Zeița

Publicat în Dilema Veche nr. 1022 din 9 noiembrie – 15 noiembrie 2023
image

 La Fiancée du pirate (Franța, 1969), de Nelly Kaplan.

Debutul incendiar al lui Nelly Kaplan e unul dintre cele mai bune filme despre păgînism din cîte cunosc. El observă aproape amuzat – dar niciodată caricaturizînd, fiindcă asta i-ar dezumfla încărcătura satiric-explozivă – procesul plin de aplomb prin care o femeie căzută la mîna patriarhatului își ia puterea înapoi. Cum reușește să o facă? Monetizînd exact acel lucru care îi adusese pieirea: sexualitatea. A fi femeie – ba chiar, afront suprem, femeie frumoasă – nu mai e, în lumea din La Fiancée du pirate, sentința unei condamnări tacite primite încă de la naștere. Dimpotrivă, ea devine lumina intrinsecă prin care Marie – această făptură cu nume biblic și apucători delicios de diavolești – arată adevărul despre umanitatea arierată. Nici un bucolism la mijloc: cîmpurile roditoare ale satului sînt aici simplu teren înecat în clisă; casele sînt cocioabe în care se trudește din greu și degeaba, incubatoare ale obscurantismului; sătenii înșiși nu au nimic din țărănimea idealizată – sînt doar o gloată de bărbați îmbuibați și bețivi, dedați celor mai joase apucături ale speciei.

Există în film un fel de aură de basm întors cu susul în jos, înspre intensitățile negre ale umanității. Pădurea devine un spațiu care ascunde forțe oculte. Ca atare, era nevoie de o eroină care să poată ține piept, în mod credibil, acestui rău nezăgăzuit. Kaplan găsește în persoana lui Bernadette Lafont această efigie dionisiacă a après-Nouvelle Vague-ului, cînd toate speranțele se sting, iar idealurile de schimbare sfîrșesc în restaurație posacă. Nici o divă mai potrivită pentru a încarna această poezie a eșecului, un cînt aproape sălbatic, carnal, lipsit de elevație. Lafont este zeița vibrațiilor joase, amestecate totuși cu o nostalgie a înălțimilor. Nu îi e străin nimic din ce e picant, corupt, murdar fără a exclude un soi de jind după curățenie, limpezime – nimic care să sfideze clișeele și academismul. De unde și senzația că acest rol de Medusa determinată să jupoaie pielea de pe bărbați, în aceeași măsură în care își cultivă în sfîrșit un erotism cît se poate de seducător, e croit pe măsura ei.

Întreg filmul, de altfel, e ca o floare carnivoră. Emană la tot pasul dulcile iluzii (realism aparent, narațiune clasică) apte să îi mascheze verva demolatoare. E o înțelepciune a celui care știe că, pentru a-ți convinge inamicul să înghită pilula otrăvită, trebuie mai întîi să îl ademenești. E de văzut aici o reală corespondență între această protagonistă care își transformă bojdeuca în care fusese exilată de către săteni în adevărat altar de venerație, făcînd din darul feminității primit de la Mama Natură un fel de miraj care aduce pieirea, și filmul care contestă ordinea curentă. Dar plot-ul femeii, urzit în urma morții mamei sale călcate de mașină, nu e doar simplă răzbunare – el presupune și descoperirea unei imense voluptăți în actul de a ști cine ești și de a trăi conform cu acesta, fără rușine. Cu precizia aproape mistică a unei teoreme pasoliniene, căreia Kaplan îi adaugă fervoarea comică a descuamării patriarhatului, La Fiancée du pirate ne poartă în miezul unei utopii în care mecanismul inegalității între sexe s-a gripat. Și ne arată că această utopie e la îndemînă.

Mai degrabă hedonist decît militant, filmul e o grozavă mostră juisivă realizată în siajul unei perioade de eliberare sexuală, cînd maoism, feminism și anarhie puteau benchetui la aceeași masă. Melanjul, să nu ne îndoim, e de-a dreptul radical. Cu mult înainte de minimalizarea uzuală a personajelor masculine – un trend de succes în cinematograful de azi –, Kaplan face din decidenții bărbați (această agora ancestrală a ruralului) o șleahtă de bestii înfometate, complet văduvite de puterea voinței. Surprinzător este însă că această nouă stare de fapt nu ignoră chestiunile morale – dimpotrivă, pragmatismul lui Marie operează cu o grijă incompatibilă, altminteri, cu orbirea ideologică, atunci cînd îi oferă o „partidă” gratis imigrantului sărac sau cînd îl inițiază într-ale corpului femeiesc pe băiatul coșuros al poștașului. 

