Horia Bernea și „obiectul total”

Publicat în Dilema Veche nr. 870 din 10 - 16 decembrie 2020
Horia Bernea și „obiectul total” jpeg

Într-un dialog cu Anca Manolescu publicat în revista Martor (4/1999), Horia Bernea definește la un moment dat biserica de lemn ca fiind un „obiect total”: „E un obiect care, în esenţă, înglobează toate categoriile vieţii tradiţionale. E sacrul întrupat graţie arhitecturii, sculpturii, şi chiar graţie colaborării cu un genius loci, prin decorul în care este amplasată, adesea uimitor” (trad. mea). Cu alte cuvinte, această construcție tradițională reprezintă, în același timp, o modalitate deplină a sacrului și o materialitate care spune, în integralitatea ei, povestea unei lumi. Ea deschide concomitent cerurile și pămîntul, arătînd, în soluția spațială pe care o oferă, în fragilitatea lemnului și în amplasarea ei aparent întîmplătoare, întîlnirea organică a celor două registre ontologice.

Dar nu numai biserica de lemn are acest statut. Dintre minunățiile adunate în Muzeul Țăranului Român, toate par a fi astfel de „obiecte totale”: scaunele, ferestrele, pristolnicele, scoarțele sînt, indiscernabil, umile obiecte cotidiene și, totodată, întruchipări ale statorniciei și ale rosturilor inefabile care întemeiază lumea. Peste toate, crucea veghează ca obiectul total prin excelență, frumos în sine, ca formă, după cum o considera Bernea, adunînd în sine întreaga sacralitate a Cerului și, în același timp, coborînd în mod înfricoșător în mijlocul unei lumi alcătuite din miros de fîn, dimineți și atingeri de pămînt proaspăt. Urcată în pom, ca în Oltenia, păzind răspîntii sau fîntîni, însemnînd oameni și animale, crucea ajunge să fie „conținută, implicată în sensul profund al obiectului”. Crucea-i peste tot este sinteza muzeului, după cum a și spus, la început, Horia Bernea.

Obiectul total nu este, așadar, un obiect unicat, un exemplar excepțional. Nu este sabia lui Ștefan cel Mare, nici bastonul lui Caragiale. Este un obiect discret, anonim, ieșit din textura cotidianului unei lumi care nu mai este. Posibilitatea de a fi o expresie a unui gest familiar întruchipînd, în același moment, un rost esențial, un temei ontologic ține de imanența lui radicală. „Tehnică și magie, muncă și trai, rugăciune” – toate acestea sînt încifrate în materialitatea obiectului total ca mesager și ecou al lumii țărănești. O lume irecuperabilă, dispărută definitiv, care, tocmai din acest motiv, poate lăsa în prezent mesageri cum sînt obiectele adunate cu grijă în muzeu. Lumea de acum, cu valorile și formele ei dominante, cu omul grăbit care o parcurge de la un capăt la altul, este inevitabilă, iar obiectul total nu poate să restaureze integral ritmul organic al trecutului. Poate însă să traseze, ca un moment de liniște în inima zgomotului, o limită: o posibilitate a unei existențe depline, organice, afirmată în chiar locul în care ea pare improbabilă.

Întrebarea care se naște acum este: ce se poate face cu un astfel de obiect total? Ce fel de experiență îl poate îmbrățișa astăzi? Răspunsul lui Bernea, cum îl intuiesc eu, ca îndrăgostit pătimaș de muzeu, este: un obiect total poate fi doar arătat, lăsîndu-l să lumineze prin el însuși spațiul din jur. Colecționarul care adună în umbra cabinetului său lucruri felurite sau „autenticul” care se căznește să mănînce cu lingura de lemn și se încalță cu opinci în zăduful verii ratează sensul „total” al obiectului. Acest sens se arată de la sine, odată ce el este expus într-un fel anume, după principiile unei muzeologii tainice, stăpînită doar de Horia Bernea ca mare alchimist al nostalgiei. Cîteva dintre acestea[*] sînt: o dispunere „ritmată”, care dă seama unei metode perceptive, în sensul unei „mișcări ordonate și grațioase, cu toată tensiunea ce apare pe parcursul discursului”; un principiu „apofatic”, prin care obiectul total „să fie lăsat destul de liber, puțin încorporat unui discurs abstract”, unei ideologii sau unei intenții teoretice („obiectul ne spune ce să facem cu el”); o înscriere a obiectelor în gesturi, precum rularea unui ștergar și nu expunerea lui pe un perete; o punere în relație a obiectelor, ca într-o articulare organică, vie; un caracter experimental al expunerii, care să fie izvor de prospețime și creativitate; un principiu poetic al fragmentului, după care rămășițele, osaturile, schițele provoacă o privire interpretativă mai intensă decît obiectul „definitiv”, sobru cuprins în definiția lui.

Muzeografia lui Horia Bernea, sfioasă și incertă în mod asumat, este astfel numele experienței căutate: cea în care obiectul total își poate spune povestea perisabilității sale înrădăcinate într-o statornicie nelumească.

------

[*] Reiau, fragmentar, gînduri ale lui Horia Bernea din interviul menționat la început, precum și din „Cîteva gînduri despre muzeu, cantități, materialitate și încrucișare”, în Viaticum. Un ghid intelectual al Muzeului Țăranului Român (Martor, 2014).

Ioan Alexandru Tofan este conferenţiar univ. dr. la Facultatea de Filozofie şi Ştiinţe Social-Politice, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi.

Foto: Muzeul Țăranului Român (wikimedia commons)

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.