Dispreț

Publicat în Dilema Veche nr. 929 din 27 ianuarie – 2 februarie 2022
Dispreț jpeg

● Nuevo orden / Noua ordine (Mexic-Franța, 2020), de Michel Franco.

Ne-am potcovit în ultimii ani cu un bax de cineaști pentru care cinema-ul e pedală la podea, mușchi încordat, deget butucănos vîrît în ochii spectatorilor. Dintre ei, Michel Franco e poate cel mai străveziu în privința tentativelor groase de intimidare pe care își bazează meșteșugul subțire. Franco dă cîte un film nou la fiecare doi-trei ani, și cu fiecare se-afundă mai adînc, mai lipsit de speranță în marasmul unei arte vide, alcătuite din efecte de forță care se anulează reciproc și pîndite de găunoșenia cea mai cruntă. Necazul e că, la o adică, putem tolera găunoșenia în cinema – de dragul unui stil, al unei forme care se impune, de pildă. Cînd însă peste ea găsim placat un strat de așa-zisă „reflecție politică”, din partea unui regizor care se crede mai mult decît e – nu un ostaș umil al trend-urilor festivaliere, ci un gînditor profund al epocii –, atunci filmul începe să duhnească a șantaj insuportabil: cum să critici un film atît de grav și de serios? Exact asta face Franco în Nuevo orden: ne oferă cîteva panseuri șubrede despre „lumea de azi” – excelent cîrlig pentru amatorii de aforisme pompoase care sună din coadă –, eșuînd pînă la urmă într-o caricatură grăitoare despre impotență artistică.

E un paradox cunoscut: sforțarea din răsputeri n-aduce după ea decît rezultate de semn contrar. Teribilist nevoie mare – totul, pe ecran, pîrîie, împroașcă cu sînge, e incediat, în timp ce în culise, la departamentul tehnic, se vrea coregrafiat cu mare dibăcie –, filmul nu-și poate ascunde pornirile infantile, demne de puberii care visează din fotoliu la haos și anarhie. Premisa filmului – o nuntă de burghezi îmbuibați e oprită de haite de proletari însetați de omor – e depășită în inepția sa numai de către dezvoltarea narativă ulterioară, cînd lucrurile se întîmplă fără explicație, fără „resort”, doar de dragul imaginilor tari pe care le vor genera. Și am putea să ne amuzăm – în fond, nu e nimic mai înduioșător, în anul pandemic 2021, decît un film orbit de propria importanță – dacă toată ideologia dosită cu greu în spatele cadrelor n-ar tăbărî peste noi într-o explozie de suficiență. Pentru Franco, lumea se rezumă la o încleștare de circ (bogații poartă costume lucitoare, săracii arată urît) pe lîngă care tipajele operate de revoluționarul Eisenstein ne apar în toată complexitatea lor. Desigur, implicațiile filmului sînt și mai sinistre: săracii se trezesc portretizați aidoma unor teroriști fanatici, iar închisoarea în care îi conduc pe bogați, torturîndu-i – descoperim o secvență în care-i aliniază dezbrăcați și îi stropesc cu furtunul – e desprinsă din imaginarul nazist. Aș fi curios cum justifică Franco aceste amalgamuri.

Dar să zicem că violența ar fi justificată pentru ceea ce înțelege filmul din – ghilimelele sînt obligatorii – „lupta de clasă”. Frapează totuși voluptatea cu care scenariul inventează noi pățanii, noi praguri dezumanizante de dragul jocului, din plăcerea de a-și umili propriile personaje. În fond, dacă persistă vreo solidaritate la capătul filmului, ea ar trebui să opereze nu, așa cum sugerează Franco, în virtutea faptului că toți sînt vînduți și corupți – scurtătura care funcționează cel mai bine prin competițiile festivalurilor bombastice –, ci pentru că nici un personaj, fie el privilegiat sau oropsit, n-ar trebui să fie batjocorit gratuit, să primească mai mult decît poate duce doar pentru a confirma statutul atotputernic al regizorului. Chestie de ecologie cinefilă, măcar.

Și totuși, ce reprezintă un film precum Nuevo orden? Căci, deși vitregit de interes, el este totuși un simptom, și ca atare ne interesează. Mai mult, el este un simbol pentru acest cinema scăpătat, care taie-n carne vie și se complace în formule scabroase. De ce mai vedem susținut acest tip de filme obosite azi (Nuevo orden a cîștigat un premiu important la Veneția), în condițiile în care, de bună seamă, viața – și arta – sînt în altă parte, iar împăratul a rămas de mult fără haine? E interesantă încercarea unui Franco de-a ieși, chipurile, în întîmpinarea lumii actuale, de-a se agăța in extremis de scobitura ei politică, imun la faptul că graba sa trădează oportunismul unui autor prea satisfăcut cu puterea de a surplomba cele arătate, fără să se-amestece în ele. Gîndit din pix, fără nici un contact cu umanitățile pe care pretinde a le sonda, filmul are aerul unei flegme cu boltă adresate celor care, în felul lor, se chinuie. E nevoie, mai mult decît oricînd, ca cinema-ul de autor să se responsabilizeze, să inventeze lucruri noi și să abandoneze metehnele adolescentine care-i dictează scălămbăielile acestea pline de ranchiună.

Nuevo orden rulează în cinematografe începînd cu 21 ianuarie. 

Victor Morozov este critic de film.

p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.

Adevarul.ro

image
Experimentul social al unui român care a vrut să afle ce cred românii când li se spune că viaţa în luxul paradisului din Bali costă mai puţin decât în Cluj
Patrik Bindea este specialist în marketing şi de câteva luni a început un experiment social. El a făcut o comparaţie „cosmetizată” a costului vieţii în paradisul din Bali, cu Bucureşti sau Cluj, iar concluziile acestul „clickbait” elaborat au fost surprinzătoare: oamenii au înghiţit „găluşca” şi au generat un trafic nebun postării.
image
Un YouTuber care a vizitat un McDonald's-ul rebrănduit din Rusia a povestit cât de multe diferenţe sunt faţă de varianta americană
Un reporter rus de la un cunoscut canal de YouTube a mers la McDonald's-ul rebranduit din Moscova, care s-a deschis pe 12 iunie, şi a spus că mirosul şi mâncarea sunt diferite.
image
Cum au vrut bulgarii să anexeze toată Dobrogea. Jafuri, crime şi bomboane otrăvite în Primul Război Mondial
După nici jumătate de veac de la ieşirea Dobrogei de sub stăpânirea otomană, provincia dintre Dunăre şi Marea Neagră a cunoscut din nou ororile ocupaţiei, de data aceasta ale bulgarilor, care au încercat să anexeze toată provincia prin jefuirea şi omorârea populaţiei.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.