E vorba că ea nu urmărește, în definitiv, decît completarea unui ritual plin de pietate: acela de a-i oferi mamei sale, considerată vrăjitoare, respectul cuvenit după moarte. Cînd bătrînei i se alătură țapul familiei, ucis cu o prostie calculată, pe locul înhumării lor iau naștere două monumente cu atît mai evlavioase cu cît ocolesc religia oficială, formate din bunurile pe care femeia a reușit să le acumuleze vînzîndu-și corpul. La Fiancée du pirate apare în zorii acestei epoci a consumului fără sfîrșit, în a cărei plăcere vede prilejul unei ironii tragicomice despre ființa tranzitorie. Perfect kitsch, dar lipsit de orice pretenție, acest spațiu devine – sub diversele obiecte vopsite în culori țipătoare și aranjate într-o grămăjoară dezordonată – un fel de mărturie involuntar emoționantă despre trecerea omului. Secvența îngropării mamei, o bacanală degradantă animată de reziduurile sacrului, e un fel de cuvînt-înainte despre lumea în care, acum șaizeci de ani și mai bine, abia ne pregăteam să intrăm.

La Fiancée du pirate este disponibil online, pe platforma MUBI, în cadrul unei retrospective Nelly Kaplan.

 Victor Morozov este critic de film.

image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.
1021 21 moscova inhata romania robert bishop e s crayfield editura corint istorie 01 jpg
Origini românești ale Războiului Rece
Ordinele noastre erau să ne ocupăm de naziști, dar am aflat curînd că urgia comunistă „este mai rea decît cea nazisă”, au mărturisit autorii.
1020 16 catre paradis jpg
Paradisul uitat
Negarea radicală a „binarității”
1020 17 Cea care priveste lumea foto Jonathan Michel jpg
Un festival nou în oraș
Minunați performerii cehi, care au făcut slalom prin muzica acelor ani, cu o reconfortantă autoironie, jonglînd cu imagini, costume, coregrafii și mai ales muzică.
BUN MRM 15 noiembrie landscape jpg
image png
Nu aștepta prea mult de la sfîrșitul lumii
Nu aștepta prea mult de la sfîrșitul lumii este un road-movie în care Angela (Ilinca Manolache) traversează un București aglomerat și ostil.
1019 16 coperta muscatura de mar jpg
p 17 2 jpg
Spiritism viral
Talk to Me e un horror concis și combativ, care lucrează cu filonul cel mai fertil al genului: o exorcizare a demonilor și spaimelor din mentalul colectiv al actualității.

Adevarul.ro

image
Situație scandaloasă în Ungaria pentru mai mulți români care voiau să ajungă la Viena cu trenul. „Blesteme și înjurături”
Mai mulți români care călătoreau cu trenul dinspre București spre Viena au avut parte de o surpriză neplăcută la Budapesta. Întâmplarea a fost relatată pe rețelele de socializare de unul dintre călători.
image
Lacul din România care crește continuu, interzis. De ce nimeni nu mai are voie să se apropie de ape VIDEO
Un lac format natural, în ultimii 15 ani, într-o fostă carieră minieră din Hunedoara este considerat riscant, după ce a atins adâncimi impresionante, iar oamenii nu mai au voie să se apropie de el
image
Viața în cel mai mic sat de munte din România. Toate gospodăriile au fost îngrămădite pe un deal VIDEO
Merișoru de Munte se numără printre cele mai mici sate din România. Gospodăriile sale sunt înghesuite pe un deal, iar în sat locuiesc permanent câțiva vârstnici. Așezarea pitorească din Ținutul Pădurenilor îi atrage pe turiști.

HIstoria.ro

image
Muzica elitelor otomane
Muzica clasică otomană reprezintă o muzică orientală cultă, una a elitelor, practicată la Curtea sultanului otoman, cu diferite ocazii. Ea apare ca muzică de Curte a conducătorilor politici din Orientul Apropiat și Mijlociu, fiind o muzică echivalentă a muzicii simfonice din vestul Europei.
image
Unirea Bucovinei „în vechile ei hotare” cu România
Dezmembrarea Austro-Ungariei a permis și românilor din Bucovina să dispună așa cum doresc de propria soartă.
image
Vizita lui Cuza la Istanbul, după Unirea din 24 ianuarie 1859: Turcii resping, jigniți, bacșișul!
După Unirea din 24 ianuarie 1859, un eveniment major pentru Domnia lui Cuza l-a constituit vizita domnitorului la Constantinopol.