Maurice Pialat, tușă de geniu

Publicat în Dilema Veche nr. 902 din 22 – 28 iulie 2021
Maurice Pialat, tușă de geniu jpeg

● Van Gogh (Franța, 1991), de Maurice Pialat.

O întrebare cu răspuns deschis cred că l-a tracasat pe Maurice Pialat de-a lungul întregii cariere: ce poate cinema-ul, artă menită să transcrie „ce se vede” și să se agațe de scoarța lucrurilor, atunci cînd se confruntă cu focul lăuntric și nevăzut al unui personaj? Cum majoritatea filmelor lui Pialat vorbeau despre timpul lor – un timp în care catehismul lăsa loc sălii de dans și pinball-ului din braserii –, problema fusese rezolvată destul de simplu: abate o ploaie de crize, disensiuni și tensiuni peste toate poveștile domestice posibile, pînă ce densitatea acestor clipe de zbucium între patru pereți o depășește pe cea a oricărui creator contemporan, și vom înțelege că situațiile sînt confuze, pentru că și oamenii angrenați în malaxorul lor sînt. Să ne-nțelegem: Pialat, acest John McEnroe al cinematografului, avea nevoie de ostilitate – de nitroglicerina presărată din belșug în orice interacțiune umană – pentru a putea da randament. Au rezultat niște filme – La gueule ouverte, Loulou, À nos amours și altele – pline de furie, de directețe și, poate, de adevăr, în care improvizația și jocul larg al camerei mergeau mînă-n mînă cu un text ieșit din țîțîni și din stomac.

Dar ce te faci cînd pionul central al întîmplării nu mai e vreo adolescentă scuturată de dubiu și hormoni sau vreun individ fără nume, ieșit din mediile populare, care-și croiește drum printr-o serie de relații amoroase fără consecință – ci chiar pictorul cu viața cea mai suculentă din cîte au existat? Lucrînd cu figura lui Van Gogh, Pialat știe că lucrează, de fapt, cu un cadru mult mai strîmt: există, pentru un cineast, gen mai debilitant și mai favorabil rateului decît temutul biopic? Căci dacă-ți iese, înseamnă că filmul trăiește la pachet cu persoana despre care vorbește – iar dacă nu, greu să te mai smulgi din ridicolul unei grefe eșuate pe o viață care a fost. Lui Pialat îi iese o capodoperă.

La o primă vedere, Van Gogh – care descrie șederea pictorului la Auvers-sur-Oise, în lunile care îl mai separă de moarte – e un film clasicist în măsura în care Pialat n-are timp de pierdut cu contorsionările postmoderne, cu piruetele de virtuoz într-ale aparatului, cu fentele de om o idee cam prea isteț. Ne-alegem astfel cu un film care, în ciuda faptului că este foarte populat, lasă mereu impresia unei epurări în cel mai înalt grad, pînă în miezul esențialului. Și poate că în tot cinema-ul francez n-a mai existat film, de la La règle du jeu încoace, unde personajele secundare să existe pe cont propriu cu atîta forță, de parcă fiecare ar fi prins într-un film doar al său, iar Van Gogh ar fi rezultatul intersecției acestor diagrame Venn pe două picioare. Cîteva rînduri minunate scrise de criticul Serge Daney cu referire la acest film se deschid astfel: „M-am gîndit întotdeauna că visul lui Pialat (un vis de pictor, imposibil în cinema) consta în a nu întreprinde un film decît cu condiția să-i poți schimba toți colaboratorii pe parcurs. Cu scopul, odată filmul terminat, de a te trezi singur cu ceea ce, din țipete în crize și din insulte în rupturi, s-a depus pe această pînză a filmului care este ecranul”.

Nu e o idee în vînt. Căci ea circumscrie, de fapt, destinul tragic al acestui personaj jucat de Jacques Dutronc, acela de a fi mereu în trecere – de a se nimeri parcă din întîmplare în poveștile celorlalți, care începuseră de mult și care acum se văd nevoite să facă eforturi pentru a-l găzdui în sînul lor, și de a nu putea pretinde la o poveste în care să ocupe el rolul protagonistului. Să nu ne mire că nu vom „pătrunde în mintea” lui Van Gogh, că nu vom afla „ce se ascunde în spatele geniului” pictorului – idei pe care le trec obligatoriu cu ghilimele, într-atît îmi par de bătătorite de epoca acestei hipervizibilități pornografice și de îndepărtate de lucrătura sobră și demnă a lui Pialat.

Există o scenă grozavă în film, cînd Van Gogh, pe final, merge la Paris, să-i facă o vizită fratelui Theo, care trăiește cu soția și copilul. Deasupra unui pian găsește un tablou de-ale sale, cel cu copacul japonez înflorit, în pînza căruia decide să înțepe două broșe în formă de pasăre. Apoi privește secunde bune, fără reacție, parcă prin perete. Privirea lui Dutronc m-a urmărit de atunci, pentru că m-a făcut să mă întreb: ce crede Van Gogh despre pînzele sale? Vrea să le rupă în bucăți și să scape de ele? Le consideră capodopere? Sînt o comandă care trebuia să-i asigure hrana, dar nu s-a putut? Întrebări inutile, dar care spun multe despre jocul opac al lui Dutronc, peste care se pot placa toate sensurile din lume. Fabuloasă întîlnire cu un personaj care nu transmite nimic la suprafață, deși în barbișonul lui de om vag antipatic se intuiesc plăcerile cărnii, iar în ochii lui cu luciri crunte se citește furtuna care-i răvășește interioarele. Fabuloasă, pentru că ne arată un om integru, multiplu, peste care nu s-a trecut cu cilindru-compresorul sesiunilor de pitching. Există o plăcere genuină de privitor aici: aceea de a-l urmări pe Dutronc îndepărtîndu-se și apropiindu-se iarăși de lume, și de a reconstitui acest fir roșu în urma căruia nu e de tras nici o concluzie. Ferice de toți aceia care cunosc sau vor cunoaște acest film pentru oameni mari, care evită optimismul pus cu mîna, morala filistină, simetriile și rotunjimile din scenariu și, mai ales, orice urmă de pornografie a vizualului.

Van Gogh va rula la Cinema „Elvira Popescu“ duminică, 25 iulie.

Victor Morozov este critic de film.

Coperta Muzeul jpg
Carte nouă la Charmides: „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea
Vă prezentăm un fragment din „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea, volum de versuri publicat de curînd la Editura Charmides.
p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.