Lacrimi artificiale

Publicat în Dilema Veche nr. 909 din 9 – 15 septembrie 2021
Lacrimi artificiale jpeg

● Nowhere Special (Marea Britanie-Italia-România, 2020), de Uberto Pasolini.

Lacrimile, se știe cel puțin de la Aristotel încoace, sînt unul dintre lucrurile fundamentale pe care le favorizează experiența artei. Nici nu e de mirare, atunci, că melodrama a prins atît de bine la oameni atît de diverși precum Kenji Mizoguchi și Clint Eastwood. Și probabil că niciodată nu sîntem mai vulnerabili – și mai bucuroși că sîntem astfel – decît în întunericul sălii, cînd peste noi amenință să năvălească un val de emoție. Regizorul Uberto Pasolini pare să cunoască, și încă prea bine, puterea pe care o situație melodramatică o poate dobîndi asupra spectatorului. Dar se bazează atît de mult pe această putere, uitînd cît de evanescent e efectul ei, încît melodrama nu mai pare, în cazul său, un mod propice de a mobiliza gîndirea cinematografică – ci un șiretlic prin care să poată scăpa basma curată cu un film ratat.

O bună parte din izbînda melodramei ține de dozaj: jocul abil dintre reprimarea emoției și descătușarea ei, adesea oglindind soarta crudă a unui erou sfîșiat între o pasiune imposibilă și niște așteptări societale normative, poate produce vertij atunci cînd se ating intensitățile optime. Pasolini greșește pentru că nu are încredere în filmul său și în oamenii care-au venit să îl vadă: îi e teamă că, odată ce lasă mai moale pedala cu patos, ambreiajul acestei povești lăcrămoase va decupla singur și ne va lăsa în drum. De unde și senzația că, de la atîta exces glicemic, devine complicat să separi momentele de emoție autentică de acelea prin care se trag sfori groase. Căci Pasolini are dreptate să fie nesigur pe materialul său: sub aspect de mizanscenă, filmul gonește pe lîngă noi fără să lase urme. Cadrajele sînt generice, discuțiile dintre personaje se ridică cu greu peste nivelul tutorialelor pentru interviuri de angajare. Nowhere Special este un film fără texturi, care arborează același dezinteres pentru locurile fără nume pe unde s-a filmat ca și pentru oamenii care le populează.

Ce mai poate melodrama astăzi? Grea întrebare, care trimite direct în punctul nevralgic al unui gen cinematografic – nu e singurul – prea bine asociat cu un loc (Hollywood-ul), cu o perioadă (anii ʼ40-ʼ50), cu o formulă (filme centrate pe figuri feminine, care să mai dilueze puțin din angoasa socială a unui mediu machist, plin de cai și călăreți înarmați). Uberto Pasolini nu vine din zona asta decît oblic: filmul său aduce mai curînd cu experiențele lui Ken Loach, dar subțiază politicul pînă ce ajunge să semene cu o boare, călcînd în schimb mai apăsat pe butoanele storcătorului de lacrimi. În centrul poveștii îl avem pe John (James Norton), despre care aflăm pe parcurs că e pe moarte și-și pregătește trecerea dincolo încercînd să-i găsească fiului său de 4 ani o nouă familie iubitoare. Acest „pe parcurs”, care ne ascunde detalii și se amuză, măcar un pic, să ne ducă pe o pistă falsă, e cel mai interesant truc al scenariului: la început credem că de vină e sărăcia, sau beția, sau neglijența lui John, sau toate la un loc. Nici pe departe: John își iubește fiul, iar fiul îl iubește pe John – nici o notă falsă pînă la final în această relație. Problema e că nimeni nu e dispus să-i ofere acestui băiețel un cămin pe placul tatălui. Sfîșierea de-aici vine: timpul trece, nisipul ajunge la fundul clepsidrei, iar unicul progres al bărbatului e în dragostea, mereu consolidată, pentru fiu.

Ken Loach a rafinat expresia unui cocktail de film politic și melodramă. I se pot reproșa multe acestui marxist care umblă pe furiș la coarda sensibilă, dar nu și că n-ar fi eficient. Cum ar veni, ideile de stînga alunecă mai bine pe gît în jos atunci cînd sînt unse cu niște patetism: e o miză mică, dar e totuși o miză. Nowhere Special n-are nici miza asta: social, viața e grea (John spală geamuri), inegalitățile sînt mari, dar asta e. Filmul nu e nici revoltat (măcar așa, prin aplomb, i s-ar fi putut scuza cecitatea politică), nici dispus să examineze mai riguros această problemă, altfel decît sub forma unor cadre în care John privește prin geam direct în casele unor burghezi. Ceea ce ne aduce în miezul necazului: căci totul, aici, e făcut pentru a ne face să plîngem. Totul ne cheamă să-l compătimim pe acest bărbat iubitor și bun – înțelegem că odinioară a fost „rău”: are brațele tatuate –, care încearcă să-i lase ceva băiatului. Ridicolul filmului e străveziu: cînd politica e ocultată printr-o resemnare oarbă, cînd socialul e împărțit în tranșe de o grosolănie manifestă (toți sînt putred de bogați sau vai de capul lor: unde e cinema-ul britanic atent la nuanțele și detaliile claselor?), cînd pînă și inima e închisă în reacții prestabilite (cadrele cu cei doi alergînd prin parc și mîncînd înghețată, ambalate în muzicuță sensibilă) – atunci se cheamă că lacrimile nu sînt acolo pentru a potența și a consfinți o emoție, ci pentru a ne trimite reflecția la culcare și a ne deturna de la traseu. Dar un spectator cît de cît atent nu-i va putea ierta filmului manipularea la care l-a supus îndîrjit, de la un capăt la altul.

Nowhere Special rulează în cinematografe din 10 septembrie.

Victor Morozov este critic de film.

Coperta Muzeul jpg
Carte nouă la Charmides: „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea
Vă prezentăm un fragment din „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea, volum de versuri publicat de curînd la Editura Charmides.
p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.