O tînără adevărată

Publicat în Dilema Veche nr. 886 din 1 - 7 aprilie 2021
O tînără adevărată jpeg

● Eltávozott nap / Fata (Ungaria, 1968), de Mártha Mészáros.

În canonul cinematografiilor comuniste, numele Márthei Mészáros e un loc comun, un brand. E ușor de înțeles de ce fie și numai observînd contrastul instaurat între filmele ei, dedicate în bună măsură ipostazelor feminine dintre cele mai diverse, și societatea patriarhală în care sînt obligate să evolueze. Dar dacă această filmografie își păstrează intact suflul de noutate, asta e și pentru că lumea descrisă de Mészáros ne devine pe zi ce trece tot mai străină. Aș zice că marele atu al acestui cinema ține de modul cît mai șters, cît mai inaparent în care înscrie aceste destine singulare în experiența mult mai largă a colectivității, a clasei muncitoare, a diverselor organizații și instituții ale statului comunist, de la uzine la plenare de partid. Sînt apropieri logice pe care, în epoca individualismului de sorginte capitalistă, tindem să nu le mai operăm – și tocmai aici e de găsit forța acestui cinema suspendat între doi poli: dorința de a-ți asuma pe deplin viața și nevoia de a coabita cu toți ceilalți. Cînd o femeie conține în ea acești poli, lucrurile devin deodată mai prețioase (pentru că mai rar întîlnite în cinema) și mai intense (pentru că pe deasupra supuse unei priviri de bărbat, împotriva căreia trebuie să se emancipeze).

Fata este primul film al lui Mészáros: o poveste despre o tînără dintr-un azil de fete din Budapesta, care primește într-o bună zi vești de la mama sa dispărută și pornește în căutarea ei, într-un sat de departe. Sînt multe lucruri de admirat la acest debut, dar nici unul mai uimitor decît libertatea pe care narațiunea pare să și-o acorde cu de la sine putere, ori de cîte ori simte că se apropie de un făgaș prea convențional. Simplu spus, Fata este un film de faux départs: toate pistele pe care ne îndeamnă să ne angajăm se dovedesc a fi iluzii sau fundături. În scenele de început o vedem pe Erzsi (Kati Kovács) la orfelinat: în sala de mese, responsabila instituției ține un discurs de mulțumire, într-o limbă de lemn profesorală. Am putea crede că ne aflăm în fața unui alt film comunist care descrie mersul unei organizații – situațiile de compromis, solidaritatea, competiția, toate aceste idei mai mult sau mai puțin prăfuite, pe care un Pál Gábor (aici, regizor asistent) în Angi Vera sau un Krzysztof Zanussi în Illuminacja le-au putut rafina la extrem, fără însă a le elibera de încărcătura lor greoaie, apăsat ideologică. Nu e cazul Fetei, care ne pune în fața unui astfel de eveniment doar pentru a se îndepărta de el mai cu convingere.

Ce urmează este incursiunea tinerei Erzsi în casa de la țară a mamei. Mama este o femeie între două vîrste de o frumusețe irinapetresciană, îmbrăcată toată, de la batic la fustă, în negru, și care-și poartă hainele sărăcăcioase cu o demnitate dostoievskiană: pe scurt, o apariție, în sensul profund al cuvîntului. Pînă la final nu o vom înțelege pe această femeie – luptele ei, dramele ei ne vor rămîne opace. Vom ști doar că trăiește, ascuns, alături de bărbatul ei, de un fiu și de o bunică, și că își dorește să păstreze secretul. În fond, secvențele din sat – începînd cu ritualul mesei, petrecut în tăcere, cu camera scrutînd în stînga și-n dreapta după o vorbă care nu va veni niciodată, trecînd printr-o frumoasă scenă între cei doi tineri care prind să chiuie, sacru și profan, într-o livadă și culminînd într-un bal cîmpenesc tratat mai degrabă din priviri mustrătoare decît din pași de dans – produc o fascinație bîntuitoare. Priviți acest cadru luat de la oarecare depărtare, cu o biserică a cărei turlă se pierde într-un val subțire de ceață și cu tinerii atent costumați care se adună în tăcere – e ceva care l-ar face și pe Tarkovski să ridice din sprîncene.

