Spiritism viral

Publicat în Dilema Veche nr. 1019 din 19 octombrie – 25 octombrie 2023
image

 Talk to Me (Australia, 2022), de Danny Philippou, Michael Philippou.

Talk to Me e un horror concis și combativ, care lucrează cu filonul cel mai fertil al genului: o exorcizare a demonilor și spaimelor din mentalul colectiv al actualității, prin intermediul metaforei și al deghizărilor mai mult sau mai puțin credibile, care să mai dilueze din frontalitate. Filmul preia o angoasă latentă – aceea că generația Z a scăpat de sub controlul parental și e pîndită de adicții la tot pasul, de la fluxul interminabil de reel-uri la droguri – și o transformă în ditamai bau-baul care pocește moace și terorizează comunități pașnice. Pe principiul lui „hai, încearcă și tu” sau „n-are ce să meargă prost”, ședința de spiritism „inofensivă” e liberă să devină, astfel, o experiență care se lasă cu sevraj, halucinații și bis-uri la infinit. În economia înfricoșător de realistă a filmului, nici un coșmar nu bate sentimentul acestor părinți care nu știu pe unde le umblă odrasla.

Regizat de frații Danny și Michael Philippou, aflați doar la debut, filmul afișează o mare îndemînare. El ia în grijă această metaforă a convocării spiritelor, astfel încît aceasta să nu se trădeze niciodată, în aceeași măsură în care să permită, totuși, lecturi în cheie „critică”. În prima parte, cea care setează coordonatele acestor joculețe la fel de periculoase ca cele mai tîmpite provocări de pe TikTok, filmul e remarcabil. E admirabilă precizia cu care transformă un hobby social în ritual vrăjitoresc, sau cu care face din contactul cu fantomele un fel de shot care poate vira năucitor de repede în supradoză. Poate cel mai frumos e acest montaj alert în care, odată ce prindem logica experimentului – un puști „dă noroc” cu mulajul unei mîini, apoi se trezește „locuit” de un spirit timp de maximum 90 de secunde –, filmul ne refuză previzibilul „mai mult și mai mult”. Mai înțelept, el ne oferă o secvență comică, încropită ca un reel aproape primitiv, în care tinerii se sparg de rîs în jurul mesei, filmați și expuși într-o stare de vulnerabilitate inconștientă deloc străină de euforie.

Acest apel aproape tainic al experienței e punctul în care filmul devine mai mult decît o simplă variațiune pe o temă clasică. Povestea e suficient de inteligentă încît să folosească toate cîrligele așteptate – de la doliul frustrat în urma unei morți incerte la tentația periculoasă de a căuta întunericul – ca explicație perfect plauzibilă pentru depresie, plictiseală, teribilism și alte stări curente ale tinerilor din mediile urbane. Păcat că filmul, pînă la finalul în care devine iarăși tăios și inspirat, nu poate menține încontinuu această stare de incandescență: de la un punct încolo, începe să se simtă ca un spin-off pedestru care coase cu ață albă mutările personajelor. Altfel spus, ce om normal la cap ar răspunde, la capătul unor evenimente tulburătoare, unei chemări tenebroase de tip „vino să îți arăt cum să îți vindeci fratele”?

Venind din partea unor youtouberi la rîndul lor virali, ne-am fi putut aștepta ca Talk to Me să arboreze un aer de „cioacă” născută din spiritul post-ironic al vremurilor. Dimpotrivă, frații Philippou înțeleg că trebuie să se ia în serios, dar că această seriozitate nu exclude o anumită viteză a execuției care are de-a face cu intuiția filosofică și cu dexteritatea formală. Abilitatea filmului de a convoca acest imaginar gotic în miezul unui cotidian ticsit de mici ecrane pe care rulează filmulețe văduvite de orice duh e un deliciu. Dar filmul nu e simplă privire sociologică îmbrăcată în straiele cinema-ului de gen. O secvență răscolitoare ne-o arată pe protagonista Mia (Sophie Wilde), copleșită de traumă și singurătate, încercînd să își muleze corpul după corpul fostului ei iubit, cu care se nimerește să doarmă în același pat. Nu-mi amintesc să fi văzut, anul acesta, vreo scenă de un erotism mai pătrunzător decît acest gest sugrumat, aproape minimalist în suferința lui, descins în mijlocul unui film îngrijorat de soarta propriilor personaje.

