Începutul și sfîrșitul vieții spirituale

Publicat în Dilema Veche nr. 1035 din 8 februarie – 14 februarie 2024
foto: wikimedia commons
foto: wikimedia commons

Într-o scrisoare din 1956 către Anton Dumitriu, Părintele Scrima vorbește despre paradoxul începutului unei vieți spirituale: „E unul dintre paradoxele misterioase ale vieții duhovnicești ca începutul să nu se sfîrșească niciodată, și tocmai acesta să fie semnul desăvîrșirii ei. Singurul indiciu infailibil că ai depășit momentele prime e nu că îți sporește sentimentul perfecțiunii proprii (dimpotrivă!), ci că îți sporesc dificultățile”. Și în Pateric, de altfel, întîlnim Bătrîni care, atunci cînd sînt întrebați despre culmile spirituale pe care au urcat în viața lor, răspund cu smerenie netulburată că nici nu știu dacă au început, de fapt, urcușul duhovnicesc. Este vorba despre Sfîntul Sisoe care, cerînd pe patul de moarte încă puțin timp pentru pocăință, răspunde mirării celor din jur, care îl considerau deja asemeni îngerilor: „Drept să vă spun, nici nu știu dacă am început vreodată (pocăința, n. mea)”. 

De obicei reprezentată ca o mișcare ascensională, viața spirituală pune de fapt, pe lîngă problema ierarhiei virtuților, ca în Scara Sfîntului Ioan Scăraru, și pe cea a începutului lor, care trebuie să fie radical și plin de putere, căci din această putere se hrănește întreg parcursul ulterior al vieții duhovnicești: „Din tăria începutului vom avea negreşit folos şi în vremea moleşirii de după aceea. Căci sufletul îmbărbătat şi apoi moleşit e îmboldit de amintirea sîrguinţei de la început ca de un ac. De aceea unii au prins adeseori aripi şi din aceasta” (Scara, I.21). Tot în această viziune ascensională (și liniară), căderea este bruscă și teribilă. Ce este mai puțin decît vîrful scării este văzut ca o neîmplinire sau ca un eșec, la fel cum un început ratat poate fi cu greu recuperat pe parcurs. Viziunea despre care e vorba aici este una care ușor poate fi citită într-o cheie „competițională”: spre vîrful scării trebuie alergat în timpul limitat al acestei vieți, iar orice abatere, mai ales startul ratat, este penalizată dur. Intransigența „antrenorului” și deplina concentrare a celui aflat în competiție reprezintă condițiile necesare ale performanței duhovnicești. 

Pe lîngă acest model liniar mai poate fi găsit unul care corespunde probabil într-o mai mare măsură felului în care Părintele Scrima vorbește despre începutul vieții spirituale: cel circular. Conform acestuia, urcușul capătă forma unei permanente adînciri în sine a momentului inițial. Este binecunoscută, de exemplu, interpretarea la Parabola fiului risipitor pe care o face Constantin Noica, un autor straniu în contextul întrebărilor duhovnicești despre care este vorba aici. În Jurnal filozofic, filosoful care se arăta neinteresat de problemele „suflețelului” scrie: „Nu, creştinismul nu e simplă morală. Nu e aşa nici în Noul Testament. E destul să-ţi aminteşti de fiul risipitor şi fratele lui cel moral, ca să accepţi ce e creştinismul: dragoste”. Fiul risipitor cunoaște, ca adevăr al propriei existențe, voluptatea din care se naște însă, cutremurătoare și înnoitoare, căința. El ratează începutul (pentru că nu și-a întîlnit învățătorul, precizează Noica) și se risipește. Cu cît risipirea este însă mai mare, cu atît căința este mai puternică și mai urgentă. Se întoarce acasă pentru „ca să ia lucrurile de la început, așa cum trebuie” (Noica, Devenirea întru ființă. Încercare asupra filosofiei tradiționale). Prin urmare, începutul circular al vieții spirituale conține în el însuși tensiunea conversiunii, confruntarea cu ispita și cu eșecul. El nu mai poate fi văzut ca un punct inițial care străpunge „ca un ac” răscrucile drumului ulterior, ci mai degrabă ca un orizont, cu relief și cărări neașteptate, care trebuie să fie parcurse cu răbdare și cu luare-aminte. Ca într-o veritabilă poveste de demult, eroul intră în primejdii și rătăciri, avînd alături însă un ajutor fermecat care îl protejează și îl îndrumă. La fel se întîmplă și în copilăria vieții duhovnicești, protejată și în același timp tulburată de prezența decisivă, dar discretă a Duhului. Confesiunile Sfîntului Augustin oferă, în prima jumătate a cărții, exemple cutremurătoare ale tensiunii ce pregătește și însoțește momentul convertirii din 386. Ea crește de la nedumerirea din prima pagină („să Te invoc sau să Te laud? (...) să Te cunosc ori să Te invoc”) pînă la certitudinea din cartea a VIII-a, cînd recunoaște: „Tu mi-ai îndreptat pașii spre Tine”. 