Vorbeam mai sus despre ideea de faux départ. Cel mai bine se vede la lucru în interacțiunile cu bărbați ale lui Erzsi. A socoti aceste prezențe masculine care se chinuie să i se bage pe sub piele drept o șleahtă de masculi condamnabilă în bloc, a te aștepta ca Erzsi să îi măture cu un rever al mîinii, înseamnă a nu înțelege cum funcționează feminismul lui Mészáros și nici narațiunile ei, care găsesc transcendența acolo unde nu te-aștepți. Mă gîndesc la tipul care o abordează pe Erzsi la ieșirea din sat, pe o șosea pustie, și începe să-i recite în franceză o fabulă din La Fontaine – nu doar un act straniu, ci un gest complet, care cuprinde, vorba lui Barthes, ca un supliment al sufletului –, apoi dispare definitiv, la fel de repede și de brutal cum apăruse. Mă gîndesc la tînărul care o acostează pe Erzsi pe un pod, apoi, văzînd că e neimpresionată, amenință să se arunce în rîu, iar cînd aceasta îl șicanează, mizanscena ne-arată un cadru cu silueta lui sărind în apă. Mă gîndesc, în fine, la omul cu care se întîlnește de două ori pe tren și care tot încearcă să aprindă o conversație: a doua oară, Erzsi îl urmează jos din tren, apoi merge în camera lui – pe perete tronează un poster cu o femeie de culoare – și, după o partidă de amor, îl părăsește pe nepusă masă, spunîndu-i că e un băiat drăguț.

De altfel, unul dintre cele mai percutante momente din film survine atunci cînd, în casa mamei, toată familia se așază în fața televizorului, unde se transmite un reportaj despre concursul Miss Univers, iar o cameră se apropie lasciv de corpul unei participante. E o inserție aproape insignifiantă și totuși definitorie, pentru că dezvăluie o privire ascuțită. Integrînd lecțiile noilor valuri care scutură cinematografia mondială în acei ani, Fata aduce în prim-plan o lejeritate, o prospețime a interacțiunilor, o voluptate a non-spusului, în aceeași măsură în care sapă adînc în riturile și metehnele unei societăți aflate în plin avînt. Filmul lui Mészáros nu imobilizează nimic, ci, aidoma unei fotografii mișcate, colecționează straturi distincte alcătuite din muguri de acțiuni, pe care le eliberează într-o splendidă cronică despre feminitate, resemnare, eșec, lăsîndu-le să înflorească după bunul plac.

Fata e disponibilă pe MUBI, în cadrul unei retrospective dedicate Márthei Mészáros.

Victor Morozov este critic de film.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Japonia mănâncă mici și sarmale. Românul care le prepară: „Clienții ling farfuria“ VIDEO
În vizită în Japonia, Andreia și Ionuţ, vloggerii de la canalul de YouTube „HaiHui în doi”, au prezentat povestea românului care vinde mici și alte feluri de mâncare tradițională în Țara Soarelui Răsare.
image
Dilema incredibilă a unui român din Spania: „Am aflat că nu sunt tatăl copiilor mei, ce să fac?“
Postarea în care un bărbat a dezvăluit că prietenul său văduv a aflat că ai săi copii, rămași doar în grija sa, nu sunt de fapt ai lui, a devenit virală pe Facebook.
image
File de istorie. S-au plantat curmali, bananieri și palmieri pentru vizita Împăratului Franz Josef FOTO
Un oraș din vestul României a fost între 9 și 12 septembrie 1893 centrul de interes al Imperiului Austro-Ungar. Împăratul Franz Josef şi trei arhiduci au fost așteptați cu mare fast.

HIstoria.ro

image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.