Pe picior mare

Publicat în Dilema Veche nr. 920 din 25 noiembrie – 1 decembrie 2021
Pe picior mare jpeg

● Metropolitan (SUA, 1990), de Whit Stillman.

Prin ancorarea într-un urban al creativilor (New York-ul văzut ca rezervor nesfîrșit, la bine și la rău, de existențe intelectuale), prin accesul pătrunzător în rîndurile studenților umaniști (universitatea văzută ca fabrică de tineri care se întreabă de ce să fie simplu, cînd poate să fie complicat), debutul lui Whit Stillman Metropolitan are toate motivele să pretindă la titlul de tătic al mumblecore-ului american. Sigur, filme care să studieze ecosistemul campusului american, cu toate deficiențele și sclipirile sale, s-au mai văzut și înainte, de la Breaking Away (1979) de Peter Yates la Lianna (1983) de John Sayles. Să zicem însă că Metropolitan introduce pe scenă, în acompaniament de tobă, dialogul ca unică forță de tracțiune a filmului, pretenția intelectuală mai mult sau mai puțin fondată ca principală trăsătură de caracter, iubirea ca orizont ultim, mereu de neantins: adică un întreg arsenal din care, la scurtă vreme după aceea, un regizor precum Noah Baumbach își va putea alege și perfecționa armele de predilecție. Pînă una-alta, Metropolitan merită văzut pentru dezinvoltura sa paradoxală și incomodă, care găsește în mijlocul unor studenți bogătani, mari amatori de frac și papion, resursele unei prospețimi hazoase.

Ce surprinde cu adevărat la povestea aceasta a studentului socialist (Edward Clements) care nimerește mai curînd întîmplător în gașca unor burghezi de-o seamă cu el este tocmai franchețea cu care Stillman terfelește idealurile politice ale celui dintîi pînă ce acestea ajung să se confunde cu valorile leneșe și mizantrope ale celor din urmă. Ne-am aștepta probabil ca grupulețul de oameni falși să fie trezit la viață de apariția acestui roșcovan cu idei ceva mai avîntate, sau măcar ca această ciocnire de concepții să producă scînteia unui adevăr revelat despre clasele sociale, demascarea unui simulacru, sau poate o morală vag-înverșunată despre lumea injustă și letargică în care am ajuns să ne bălăcim. În van.

Căci dacă există un adevăr care luminează povestea, atunci el ne este șoptit oblic, iar înverșunarea nu va apărea niciodată. Dar forța de atracție a filmului e mereu animată de langoarea sa senină și nihilistă, care ia forma zilelor goale ale acestor oameni fără Dumnezeu, pînă ce diferența specifică dintre băiatul nostru strîmtorat cu banii și confrații săi înstăriți se dizolvă într-o filosofie de viață în care nimic nu mai contează. Metropolitan are un fel subtil de a da la iveală ce-i mai urît din om în aceeași măsură în care scufundă totul într-o aură de vulnerabilitate și șarm stins, care ne împiedică să sărim la concluzii: vezi scena, rînd pe rînd violentă, ridicolă, înduioșătoare, în care Nick (Chris Eigeman), „unul de-ai noștri”, se lansează într-o tiradă calomnioasă la adresa unui cunoscut, apoi totul se dovedește c-a fost o scorneală, bazată totuși pe anumite deducții corecte. Că Nick e un papițoi devine clar în urma spectacolului său trist – dar nu e la fel de adevărat că, în toată maimuțăreala sa, a întrezărit ceva ce altora le-a scăpat?

Există o aură atemporală în discuțiile blazate ale acestor tineri, care conferă filmului ca un fel de distanță față de cele povestite – mai aproape, în fond, de un film de epocă desuet decît de o analiză fără compromis a prezentului. Personajele din Metropolitan, dăruite cu generozitate celor mai meschine manevre sociale, au ceva din parvenitismul tinerimii dublineze din poveștile lui Joyce sau din fervoarea neputincioasă a princetonienilor chinuiți ai lui Fitzgerald – iar faptul că par să locuiască, totuși, într-un oraș poluat și infestat cu publicități de Crăciun nouăzeciste nu le smulge cu nimic din anacronismul flagrant pe care Stillman îl observă cu blîndețe, amuzament și interes antropologic. E o lume guvernată de etichetă, ipocrizie, bîrfă; strictă cu ierarhiile, aprigă într-ale bizutajului, captivă în reflexele unor alte vremuri – iar anvergura privirii rotunde, dezbărate de așchiile ideologiei, pe care o mobilizează Stillman are de profitat de pe urma acestei colaborări reciproc avantajoase cu formatul mic al filmului independent, care-i conferă agilitate și privilegii de insider cu costuri minime.

Putem reproșa filmului că se împiedică de o rezoluție cam zaharisită: doi tipi care s-au luptat pentru inima unei fete ajung să conlucreze cînd realizează că nu le rămîne vreo alternativă mai profitabilă. Dar pînă în acel punct – care totuși împrumută ce-i mai bun din tradiția indie-ului american, adică o imagine tremurată și luată de la oarecare depărtare, pe urmele unor oameni care se zbat în existențele lor fără scăpare –, filmul va fi evoluat pe traseul imprevizibil al unor bucăți de viață atent documentate, care n-au nimic de cîștigat din a fi rezumate, dar au totul de pierdut din a fi privite cu un ochi distrat. Metropolitan construiește adeziune față de membrii unui grup în jurul căruia camera de filmat se plimbă ca-ntr-un muzeu etnografic conceput inteligent: într-o lume în care clasa de mijloc e cea mai ubicuă noțiune posibilă, mereu scoasă la înaintare în arta mainstream fără idei, a merge în vizită pe la aristocrați e un gest care conține în el toate urmele unui radicalism dandy și decalat, de care încă avem nevoie.

Metropolitan este disponibil pe MUBI.

Victor Morozov este critic de film.

Coperta Muzeul jpg
Carte nouă la Charmides: „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea
Vă prezentăm un fragment din „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea, volum de versuri publicat de curînd la Editura Charmides.
p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.