Detalii

Publicat în Dilema Veche nr. 1021 din 2 noiembrie – 8 noiembrie 2023
image

Sigurno mjesto Safe Place (Croația, 2022), de Juraj Lerotic.

Juraj Lerotic a făcut din debutul său în lungmetraj un fel de dramă carcerală desfășurată în spații lipsite de personalitate, sau chiar sub cerul liber: clinicile de psihiatrie cu pereți albicioși, străzile oarecare ale orașelor, terenurile virane și zonele industriale abandonate – în aceste locuri nenumite are loc o poveste cu atît mai comună cu cît, în ramificațiile sale care conduc pe toată lumea către nebunie, ne pune față în față cu limitele umanității. Totul începe în clipa în care Bruno (jucat chiar de către regizor) îl descoperă pe fratele său Damir (Goran Markovic) în pragul morții: forțarea ușii apartamentului e sinonimă, pentru Bruno, cu pătrunderea într-un univers paralel în care fratele său mult iubit e un sinucigaș. Dincolo de toată tevatura care îi va purta pe cei doi, alături de mama lor (Snjezana Sinovcic), prin mai multe instituții de specialitate, Safe Place nu are o miză socială. El e mai curînd interesat de felul în care se insinuează în mintea omului această posibilitate absurdă a cunoscutului pe care, de fapt, nu îl cunoșteam. De la ipoteză răscolitoare la elefant prezent cu noi în cameră, filmul trasează cu migală acest parcurs al fricii de celălalt.

În fond, Safe Place este pur și simplu mîncat pe dinăuntru de gînduri de tip contrafactual: ce ar fi fost dacă...? Ideea universului paralel nu e întîmplătoare. În repetate rînduri, cineastul introduce variațiuni subtile la ceea ce vedem: o cămașă de spital devine o banală cămașă în carouri, un cvartal de blocuri se transformă peste noapte în cartier de case. Detaliile, aici, sînt simultan esențiale și lipsite de importanță: ca un fel de reminder al faptului că realitatea poate fi o convenție la fel de suspectă ca și cele mai fanteziste interpretări ale sale. Depinde doar de persoana care vorbește. Filmul e cel mai interesant atunci cînd se construiește ca încleștare între mai multe priviri asupra datelor obiective ale situației, pe măsură ce orice tentativă de a raționaliza această nouă situație se dovedește perfect vană. „Nu știu cum să mă comport cu el”, îi spune Bruno psihiatrului de serviciu. „Încercați să fiți un frate pentru el, nu un terapeut.” Nici nu e nevoie de mai mult pentru a înțelege preocuparea filmului pentru aceste zone tulburi, în care iubirea și privarea de libertate se amestecă periculos de mult, separate iluzoriu numai de discursuri specializate care pretind să facă lumină.

Eșec pe toată linia: nu există altă constatare posibilă pentru această coborîre în infern a suicidarului din film. Ne putem imagina Safe Place ca un film despre incapacitatea instituțiilor – de la clinici de psihiatrie la familie – de a proteja. Tragedia, de-a lungul acestei narațiuni, nu e niciodată subliniată gros – ea există firesc, ca o condiție naturală a societății actuale în care anumiți oameni par meniți pentru a refuza integrarea de orice fel. Între privire realistă asupra ravagiilor bolii și mostră alegorică despre fuga de societate și de înregimentare, Safe Place dibuie o breșă a lecturilor multiple, în care mecanismele sociale nu pot asigura altceva decît coerciția, represiunea, normativitatea. 

