Melancolie pariziană

Publicat în Dilema Veche nr. 963 din 22 septembrie – 28 septembrie 2022
image

● Les Passagers de la nuit / Pasagerii nopții (Franța, 2022), de Mikhaël Hers.

Ce face, de vreun deceniu încoace, cineastul Mikhaël Hers ar trebui să se cheme, conform unui clișeu la modă astăzi, „film de atmosferă“; altfel spus, o experiență audiovizuală în care te poți regăsi ca-ntr-o oglindă și care, pentru a fi savurată, depinde în bună măsură de cît de mult din tine ești dispus să-i acorzi. N-am nici o îndoială că unii spectatori vor găsi Les Passagers de la nuit, cel mai recent titlu al său, insuportabil de zaharisit, în timp ce altora li se va părea de-a dreptul răscolitor – eu însumi situîndu-mă rînd pe rînd în ambele tabere, de-a lungul a două vizionări despărțite de cîteva luni și cîteva stări sufletești contradictorii. Muzica, vinietele urbane seducătoare, personajele atașante reprezintă tot atîtea elemente de mare risc, pe care însă Hers le folosește din belșug, cu generozitate mereu reînnoită, iar pentru mine ele sînt, astăzi, și un semn de îndrăzneală: îndrăzneala de a fi pro-melodramă și contra-cinism, îndrăzneala de a te lipsi de manieră, în favoarea unui stil invizibil și doar aparent desuet, îndrăzneala, în fine, de a arăta Parisul din perspectiva îndrăgostitului, ca un oraș care încă mai poate fi locuit și unde încă mai trăiesc oameni normali.

Ambreiajul ficțiunilor lui Hers este doliul: moartea unui apropiat (în magnificul Ce sentiment de l’été și Amanda), ruptura amoroasă și adolescența (care tot un fel de doliu – al absenței grijilor – se cheamă că e) în Les Passagers de la nuit. Am dat a înțelege mai sus că, prin modul său de a povesti și prin conținutul poveștilor sale, Hers se plasează pe un teritoriu contestat. Lucru paradoxal, dacă e să ne gîndim că toată filmografia lui stă așezată pe un mare gest cinematografic de conciliere. Dar am ajuns, astăzi, să cerem de la cinema-ul de artă mai mult și mai mult, din frica de a nu-l vedea cuprins de ghearele mainstream-ului, astfel încît un autor care oferă, cu blîndețe, fapte de rutină invită automat la calificative precum „mic“, „intim“, „modest“. Dacă însă Hers parcurge acest traseu al reconstrucției sufletești cu atîta convingere de la film la film – personajele sale ajung mereu la lumină, iar lumea se dovedește a fi, în mod invariabil, un loc bun –, asta se datorează refuzului strategiei și al „politicii“ (adică al calculului), în favoarea unui suflu statornic de cumsecădenie. Îmi vine să zic că, prin scenariile sale abundente în vorbe duioase și în bule sociale liniștite, Hers este primul cineast demn de luat în seamă al epocii self-help.

p 17 jpg

De unde și senzația că Les Passagers de la nuit este un adevărat și binevenit film de „evadare din cotidian“ (alt clișeu) înspre un timp mai vechi, căruia să vrem (e talentul lui Hers) să-i aparținem. Pentru primul lui (pseudo-)period piece, cineastul a ales anii ’80 și Parisul (care, în cazul său, nu e o alegere, ci un imperativ): perioadă interesantă, care cred că l-a incitat prin componenta sa de „început al sfîrșitului“ – mai moale și mai languroasă decît anii ’70, moment de militantism și de speranță, decada următoare are avantajul, din punct de vedere melodramatic, că spune o poveste a regresului și a eșecului, dar din care nu lipsesc clipele de poezie și de frumusețe. Hers ne poartă de la vestea alegerii lui Mitterrand – include imagini de arhivă cu bucuria populară de pe străzi – pînă în 1988, în pragul începerii celui de-al doilea mandat, cînd iluzia stîngii se destrămase deja, iar resemnarea nu mai putea fi dreasă decît prin relații interumane de prietenie ­(nu-i o vorbă în vînt pentru acest film) și bunătate non-ideologizată. Tocmai acest balans între o dulce resemnare de zi cu zi și o interacțiune neașteptată care are darul să îndrepte lucrurile, fără a le scoate din țîțîni, e centrul constitutiv al operei lui Hers.

