Ciudat echipaj

Publicat în Dilema Veche nr. 914 din 14 – 20 octombrie 2021
Ciudat echipaj jpeg

● 9 doigts (Franța-Portugalia, 2017), de F.J. Ossang.

Undeva la marginea cinema-ului, într-o noapte industrială, regizorul F.J. Ossang construiește cu răbdare un colier de filme care, sfidînd apocalipsa, țin să mai șoptească o dată frumusețea lumii. 9 doigts are forma unei fugi cu capul înapoi, iar acest „înapoi” poate conduce, alternativ, spre o liniște primordială departe de tot – mai tot filmul se petrece în mijlocul mării –, sau spre începuturile cinema-ului. Filmînd pe 35 mm alb-negru, Ossang e mai aproape de Jean Epstein și de efectele sale muzicalo-poetice decît de zgomotul mașinăriei artistice de azi. Un ritm discret ia astfel naștere cadru după cadru, atent la măreția peisajului care nu cunoaște sfîrșit, la umorile și fluctuațiile omului și la intuițiile uimitoare ale cinema-ului, cuibărite între două racorduri. Pentru un reprezentant al avangardei, 9 doigts e surprinzător de netulburat: limpezimea sa vizuală, niciodată dezmințită, vine la pachet cu o paradoxală rotunjime a narațiunii și cu un casting burdușit cu nume grele într-ale cinema-ului de autor (Damien Bonnard, Pascal Greggory, Gaspard Ulliel). Dar sub învelișul său se ascund multe.

Există în acest film o poveste – e povestea unui cataclism iminent –, dar ea nu merită desfășurată în detaliu, pentru că ne-ar pune pe o pistă greșită. În fond, acțiunea e marele hors champ al lui Ossang: e ceea ce nu vedem, ci doar intuim dincolo de cadru, prin infinite mișcări de trupe zvonite de toate gurile rele, prin neașteptate pulsiuni violente, prin declarații tot mai confuze. E de văzut cum 9 doigts se lasă treptat cuprins de cea mai adîncă nebunie, în măsura în care cuvintele îndrugate de personaje ajung să fie tot mai greu creditabile, iar peste întreg peisajul pare să cadă clopotul greu al paranoiei, al fricii de celălalt. Paradoxul e că, atît timp cît o catastrofă ecologică pîndește după colț, ea nu transformă lumea într-o arătare ostilă – dimpotrivă, filmul descrie, pe post de ultim reper, o frumusețe hipnotică a spațiilor care ne înconjoară, amplificată de uzul acestei imagini fără culoare, care transformă marea într-o întindere grozavă de petrol și conferă soarelui luciri saturniene.

Dacă filmul are și merite mai subtile, atunci ele țin de corespondența stranie pe care acesta o instaurează între tot mai evidenta fragilitate a planetei noastre și permanenta fragilitate a mediumului însuși – oare nu e „moartea cinema-ului” o temă de discuție mereu la îndemînă, iar asta nu de ieri, de azi? De parcă ar fi posibil de extras din această apocalipsă cinematografică întotdeauna amînată un fel de lecție general valabilă: căci filmul a știut întotdeauna să-și extragă forța din orice punere la zid, iar periferia unde activează Ossang – o zonă liberă în care lucrurile esențiale, de la materialitatea peliculei la arta montajului, și-au păstrat pe deplin relevanța – și-a creat un titlu de glorie din acest statut precar, care o forțează să inventeze și să reinventeze pentru a putea supraviețui. Așa se face că 9 doigts reușește să țină în echilibru un ciudat film de dialog – sfîrșitul lumii vine aici prin bolboroseală prăpăstioasă – și un ciudat film de gangsteri – focul armei aduce cu un blitz, o asociere niciodată inocentă –, pe care le irigă cu o sevă romanescă decalată, à la Raúl Ruiz: genul de sensibilitate vag desuetă, vag postmodernă care, pornind din buza realismului, adaugă un grăunte de nisip în instalația universului, iar asta îi gripează întreg mecanismul.

Din miezul acestor gangsteri ciudați – Damien Bonnard arată ca o fotogramă din La Jetée, filmul cult al lui Chris Marker –, care navighează pe mări necunoscute, răzbate o aparență de intelectuali dezabuzați și languroși, gata oricînd să imagineze revoluția la foc continuu, dintre așternuturi. Din miezul acestor peisaje somptuoase, peste care Ossang aplică efectul irisului, răzbate o pornire experimentală a pionierilor de demult. Găsim aici ceva ludic – hărțile sînt inventate cap-coadă, destinația se numește „Nowhereland” –, care nu face decît să reveleze și mai ascuțit sentimentul neputinței de a acționa în orice fel. Dar găsim și ceva nobil în această disperare: dacă, vorba lui Godard, catastrofa este prima strofă dintr-un poem de dragoste, atunci cinema-ul ar putea reporni a doua oară, dar numai cu condiția să se plieze fidel pe misterul inerent al lumii. Grea misiune, de care un Ossang – poet, muzician, cineast – se achită măiastru, păstrîndu-și calmul în fața unui bau-bau precum plot-ul, dar trudind din greu pentru a construi ceea ce s-ar chema un film de atmosferă. 9 doigts este o mostră elegiacă de cinema preocupat să ne cînte pieirea. Rezultă un cîntec blînd și trist, care adoarme pentru o clipă spaima și conservă imaginea stranie a lumii în secundele dinaintea dezastrului.

9 doigts este disponibil pe MUBI.

Victor Morozov este critic de film.

Coperta Muzeul jpg
Carte nouă la Charmides: „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea
Vă prezentăm un fragment din „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea, volum de versuri publicat de curînd la Editura Charmides.
p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.