Nici nu era nevoie de mai mult pentru ca filmul să se transforme, chiar și pe ocolite, în document politic. E de apreciat această iscusință a lui Lerotic de a vorbi despre lucruri grave fără a vorbi despre ele, dar și fără a cădea în mirajul deghizărilor pompoase. Altfel spus, Safe Place propune o deplasare către un loc ceva mai puțin inflamat de revendicări identitare explicite, care rămîne favorabil chiar și căutărilor formale. Filmul setează standardul chiar de la cadrul de deschidere: vedem acolo un plan larg cu o stradă de cartier pe care se joacă cîteva fetițe, trec cîțiva locatari cu treabă, ne aflăm, în linii mari, în toiul unei seri normale, în fața unui bloc liniștit, fără poveste, apoi dintr-odată vedem un bărbat care aleargă și se izbește de ușa incintei cu disperare – și atunci știm că sîntem pregătiți să pornim la drum alături de Lerotic. Întreg filmul, de altfel, e construit cu o grijă discretă față de dispozitivul formal, cu cadre lungi atente la interacțiunile pline de încordare ale acestor frați, dar fără sentimentul că totul se vrea controlat la milimetru. Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor, mereu amenințată de spectrul unui deznodămînt capabil să tranșeze situația pentru totdeauna.

Safe Place va rula în cadrul Festivalului Taifas, care se desfășoară între 5 și 12 noiembrie la Timișoara.

Victor Morozov este critic de film.

1025 16 coperta corin braga jpg
Străinătăți, stranietăți și alte fantasme literare
Mi‑e greu să cred că proza lui Mircea Eliade ar putea fi înțeleasă pe deplin fără dialectica sacru‑profan.
p 17 2 jpg
Pînă la capătul drumului
Filmul vorbește despre condiția de a ajunge mereu prea tîrziu.
1025 17b cover1 jpg
Solo & solos
Curînd ne vor vizita artiști de la celălalt capăt al lumii, din Noua Zeelandă și Australia, care au acumulat cu sîrguință simpatie internațională și și-au făcut în cele din urmă curaj să ne caute și pe noi pe hartă.
image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.
1021 21 moscova inhata romania robert bishop e s crayfield editura corint istorie 01 jpg
Origini românești ale Războiului Rece
Ordinele noastre erau să ne ocupăm de naziști, dar am aflat curînd că urgia comunistă „este mai rea decît cea nazisă”, au mărturisit autorii.
1020 16 catre paradis jpg
Paradisul uitat
Negarea radicală a „binarității”
1020 17 Cea care priveste lumea foto Jonathan Michel jpg
Un festival nou în oraș
Minunați performerii cehi, care au făcut slalom prin muzica acelor ani, cu o reconfortantă autoironie, jonglînd cu imagini, costume, coregrafii și mai ales muzică.
BUN MRM 15 noiembrie landscape jpg

Adevarul.ro

image
Cum arată inchisoarea unde este încarcerat Cherecheș, cea mai modernă din Bavaria. Nimeni nu poate evada FOTO
Cătălin Cherecheș a fost dus de către autoritățile germane într-un penitenciar de maximă siguranță, cel mai modern din Bavaria, cu tehnologie modernă anti evadare.
image
Primul tren electric cumpărat de România în ultimii 20 de ani va ajunge tractat la Curtici. Pe ce rute va circula
Primul tren electric nou, din cele 37 contractate de România cu producătorul Alstom, va ajunge în țara noastră pe 2 decembrie. Trenul se va opri la Curtici, apoi va pleca spre București.
image
„Crăciunul african” din Oltenia, pentru care s-au cheltuit sume aiuritoare. Explicația primarului: „S-o dăm pe partea de Europe Style”
O fotografie postată pe Facebook, în care, în parcul amenajat pentru Crăciun, alături de pomul de Crăciun se observă o girafă, un elefant și un tigru realizate din instalații luminoase, a stârnit mare interes. Primarul, chiar cel care a postat fotografia, a explicat cum s-a optat pentru acest decor.

HIstoria.ro

image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic
image
Muzica elitelor otomane
Muzica clasică otomană reprezintă o muzică orientală cultă, una a elitelor, practicată la Curtea sultanului otoman, cu diferite ocazii. Ea apare ca muzică de Curte a conducătorilor politici din Orientul Apropiat și Mijlociu, fiind o muzică echivalentă a muzicii simfonice din vestul Europei.
image
Unirea Bucovinei „în vechile ei hotare” cu România
Dezmembrarea Austro-Ungariei a permis și românilor din Bucovina să dispună așa cum doresc de propria soartă.