Cowboy bătrîn

Publicat în Dilema Veche nr. 931 din 10 – 16 februarie 2022
Cowboy bătrîn jpeg

● Cry Macho (SUA, 2021), de Clint Eastwood.

Clint Eastwood e unul dintre marker-ii cei mai stabili ai cinema-ului contemporan. Traversînd anii cu promisiunea, mereu dejucată și lăsată pe mai tîrziu, unui ultim film testamentar, Eastwood a devenit o esență: un corp și un spirit. Corpul e tot mai brăzdat de riduri și mai stafidit, dar încă se ține bine. Spiritul e preocupat de un set de valori tot mai desuete: onoare, masculinitate pusă sub lupă, chestiunea fiului moștenitor de substituție. De la Gran Torino (2007) – un mare film crepuscular – încoace, Eastwood joacă același bătrînel morocănos, care bălmăjește în barbă, nevoit să salveze situația și să învețe o lecție din tot procesul. Situația a rămas în continuare presantă – Mexicul, cu umbra sa de corupție, drog și abuz, e fix peste graniță –, dar bătrînelul pare să aibă tot mai puține de preluat și tot mai multe de transmis. În fond, dacă The Mule (2018) era un film atît de interesant, asta se-ntîmpla în virtutea jocului destul de periculos pe care Eastwood îl performa vizavi de propria persoană: nu doar că făcea pe curierul pentru un cartel mexican, dar mai și extrăgea un sentiment hedonist din toată afacerea, pe care-l masca abil sub mutra de moș inofensiv. O mască și-atît – căci imediat era tentat să dea milităria jos din pod și să țină o lecție de morală cu Războiul din Coreea pe fundal.

Acum, putem să ne entuziasmăm – sau nu – la aceste joculețe vag perverse, în care auctorele se vede contestat, lovit, doborît, doar pentru a-și afirma și mai limpede supremația în final. Uneori, ele posedă o temeinicie de treabă făcută ca pe vremuri: puține subtilități la mijloc, contrabalansate însă de o anumită măiestrie în a respecta convenția și a-i acorda un minim spațiu de manevră. De multe ori, Eastwood se privește pe sine însuși, oferindu-ne ca un documentar despre propria moarte anunțată, în aceeași măsură în care pretinde să remedieze două sau trei carențe din tinerețe: și asiaticii sînt oameni (chiar dacă nu-s ca noi), și mexicanii pot fi prietenii noștri, bărbăția nu-i totul etc. Adevărul, pe de altă parte, e că lui Eastwood i se permit multe, inclusiv să ne aburească cu povețe de tataie aruncate prin filme tot mai lipsite de ambiții formale, și probabil că nici un autor în viață nu a beneficiat mai constant de susținerea (recte: pomparea) politicii autorilor, care s-a grăbit să vadă în fiecare nou efort regizoral o capodoperă. Dar cu siguranță există ceva șarmant în acest sentiment de autoefasare conștientă, ca o înțelepțire de final, cînd orizontul se luminează brusc.

p17 jpg jpeg

Cry Macho, din punctul ăsta de vedere, e decepționant de simplu: povestea nu mai întîmpină nici un fel de prag, omul salvează ziua din zori și pînă-n seară, peripețiile par incluse din inerție, cînd de fapt filmul se vrea o explorare senină, aproape fără conflict, a prieteniei și a paternității. Moleșeala – sau grația profană – de care dă dovadă Eastwood face ca bună parte din film să se petreacă într-un orășel mexican unde toți localnicii se dau peste cap pentru a le oferi un adăpost acestui bătrîn și puștiului de care trebuie să aibă grijă. Rămășițele western-ului – o pălărie de cowboy, un peisaj arid – se dizolvă într-un sejur cu soare și langoare. Pistolul nu mai trage deloc, caii sînt încă sălbatici – se va ocupa Eastwood –, o lume în care să nu ne putem înțelege cu vorba bună pare SF. E ceva deopotrivă înduioșător și jenant în mostra de exotism livrată de film prin reprezentarea simplistă a țării vecine, între federales bătuți în cap și văduve latino care încă mai știu pașii de dans, cuplată cu pilda fără moarte a civilizatorului american. De altfel, mai toate emoțiile trezite de filmele tîrzii ale lui Eastwood forțează o astfel de reacție condescendentă, ba de înțelegere contrariată, ba de extaz diluat, chestie speculată la maximum de creatorul-interpret: cum să te superi pe un bătrînel așa simpatic?

Căci, în realitate, Cry Macho duce la un stadiu ultim confruntarea clasică dintre bine și rău, într-atît de ușor de despărțit par apele etice în care filmul se scaldă cu voluptate. Manevrele scenaristice de a insufla conținut psihologic acestor personaje sînt atît de simple – nici măcar stîngace: simple, cu toate avantajele și dezavantajele presupuse de-acest cuvînt –, încît alteritatea, familia monoparentală, frontiera și alte subiecte la fel de insondabile ajung să ni se reveleze în complexitatea lor vană. Eastwood epurează (și revizuiește, ar zice unii, deși eu nu văd nimic radical în aceste compensații) marile narațiuni hollywoodiene, altoindu-le cu o viziune a lumii în care totul e la vedere. Cu toată lipsa lui de artificiu sau de gînd profund, Cry Macho are aura unui film pentru copii, mai interesant de luat ca gest pedagogic decît ca mărturie de autor. Să nu ne lăsăm duși de nas, totuși: Eastwood s-ar putea să fie mai isteț de-atît; chiar dacă filmul acesta nu reprezintă nici pe departe vreun vîrf personal, asta nu înseamnă că nu e străbătut la tot pasul de capcane autoreflexive care abia așteaptă să ne înhațe.

Cry Macho a rulat în rețeaua Happy Cinema.

Victor Morozov este critic de film.

Coperta Muzeul jpg
Carte nouă la Charmides: „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea
Vă prezentăm un fragment din „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea, volum de versuri publicat de curînd la Editura Charmides.
p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.