Poate că aceasta este, astăzi, una dintre cele mai interesante căi pentru cinema: un meșteșug atent la semnele timpului său, care nu uită să cultive o ecologie a gesturilor și a privirii cu care am fost obișnuiți de capodoperele artei. Cu alte cuvinte, o formă de expresie aproape atemporală, obligată, totuși, să lucreze cu materialul impur, amestecat al unei epoci care trasează continuități tulburătoare între spirite, rețele sociale și regimuri bruiate ale vizibilității.

Talk To Me rulează în cinematografe din 22 septembrie.

Victor Morozov este critic de film. 

1025 16 coperta corin braga jpg
Străinătăți, stranietăți și alte fantasme literare
Mi‑e greu să cred că proza lui Mircea Eliade ar putea fi înțeleasă pe deplin fără dialectica sacru‑profan.
p 17 2 jpg
Pînă la capătul drumului
Filmul vorbește despre condiția de a ajunge mereu prea tîrziu.
1025 17b cover1 jpg
Solo & solos
Curînd ne vor vizita artiști de la celălalt capăt al lumii, din Noua Zeelandă și Australia, care au acumulat cu sîrguință simpatie internațională și și-au făcut în cele din urmă curaj să ne caute și pe noi pe hartă.
image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.
1021 21 moscova inhata romania robert bishop e s crayfield editura corint istorie 01 jpg
Origini românești ale Războiului Rece
Ordinele noastre erau să ne ocupăm de naziști, dar am aflat curînd că urgia comunistă „este mai rea decît cea nazisă”, au mărturisit autorii.
1020 16 catre paradis jpg
Paradisul uitat
Negarea radicală a „binarității”
1020 17 Cea care priveste lumea foto Jonathan Michel jpg
Un festival nou în oraș
Minunați performerii cehi, care au făcut slalom prin muzica acelor ani, cu o reconfortantă autoironie, jonglînd cu imagini, costume, coregrafii și mai ales muzică.
BUN MRM 15 noiembrie landscape jpg

Adevarul.ro

image
Cum arată inchisoarea unde este încarcerat Cherecheș, cea mai modernă din Bavaria. Nimeni nu poate evada FOTO
Cătălin Cherecheș a fost dus de către autoritățile germane într-un penitenciar de maximă siguranță, cel mai modern din Bavaria, cu tehnologie modernă anti evadare.
image
Primul tren electric cumpărat de România în ultimii 20 de ani va ajunge tractat la Curtici. Pe ce rute va circula
Primul tren electric nou, din cele 37 contractate de România cu producătorul Alstom, va ajunge în țara noastră pe 2 decembrie. Trenul se va opri la Curtici, apoi va pleca spre București.
image
„Crăciunul african” din Oltenia, pentru care s-au cheltuit sume aiuritoare. Explicația primarului: „S-o dăm pe partea de Europe Style”
O fotografie postată pe Facebook, în care, în parcul amenajat pentru Crăciun, alături de pomul de Crăciun se observă o girafă, un elefant și un tigru realizate din instalații luminoase, a stârnit mare interes. Primarul, chiar cel care a postat fotografia, a explicat cum s-a optat pentru acest decor.

HIstoria.ro

image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic
image
Muzica elitelor otomane
Muzica clasică otomană reprezintă o muzică orientală cultă, una a elitelor, practicată la Curtea sultanului otoman, cu diferite ocazii. Ea apare ca muzică de Curte a conducătorilor politici din Orientul Apropiat și Mijlociu, fiind o muzică echivalentă a muzicii simfonice din vestul Europei.
image
Unirea Bucovinei „în vechile ei hotare” cu România
Dezmembrarea Austro-Ungariei a permis și românilor din Bucovina să dispună așa cum doresc de propria soartă.