Viață de cuplu

Publicat în Dilema Veche nr. 943 din 5 – 11 mai 2022
Viață de cuplu jpeg

● Les Intranquilles / Neliniștiți (Belgia-Franța-Luxemburg, 2021), de Joachim Lafosse.

Neliniștiți observă viața de cuplu a unor oameni de treizeci și ceva de ani, care amenință să se fărîmițeze pînă la rupere din cauza bolii psihice de care suferă bărbatul. „Episod” pare să fie cuvîntul-cheie al realizării: episoade ale reactivării acestei tulburări chinuitoare sînt tratate, la nivel dramaturgic, prin episoadele unei acțiuni ce are inspirația să obțină mult (senzația unei fresce de amploare, care sapă în biografiile personajelor sale) din puținul avut la dispoziție (o scurtă perioadă cu noroc schimbător, în care familia se vede abandonată la cheremul bolii). Joachim Lafosse nu-i nici pe departe vreun debutant, iar asta se simte în mîna sigură cu care desfășoară actele narațiunii: fără stridențe, fără forcing auctorial și cu senzația că a beneficiat exact de mijloacele necesare pentru a-și duce aventura creatoare la bun sfîrșit. Se întrevede o concluzie plăcută aici, aceea a unui film care pică întocmai pe făgașul care-i era trasat și care izbutește cu toate acestea isprava de a nu arăta neapărat ca un produs făcut la comandă sau croit pe măsură. Dimpotrivă, această abilitate de a potența discret lucrurile din jur, de la actori la decor, poartă cu ea un parfum ușor desuet, frumos evidențiat printre măștile chirurgicale de la care filmul, fidel timpului său, nu se dezice.

Impresia de justețe nu e totală. Filmului îi reușesc mult mai bine scenele de criză, cele în care intensitatea e dată pe minus, iar cadrul se lasă măturat de un crivăț emoțional. În acele clipe găsim o forță a evenimentului, o imediatețe, o plăcere a scenei – cu gestul său în plină desfășurare, cu performanța actoricească de ordin fizic, ba chiar și cu durata generoasă la care face apel. Mă gîndesc mai cu seamă la acel episod care ocupă bună parte din corpul filmului, cînd Damien (Damien Bonnard) începe să-și piardă controlul încet-încet și construiește o frenezie a momentului care datorează la fel de mult lui Hamlet (pentru grandoarea sa aproape metafizică) și lui Chaplin (pentru cristalizarea unor intuiții care rup vraja societății). În ciuda implicațiilor sale grave, secvența se degustă cu entuziasm în fața interpretării pline de brio – Damien care descinde cu trei tăvițe de prăjituri în clasa fiului său, invitînd pe toată lumea să se bucure de ziua frumoasă de-afară, după ce în prealabil a strigat în brutărie: „Virusul nu e COVID-ul!”, iar soția sa (Leïla Bekhti) încercînd să creeze un scut viu între el și lume – și cu admirație pentru acest scenariu care se ține tare în fața gîndirii sociologizante, preferînd o luptă corp la corp cu materia sensibilă a bolii. Un tur de forță în jurul temelor dureroase care, deși deloc inocent, reușește să-și mascheze rezonabil urmele.

p17 1 jpg jpeg

Păcat că, prin contrast, momentele de fericire sînt dintre cele mai impersonale. Cînd familia cîntă în mașină, imaginea pare ștampilată cu armonie. Cînd Leïla dansează în toiul nopții, ea nu face doar atît – ea „se descătușează”, „se lasă în voia muzicii”, în timp ce mizanscena se trezește dintr-odată vitregită de soluții, transformată în simplă ilustrație bazată pe recunoașterea instantanee a mesajului. De altfel, filmul nu-și transcende pînă la capăt limita autoimpusă prin opțiunea pentru o astfel de premisă a fluctuației: calmul nu poate decît să urmeze chinului și viceversa, într-un șablon ficțional cu-adevărat lipsit de fantezie, susținut de scene care inevitabil se lasă decriptate binar, în funcție de porțiunea de montagne russe psihotic pe care o străbate în acea clipă Damien. Acestă dinamică cu sens unic, de tip „O fi bine? O fi rău?”, sufocă respirația autonomă a scenelor și le reduce – e o tendință generală astăzi – la stadiul de simptome.

Dacă totuși un film nu se poate confunda cu un tratat medical, asta e pentru că vîlvătaia de resurse corporale pe care cel dintîi o pune în slujba individului aflat sub observație e menită, paradoxal, să-l facă rebel în fața oricărui diagnostic care l-ar putea țintui la sol. Căci Damien nu e doar un caz de tratat – inevitabil acesta devine, pentru public, un om-spectacol și ca atare ne interesează deopotrivă în componenta sa vizuală (cu barba sa dezordonată ai zice că-i o arătare a întunericului care dă tîrcoale propriei case), cinetică (aduce cu un comic de odinioară căruia i s-au terminat bateriile), politică (arta lui se bazează pe un tîrg dubios cu boala). Damien Bonnard e o alegere ideală: cu fața lui ușor tîmpă, cu dicția lui ușor împleticită, își păstrează bufoneria fundamentală tipică unei sperietori de ciori chiar și în mijlocul celui mai negru vortex. E o scenă în film cînd personajul său, pictor, încearcă să distreze niște copii aruncîndu-se în apa sălcie a iazului din spatele casei. De parcă heleșteele parfumate, pline de nuferi, pe care le picta în toată bogăția lor cromatică un Monet ar fi ajuns acum un bazin puturos pentru artiști-circari care nu mai știu prin ce supapă să-și elibereze energia. Sigur, cazul lui Damien e cît se poate de serios – dar poate n-ar fi de trecut cu vederea, la capitolul meritelor filmului, inventivitatea sa mocnită, ce reușește să evoce registre contradictorii grație unui plonjeu în adîncurile acestei ființe spasmodice.

Neliniștiți rulează în cinematografele din țară.

Victor Morozov este critic de film.

Foto: „Neliniștiți”

p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.

Adevarul.ro

image
Concluziile surprinzătoare ale unui român care a vrut să afle cât costă viaţa în paradisul din Bali faţă de Cluj sau Bucureşti. „Mă costă 10 euro pe noapte”
Patrik Bindea este specialist în marketing şi de câteva luni a început un experiment social, după cum spune chiar el. Patrik a vrut să afle cât costă viaţa în paradisul din Bali comparativ cu Bucureşti sau Cluj, iar concluziile au fost surprinzătoare
image
Reacţia neaşteptată a doi şoferi ucraineni în faţa unui român. „Mi s-a făcut pielea de găină, n-am ştiut ce să răspund“
Un şofer român a povestit cum a decurs întâlnirea neaşteptată cu doi ucraineni la Berlin, într-o parcare. Cei doi au avut o reacţie emoţionantă atunci când au aflat că au în faţă un român.
image
EXCLUSIV Millie Bobby Brown, actriţa din „Stranger Things“: „M-am îndrăgostit de Unsprezece şi am simţit că vreau să fiu ca ea“
Actriţa Millie Bobby Brown spune că o catalogare a serialului drept doar un thriller SF ar fi superficială, căci „Stranger Things“ tratează probleme reale – spre exemplu, personajul pe care îl interpretează, Unsprezece, se confruntă cu „stresul posttraumatic şi traumele din copilărie“.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.