Începutul vieții spirituale nu se scrie, așadar, pe un suflet gol și neîncercat, ci tocmai pe pielea unei memorii adînci și complicate, pe care astfel o luminează și o orientează ascendent. Formula pascaliană (Nu m-ai căuta, dacă nu m-ai fi găsit) sau cutremurătorul strigăt din Evanghelia după Marcu 9, 24 (Cred, Doamne, ajută necredinței mele!) stau, împreună cu Confesiunile Sfîntului Augustin, în orizontul aceleiași înțelegeri: cea pentru care începutul vieții spirituale este tensionat și dramatic, confuz și tulburat de o chemare ce nu poate fi situată fără echivoc. Cercul regăsirii de sine, despre care Noica vorbește în atîtea rînduri, este și el suspect prin perfecțiunea formei sale. De fapt, sensul circularității nu este doar acela al egalității cu sine a punctelor egal depărtate de centru, cît strania și eliberatoarea alternanță dintre anticipare și rememorare care este inerentă începutului: acesta este, cu o vocabulă hegeliană, un nu încă-întotdeauna deja. O potențialitate al cărei adevăr este propria actualizare. Așadar, un moment inițial care își dovedește rodnicia doar prin sfîrșitul la care duce. O seducție inefabilă care se preschimbă în căutare plină de rîvnă. Și invers. 

Dintre toate ipostazele spiritualității, acest paradox al începutului, cum îl considera și Părintele Scrima, este poate cel mai vizibil în cazul dragostei. Creștinismul este în mod esențial dragoste, așa cum l-au văzut deopotrivă mari Părinți ai Bisericii și gînditori precum Constantin Noica sau Nicolae Steinhardt. Dar dragostea nu poate fi înțeleasă liniar, ascensional, întrucît nu poate fi înțeleasă ca ducînd dincolo de ea, spre un altceva; la fel, nu poate fi văzută nici decurgînd din ceva care îi este străin. Dragostea are o trăinicie care o plasează dincolo de celelalte virtuți: „Dragostea nu cade niciodată. Cît despre proorocii – se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfîrşi” (I Corinteni 13, 8). 

În Comentariul integral la Evanghelia după Ioan, Părintele Scrima reflectează asupra poruncii iubirii („Să vă iubiți unii pe alții”), excluzînd dintru început variantele sale morale sau mundane, sociale. Iubirea despre care vorbește Mîntuitorul este una nemăsurată, pentru că ea se petrece în orizontul iubirii pe care El o arată oamenilor și ca ecou al acesteia din urmă. Astfel înțeleasă, iubirea omenească nu poate avea vreo împotrivire și nici sfîrșit. Este infinită și puternică, neconvertibilă în altceva: „Noi nu am sfîrșit, nu sîrșim și nu vom sfîrși de pătruns semnificația iubirii”. Momentul iubirii nu poate fi decît aprofundat, adîncit în sine pentru a face să răsară toate sensurile ulterioare. E un început care nu se sfîrșește niciodată pentru că el este însăși condiția de posibilitate a oricărui început, a înnoirii vieții ca atare, ceea ce reprezintă, poate, cel mai de seamă semn distinctiv al spiritului. 

 Ioan Alexandru Tofan este profesor univ. dr. la Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi.

image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.
image png
Februarie și micul kitsch
Dar și hidoase, supradimensionate, diforme, chiar horror, inimi din blană.

Adevarul.ro

image
Bande de tineri mascați, printre care și români, terorizează zilnic patronii de magazine din Londra. De ce nu ia poliția niciun fel de măsură VIDEO
Bande de tineri îmbrăcați în negru și cu cagule pe față dau spargeri, zilnic, în magazine din Londra, iar polițiștii nu intervin.
image
Suplimentul ieftin care poate îmbunătăți memoria în doar 12 săptămâni. Cercetătorii sunt „entuziasmați” de descoperire
Un supliment cu fibre administrat zilnic poate îmbunătăți funcția creierului în doar 12 săptămâni, arată un studiu efectuat de cercetătorii de la King's College London.
image
Cel mai bogat om din Asia își căsătorește fiul cel mic: la eveniment este așteptată Rihanna. Codul vestimentar se întinde pe 9 pagini
Anant Ambani se căsătorește, iar tatăl său - cel mai bogat om din Asia, Mukesh Ambani - nu precupețește niciun efort pentru a-i sărbători nunta.

HIstoria.ro

image
Moartea subită a lui Ionel Teodoreanu, în timpul marelui viscol
Pe 3 februarie 1954, în plin viscol, s-a stins și marele scriitor Ionel Teodoreanu, la vârsta de 58 de ani.
image
România, dușmanul de serviciu al Moscovei
La Moscova, în anii interbelici, România trece drept unul dintre marii dușmani ai URSS.
image
Ce s-a întâmplat cu un luptător din rezistența olandeză, dispărut în urmă cu peste 80 de ani
Analiza genetică a unui maxilar uman descoperit în Marea Nordului clarifică soarta unui proeminent luptător olandez din rezistența antinazistă ce a dispărut în urmă cu peste 80 de ani.