⬆
Ioan Alexandru TOFAN

Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.

De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.

Adevărul în oglindă
Ghicitura poate fi înțeleasă nu atît ca limită, cît ca o condiție de posibilitate a cunoașterii.

N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.

Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.

Despre viața filosofului. Un scenariu inactual
În cazul filosofilor, atenția cu care le este citită și judecată biografia este mai mare decît în cazul scriitorilor sau pictorilor.

Despre discreția sfinților
Esențializarea despre care vorbește Patericul este, pe alocuri, de neînțeles și se însoțește adesea cu o altă virtute, cea a ascultării.

Nu vă temeți!
Lipsa de frică este un „salt”, nu o atitudine. La fel sînt și virtuțile.

Marin Tarangul, un nerecunoscut
Întîlnim frecvent la Marin Tarangul acest gest, de a identifica îndărătul oricărei realități spirituale o formă de viață livrată necunoscutului, unui dinamism radical care conduce într-un invizibil luminos.

Muzică și cer
Legile polifoniei pot funcționa ca argumente pentru existența lui Dumnezeu.

Despre creștinism și simțul realității. G.K. Chesterton
„Libera-cugetare este cea mai bună apărare împotriva libertății“.

Pacea posibilă. Georges Khodr
Georges Khodr deschide, în textele sale, o fereastră care dă spre locul nelumesc al păcii, chiar în inima unui război care pare să nu se mai sfîrșească.

Ceasornicul spiritului. C.S. Lewis
Experiența creștină, spune Lewis, este înrudită strîns cu cea „imaginativă”. Ea creează lumea în mod absolut, resemnifică radical lucrurile, formulează sensuri inedite.

Claudel și Rimbaud. Despre hrană
Imensitatea cerurilor nu reprezintă o țintă a efortului gîndirii, ci una a transformării radicale a simțurilor concomitent cu o verticalizare abruptă a imaginației.

Horia Bernea și „obiectul total”
Un obiect total poate fi doar arătat, lăsîndu-l să lumineze prin el însuși spațiul din jur.

Andrei Scrima, monahul
Diferența dintre felul în care un monah este recunoscut în mod convențional și ceea ce este el în taina vocației sale a fost mereu tulburătoare.

Andrei Scrima și sensibilitatea spirituală
Pentru unii, Părintele este un teolog subtil și cultivat. Pentru alții, un monah adînc, cu o cunoaștere a celuilalt care se vădea, pe alocuri, nefirească.

Creştinul: mai multe portrete
Și Steinhardt, și Scrima au fost astfel de creștini: cu ținută nobilă, discreți, politicoși, fericiți.

André Scrima şi dezlegarea poveştilor
„Dezlegarea“ despre care vorbește Scrima marchează ieșirea paradoxală din acest univers infinit. Dar ea se petrece nu în afară, ci tot în adînc.

Experienţa spirituală şi spiritul monahal. André Scrima
Între chipurile vieții spirituale, monahul reprezintă o instanță privilegiată.

Cum vine Duhul pe furiş. André Scrima
Experienţa spirituală este pentru Scrima o formă a itineranţei, născută din dorul faţă de un Centru nevăzut, dar prezent în fiecare instanţă „periferică“ a lumii.