Vraja mării

Publicat în Dilema Veche nr. 938 din 31 martie – 6 aprilie 2022
Vraja mării jpeg

● Os de pește (Bulgaria-România, 2021), de Dragomir Sholev.

Chiar fără a fi expert în filmele bulgărești recente, e greu să confunzi Os de pește al lui Dragomir Sholev cu altceva. Căci în ultimii ani s-au perindat, pe la festivalurile mari și mici, destule titluri care îmbină comentariul social deturnat cu satira spirituală, totul împachetat într-un ambalaj pe care scrie, cu litere șterse ce amintesc obligatoriu de epoca comunistă, „Krapets” sau „Stara Planina”... În filme precum Posoki (Stephan Komandarev, 2017) sau Gloria (Kristina Grozeva, Petar Valchanov, 2017), întreaga societate din Bulgaria părea să se facă vinovată de niște tare pe cît de grave, pe-atît de universale și de accesibile: corupție instituțională, corupție morală și alte șopîrle aluzive, numai bune de îngrămădit sub umbrela „balcanismului” care vinde în continuare prin Occident. Puține guri de ventilație în aceste filme iuți cu denunțul la întîmplare și indignate din oficiu, care nu realizează că se complac într-o viziune găurită de efecte pur retorice despre diferențele dintre „ei”, figurile înapoiate, dar pitorești de pe ecran, și „noi”, cei aflați în spatele camerei, care putem să ne revoltăm de la adăpost, cu conștiința împăcată.

De fapt, tentația aceasta către o privire superioară, care sfîrșește prin a nu descoperi nimic altceva decît propria suficiență – oare există reflex scenaristic mai stătut și mai încăpățînat să revină iar și iar prin filmele „balcaniste” decît personajul polițistului degrabă șantajabil? –, merge mînă în mînă cu o formă care vrea cu tot dinadinsul să nu treacă neobservată nici măcar de ochii celor mai distrați spectatori. De ce deranjează această formă? Întîi, pentru că devarsă asupra noastră încărcătura agabaritică a unei maniere excesive, care transformă filmul într-o ființă lipsită de suplețe. Apoi, pentru că participă la un curent tot mai nechestionat astăzi, care echivalează lentoarea cu inteligența și profunzimea – dar tocmai această concluzie fără acoperire denotă paranoia cinema-ului în fața noilor formate ale imaginii, mai agile și mai percutante, care i-au luat fața în bătaia vremurilor alerte pe care le trăim. Cinema-ul, atunci, ar fi tot ce nu e imaginea de pe Net sau cea pierdută prin fluxuri mediatice: gîndire, recul, durată. Necazul e că, tot mai des astăzi, aceste cuvinte de ordine rămîn la statutul unor cochilii goale, al unor pretenții care transformă filmul într-o fortăreață asediată – și tocmai această închidere în sine atrage o adîncă inaderență față de prezent (Os de pește a obținut finanțare de la CNC chiar din 2016!), tradusă în noblețea unui regat decăzut.

Această încredere în mersul imuabil al mașinăriei cinema-ului, cu circuitul său clasic concepție-finanțare-realizare, nu face decît să elimine tensiunea urgenței din țesutul unor „filme de autor” care se trezesc cu partea autorului tot mai gonflată și cu partea filmului tot mai statică. Fiindcă mașinăria s-a gripat, iar astăzi e foarte posibil să vedem cum, uneori, realizarea are loc, măcar parțial, înaintea finanțării, iar concepția se dezvoltă pas cu pas, fără ca destinația să fie cunoscută. Os de pește e un film din lumea de ieri: însăși tonalitatea sa monocordă, cu cadre molatice și dialoguri frumos șlefuite, îl recomandă ca pe un proiect decuplat de la mizele zilei. Tristețea e că vanitatea pe care o pune în scenă – aceea de a construi un univers perfect coerent, care să răspundă unei formule stabile – e, în fond, vanitatea unui întreg raion de cinema și că plictiseala în care eșuează a devenit o priveliște mult prea familiară spectatorului interesat de avatarurile filmului de artă contemporan.

De altfel, primele cadre ale filmului, cu doi oameni trecuți prin viață care privesc, goi pușcă, spre mare, în vreme ce o furtună urîtă se profilează pe cerul apocaliptic, anunță culoarea: o căutare tot mai disperată a cadrului care să „facă” eveniment, ce culminează cu aceste scene ridicole în care doi ucenici abandonați propriei sorți efectuează disecția unui delfin și își varsă propriile mațe prin împrejurimi. Dar dacă aleg să mă refer abia acum la începutul filmului, e pentru că acolo găsim, expusă în cel mai străveziu mod cu putință, cheia de interpretare a întregii realizări: Sholev alege să plaseze camera în locul așa-zisului animal eșuat pe plajă, în timp ce niște indivizi dintr-un camping vecin se chinuie să-l tragă pe nisip. Efectul obținut vrea, bineînțeles, ca însuși cadrul să se vadă astfel tractat, iar noi odată cu el. La un moment dat, unul din cei prezenți aruncă spre delfinul-imagine: „Greu mai ești, frate!”. Semn că Os de pește își cunoaște prea bine statutul de creatură audiovizuală care eșuează pe un banc răvășit de furtuna actualității, prea amorțită pentru a mai răspunde stimulilor unei arte de la care încă se așteaptă atîtea.

Os de pește rulează în cinematografe începînd cu 25 martie.

Victor Morozov este critic de film.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.