Cu Les Passagers de la nuit, Hers reușește să marcheze cîteva puncte importante, și-n primul rînd acest rol al Charlottei Gainsbourg, splendidă în transferul dintre grația ei aristocrată și biografia comună de mamă singură, căreia îi conferă aura unei zîne nepămîntene, trecute printr-o mare cumpănă din care abia a scăpat. Aș mai remarca și muzica lui Anton Sanko: acord ocrotitor și obsesiv, care transformă serile pariziene în ceea ce și reușesc să fie uneori – o sărbătoare a melancoliei, în care cerurile vaste par să ascundă tot soiul de deschideri. O emisiune radio nocturnă – prezidată de o decană cu pas sigur (Émma­nuelle Béart) – leagă toată această încrengătură de atomi narativi răsfirați: cum spunea cineva, „noaptea, în general, emisiunile au tendința să se sustragă timpului, actualității, politicii“. Cu scopul posibil de a descoperi un sentiment comun, o limbă comună: a regizorului Éric Rohmer, de pildă, al cărui magistral Les Nuits de la pleine Lune (1984) tronează, cu steaua lui nenorocoasă, peste povestea acestui discipol calm, interesat de ieșirile de urgență din orice dramă. E ca un acord tacit aici din partea lui Hers, ca o complicitate între oameni care au trăit la rîndul lor asta (Parisul, beatitudinea serilor din cartierul Beaugrenelle etc.) sau care, fără să o fi trăit, știu negreșit că așa ceva a existat cîndva, și poate încă mai există.

Les Passagers de la nuit rulează în cinematografe din 16 septembrie.

Victor Morozov este critic de film.

