dar care urmează să-l zguduie și să-l scufunde în mîlul istoriei secolului trecut.
955 16 jos Pdac Iamandi jpeg
Der Histria-Mann
Arheologul este curatorul prin excelență al mărturiilor de altă epocă. Iar un elocvent exemplu în acest sens este cartea de amintiri recent apărută a lui Petre Alexandrescu.
p 17 jpg
La răscruce de vremuri
Frammartino lucrează greu („Il buco” este doar al treilea lungmetraj al său în mai bine de cincisprezece ani), dar cu o statornicie a crezului artistic care nu e străină nici de rezultate strălucite, nici de orbiri și manierisme.
955 17 Biro1 jpg
Post-metal feminist
Mișcarea #MeToo a avut interesante efecte colaterale, unul dintre acestea e valul de trupe dark-rock invocînd condiția magic-răzbunătoare a femeii.
33956276618 6e5b1b5348 k jpg
La plecarea lui Andrei Șora
Erai ceea ce mi s-a părut a fi primul om cu adevărat liber pe care l-am cunoscut.
Volodimir Zelenski coperta1 jpg
Un portret al lui Volodimir Zelenski – cea mai actuală biografie a liderului ucrainean apare în română
Un fragment, în exclusivitate, din prima biografie tradusă în limba română a liderului ucrainean
Valul negru1 jpg
Carte nouă la Humanitas: „Valul negru” de Kim Ghattas
„Kim Ghattas povestește ultimii 40 de ani de istorie ai Orientului Mijlociu folosind suspansul, documentele, observația directă, investigația jurnalistică.”
954 16 Cop1 jpg
Rememorări ficționale
Asistăm în acești ani la resuscitarea, redefinirea unui gen literar controversat, considerat îndeobște minor. Vorbim despre biografia romanțată.
p 17 2 jpg
Despre filmele cîștigătoare la Veneția și Berlin
„Evenimentul” este un film realist, și tocmai această opțiune a tonalității îl recomandă drept un vehicul de nădejde pentru o narațiune cu concluzie clară, dar care nu poate pretinde spre mai mult.
WhatsApp Image 2022 07 14 at 08 31 41 jpeg
Filmul documentar „Regele Mihai: Drumul către casă” va fi prezentat la secțiunea „History and Cinema” din cadrul BIFF
Ediția a XVIII-a se va desfășura în perioada 29 septembrie – 9 octombrie 2022, sub Înaltul Patronaj al Alteței sale Regale Principele Radu.
POSTER MR Op4 jpg
Musica Ricercata Festival Op. 4 – „Ramificări”
Ediția a patra a Musica Ricercata Festival, „Ramificări”, are la bază un concept dedicat păcii, provenit din descoperirea dirijorului Gabriel Bebeșelea la Napoli, opera „La foresta d’Hermanstad” („Pădurea Sibiului”).
Afis Barbu FormaDeva jpg
„Doctor Coloris Causa” – expoziție Ion Barbu la Deva
Ion Barbu e prezent cu expoziția „Doctor Coloris Causa”, pînă în data de 5 august 2022, la Galeria Națională de Artă Forma din Deva.
953 16 SUS jpg
Din Caesarea, cu dragoste
Poet fiind, Dorin Tudoran cunoaște diferențele dintre echivocul pur și simplu (periculos, pentru că indecis și flotant) și acela care pune nuanțele la locul lor.
953 16 JOS jpg
Feminităţi ilicite
Șaptesprezece scriitoare de vîrste diferite (născute între 1933 şi 1979) au fost invitate să scrie despre experienţa lor, ca femei, în comunism.
p 17 2 jpg
Despre dragoste și alți demoni
Alice Diop urmărește în film patru bărbați pe care îi întreabă despre dragoste.
953 17 Biro1 jpg
In Djent We Trust
Albumele Meshuggah se folosesc de ritmuri sfredelitoare și o voce metal lătrată pentru o poziționare comercială cît de cît coerentă măcar pentru comunitatea metal, un ambalaj ce permite prezentarea live și pentru cei mai puțin interesați de identitatea chitaristico-matematică a lui Thordendal.
Calatorie pe urmele conflictelor de langa noi jpg
Carte nouă la Humanitas: „Călătorie pe urmele conflictelor de lîngă noi: Kurdistan, Irak, Anatolia, Armenia” de Sabina Fati
Vă prezentăm un fragment din „Călătorie pe urmele conflictelor de lîngă noi: Kurdistan, Irak, Anatolia, Armenia” de Sabina Fati, carte apărută de curînd la Editura Humanitas, în Colecția Memorii/Jurnale. Volum cu fotografiile autoarei.

Adevarul.ro

image
De ce s-a oprit slujba oficiată de ÎPS Teodosie la Ziua Marinei. Explicaţiile Forţelor Navale Române
Statul major al Forţelor Navale a oferit primele explicaţii cu privire la incidentul petrecut în timpul oficierii slujbei religioase de către ÎPS Teodosie.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Greşeala ce ar putea lăsa nepedepsită o bandă de tâlhari care a terorizat Ploieştiul
Trei hoţi din Prahova care au terorizat ploieştenii în perioada sărbătorilor de iarnă din anul 2020 sunt la un pas să rămână nepedepsiţi din cauza unei greşeli a instanţei.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.