964 16 coperta jpg
Febra etică
Ca o concluzie, atît Mariana Marin, cît și Mariana Codruț practică o literatură în răspăr cu poetica dominantă a generației ’80, dar nu într-un mod manifest, ostentativ.
964 17 Va urma  Pe planeta Oglinda foto Marius Sumlea 1 jpg
La 146 km de război. Teatru la Piatra Neamț
Ce regăsesc la fiecare ediție a Festivalului de Teatru de la Piatra Neamț este un efort de adecvare la problematicile momentului, la crizele lumii și la ideile ce se dezbat, un efort care face festivalul viu, vibrant, departe de formatul obosit de „vitrină” teatrală.
964 23 png
Lucrările maeștrilor peisagiști britanici (și nu numai) la București
Pavilioanele Art Safari sînt deschise publicului pînă la 11 decembrie și, cu siguranță, promit o experiență vizuală memorabilă.
afis conferintele dilema iasi 6-8 octombrie 2022
Conferințele Dilema veche la Iași. Despre Război și pace 6-8 octombrie 2022, Sala Henri Coandă a Palatului Culturii
Între 6 și 8 octombrie, de joi pînă sîmbătă, Conferințele Dilema veche ajung pentru prima dată la Iași. E o ediție la care conferențiarii invitați vor aborda o temă foarte actuală: „Război și pace”.
963 16 Pdac Romila jpg
Hibridizări
Aplicate preponderent pe Craii de Curtea-Veche, „investigațiile” lui Ion Vianu sfîrșesc prin a da un portret de adîncime al lui Mateiu Caragiale.
963 17 Breazu jpg
Vremea schimbării
Dezbrăcat de pompa, efervescența și galvanitatea primelor opere discografice ale The Mars Volta, noul album poate fi o ecuație cu prea multe necunoscute pentru vechii fani, dar are caracter și culoare.
Ultimul interviu jpg
Ultimul interviu (roman) - Eshkol Nevo
„Eshkol Nevo scrie cu talent, cu umor și cu inteligență… Prietenie, invidie, iubire, nefericire, puterea de a merge mai departe – nimic nu-i scapă.“
962 16 coperta BAS1 jpg
De la mistic la psihedelic
Viciu ascuns pastișează delicios genul noir, oferind un personaj central care rulează printre tripuri și realități halucinante, în încercarea de a dezlega enigma dispariției amantului căsătorit al unei foste iubite.
p 17 jpg
Frustrare
Om cîine arată din capul locului ca un film ajuns într-o gară din care trenul (succesului de public, al aprecierii critice, dar mai ales al originalității pur și simplu) a plecat de mult.
962 17 Biro cover01 jpg
Estetici synth
Am crescut cu minciuna persistentă că ultimele inovații muzicale s-ar fi realizat în anii ’70.
p 21 coperta jpg
O poveste din Nord, cu voluptate și multă tristețe...
Publicat în cursul acestei veri la Editura Polirom, ultimul roman tradus al lui Stefánsson este, cu siguranță, o piesă importantă în portofoliul colecției de literatură străină al Poliromului.
p 23 jpg
O arhitectură de excepție și o propunere: expoziția permanentă ”Brâncuși în lume”
Cu cîteva zile înainte de inaugurarea acestui Centru, programată pentru 15 septembrie 2022, am organizat o discuție care a pornit de la arhitectura edificiului și a ajuns, firesc cumva, la modul în care, pe de o parte, cultura română de azi îl metabolizează pe Brâncuși.
The John Madejski Garden at the V&A (c) Victoria and Albert Museum, London (1) jpg
Opere de artă rare din patrimoniul Marii Britanii vor fi expuse în această toamnă în București, la Art Safari
81 de opere extrem de valoroase semnate de John Constable (1776-1837), dar și de Rembrandt, Albrecht Dürer, Claude Lorrain și alte nume mari din colecția muzeului londonez sînt împrumutate către Art Safari
p 17 1 jpg jpg
Scandalizare
Ce s-ar fi schimbat în Balaur dacă relația fizică de intimitate ar fi avut loc nu între elev (Sergiu Smerea) și profesoara de religie, ci între elev și profesoara de limba engleză, de pildă? Nu prea multe.
961 17 Breazu jpg
Prezentul ca o buclă temporară într-un cîntec pop retro
Reset, albumul creat de Panda Bear și Sonic Boom, a fost lansat pe 12 august de casa de discuri britanică Domino.
copertă Pozitia a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine jpg
Cătălin Mihuleac - Poziția a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine
Care va să zică, pentru a pluti ca o lebădă în apele noilor timpuri, omul înțelept are nevoie de un patriotism bicefal, care să se adreseze atât României, cât și Uniunii Sovietice!
960 15 Banu jpg
Cu sau fără de cale
Colecționarul se încrede în ce e unitar, amatorul în ce e disparat. Primul în calea bine trasată, pe care celălalt o refuză, preferînd să avanseze imprevizibil. Două posturi contrarii.
960 17 afis jpg
Un spectacol ubicuu
Actorii sînt ghizi printre povești în care protagoniști sînt șapte adolescenți care participă virtual la spectacol.
p 21 Amintire de calatorie, 1957 jpg
Victor Brauner, Robert Rius și „arta universală“
Poetul Robert Rius, pe care Victor Brauner îl vizitează la Perpignan în anul 1940, este unul dintre cei pasionați de scrierile misticului catalan Ramon Llull, al cărui nume figurează în lista „străbunilor suprarealismului“ redactată de Breton odată cu publicarea primului manifest suprarealist
Cj fb post 2000x1500 info afis jpg
Conferințele Dilema veche la UBB. Despre Bogați și săraci 14-16 septembrie, Sala Jean Monet a Facultății de Studii Europene
O ediție specială a Conferințelor ”Dilema veche” în care am invitat cele mai competente voci din disciplinele care, în opinia noastră, sînt obligatoriu de convocat dacă vrem să înțelegem cu adevărat chestiunea complicată și nevindecabilă a rupturii dintre bogați și săraci.
959 16jos Iamandi jpeg
România și meritocrația
Cum s-a raportat spațiul românesc la toate aceste sinuozități? Normal, lui Wooldridge nu i-a trecut prin cap o asemenea întrebare, dar cred că un răspuns destul de potrivit ar fi „cu multă detașare”.
p 17 jpg
Canadian Beauty
Dintre subgenurile născute în epoca post-#metoo și influențate decisiv de aceasta, satira corozivă, cu trăsături îngroșate pînă la caricatură, are astăzi vînt din pupă.
959 17 Biro jpg
Reformări
Tears for Fears, celebri pentru răsunătorul succes „Shout” al epocii Thatcher, dar și pentru chica optzecistă pe care o promovau la vremea respectivă, ar părea că se relansează a doua oară după 18 ani de absență, însă reformarea propriu-zisă a avut loc cu ocazia albumului precedent, din 2004.

Adevarul.ro

Zalomir2 jpg
Florin Zalomir s-a sinucis: Motivul, dezvăluit de fostul său coleg de echipă
Fostul vicecampion olimpic a avut un destin tragic în viața personală.
Soldati rusi in regiunea Herson FOTO Profimedia
1,5 milioane de uniforme militare rusești ar fi dispărut: „Nimeni nu poate să explice”
Parlamentarul rus al regiunii Zabaikalsk, generalul-locotenent Andrey Gurulev, a declarat că 1,5 milioane de seturi de uniforme militare au dispărut, relatează site-ul local Tayga.info.
bank
Două bănci prezente în România au fuzionat. Ce trebuie să știe clienții
Două bănci prezente în România au fuzionat, după derularea unui plan ambițios de integrare, care vizează active de 1,6 miliarde de euro, se arată într-un comunicat al celor două entități.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia