Realismul spiritual: ce pot să sper?

Publicat în Dilema Veche nr. 975 din 15 decembrie – 21 decembrie 2022
Georges Bernanos
Georges Bernanos

Cuvîntul „robot” și-a făcut intrarea în lumea literaturii odată cu Karel Čapek și „melodrama fantastică” R.U.R., în 1920. Mai tîrziu, în 1942, Isaac Asimov formulează cele trei legi ale roboticii care sugerau cel puțin o concordie între lumea tehnicii și cea a omului. Foarte curînd, însă, robotul ajunge să rupă această pace și să dea chip întregului rău care amenință, din punct de vedere politic și spiritual, omenirea.

Cartea lui Georges Bernanos, Franța împotriva roboților (trad. rom. de Mădălina Ghiu, Tracus Arte, 2021), este scrisă în 1944 și publicată trei ani mai tîrziu. Ea cheamă la judecată întreaga istorie, abia ieșită din lungii ani ai rătăcirii ei supreme. Mai multe lecturi sînt cu putință. Una privește criza morală a unei Franțe care, aflată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, intră într-o vinovată ambiguitate și „anemie morală” numită „pétainism”. A doua poartă de intrare în carte este „Franța eternă”, chipul unei societăți care luptă pentru idealuri îndepărtate, dar care, de mai multe ori, sfîrșește în cruzime și nedreptate. Pesemne, ceea ce lipsește este, după cum afirmă autorul în dedicația cărții, „bunul-simț popular” și onoarea, cele care știu să dea luptei o măsură umană și un chip lipsit de ambiguitate al virtuții. Un al doilea plan al cărții privește confruntarea istoriei cu tehnica (și de aici și surprinzătoarea invocare a – deocamdată – necunoscuților roboți). Acum, Bernanos devine tăios: „o lume cucerită de Tehnică își pierde Libertatea” (p. 15). Cele opt secțiuni ale eseului său descriu, pe un ton amenințător, un sfîrșit al istoriei care se compune din trei instanțe nefericit înlănțuite: statul (prin esența sa, totalitar)-tehnica-imbecilul.

Mai întîi, statul: este un mod de organizare principial dictatorială care „departe de a pretinde că își rezolvă propriile contradicții, de altfel probabil insolubile, el pare dispus, din ce în ce mai mult, să le impună cu forța, prin intermediul reglementării, pe zi ce trece mai detaliate și mai stricte, a activităților specifice” (p. 14). Ca instrument al reglementării, statul se folosește de tehnică, triumful „rațiunii calculatoare”, cum îi spun mulți critici ai modernității, aflată într-un accelerat progres. În fine, imbecilul este cel care admiră eficiența aparatului de stat și este sedus de progresul tehnic: „a fi prea informat, în legătură cu totul, înseamnă a fi condamnat să nu înțelegi nimic, asta e soarta imbecililor” (p. 109).

Dacă Bernanos nu ar fi avut în vedere decît această tristă colaborare a celor trei instanțe, cartea sa ar fi fost doar un trist tablou al nebuniei războiului total, cel care „este însăși societatea modernă, la nivelul ei cel mai înalt de eficiență” (p. 63). De altfel, cel mai adesea a și fost citită astfel, fie ca o profeție (care, zice-se, s-a adeverit), fie ca o ceartă cu modernitatea. Dar autorul francez scrie nu despre istorie, ci „pentru prieteni”, iar paginile sale se recompun, treptat, într-o puternică apologie a speranței. Aceasta este și cheia portretului pe care îl face Élodie Maurot lui Bernanos în La Croix, din 5-6 martie 2022. Autoarea observă un fapt simplu al vieții spirituale, despre care autorul francez scrie mereu: acela că speranța este legată de o promisiune, nu de un fapt. Cel care speră regăsește „spiritul copilăriei”, care înseamnă în același timp o putere infinită de a iubi și un abandon fără rest în puterea iubirii celuilalt. Precum este credința în realitatea poveștilor pentru copii, astfel este și speranța o credință în realitatea spiritului, un „realism spiritual” (după o expresie pe care am regăsit-o la Părintele Scrima), opus „realismului istoric”. Acesta din urmă este definit scurt: „este exact bunul-simț al ticăloșilor” (p. 10). 

Viața interioară presupune o parcurgere plină de speranță a infinitului, fără grija „proiectului” sau a faptelor lumești. Din acest motiv, și este contemplativul, în societatea modernă, un tip suspect: pentru că el nu participă la făurirea paradisului terestru, ci așteaptă cu încredere Împărăția de dincolo de timp. Biserica însăși se destramă, găsindu-și aliați în acele instanțe care nu au altceva mai bun de făcut decît să trebăluiască de dimineața pînă seara pentru a asigura bunul mers al lumii: statul, care se preocupă de reglementarea eficientă a vieții, poliția, care se îngrijește de ordinea socială, în fine tehnica, cea care dorește să se facă lucrurile bine și repede. Bernanos se desparte de această Biserică (și spune că „Bisericile secolului al XIX-lea sînt triste și urîte”), căutînd Biserica adevărată, a lumii interioare și a speranței care vine odată cu ea. Misterul este însuși trupul acestei vieți interioare, materia din care ea este alcătuită. El este cel care dă vieții un „sens”, ceea ce înseamnă nu un răspuns, ci o direcție. Iarăși, Părintele Scrima a intuit această dublă semnificație a termenului. Realitatea spiritului, spre deosebire de realitatea lumii, nu este alcătuită din pietre, ci din miresme și suflări de vînt, iar Întruparea nu este o coborîre a spiritului în vechea lui închisoare, corpul, ci, invers, o ridicare a corpului la înălțimea și invizibilitatea vieții. Imbecilul nu înțelege, pentru că astfel regula realismului lumii se vede încălcată. Și atunci transformă problema spiritului într-o întrebare abstractă, căreia nu îi poate da nici un răspuns: „imbecilii sînt în stare să discute la nesfîrșit despre o problemă oarecare, însă au o deosebită grijă să o pună în așa fel încît să nu fie obligați să o rezolve” (p. 90). 

Cartea lui Georges Bernanos este despre speranță și lumea interioară a omului, deși paginile ei sînt tăioase și acuzatoare. Vorbind constant despre modernitate și Tehnică, ea trimite pe cititor către „generozitate și caritate”. În mijlocul războiului, regăsește demnitatea și bunul-simț, iar realismul lumii se destramă sub lumina realismului Împărăției Spiritului. Într-o notiță din Jurnal citată de Élodie Maurot, autorul francez scrie: „Păcatul ne face să trăim la suprafața ființei noastre” (24 ianuarie 1948, trad. mea). A străpunge această suprafață, a vorbi despre ideal în momentul în care istoria nu oferă nici un motiv a o face sau a căuta Biserica dincolo de cazuistica teologico-politică a vremii este expresia curajului credinței și a asumării fără rest a poruncii christice. În fine, a invoca Franța eternă împotriva statului tehnic aducător de teroare înseamnă a privi, ca un creștin, lumea.

Ioan Alexandru Tofan este prof. univ. dr. la Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi.

Cea mai bună parte din noi jpeg
„Te pot suna un minut?“
Am încercat să înțeleg de unde provine această anxietate și am descoperit cîteva posibile cauze.
Zizi și neantul jpeg
Primăvară și sărbători
În timp ce lumea de atunci își răcea gura în dezbateri intense, industria de Sf. Valentin înflorea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Pisica
A fost atît de specială încît eu, timp de trei ani, n-am știut dacă sînt om sau pisică.
E cool să postești jpeg
Normalitatea anormalității noastre
Zilnic, doar în Capitală, zeci de oameni sînt mușcați de cîini, vagabonzi sau care, chipurile, au stăpîni care îi lasă „liberi”.
p 20 WC jpg
Religia între pandemie şi război
De cîţiva ani încoace, avem de trăit două crize acute, globale.
Theodor Pallady jpeg
Rezonanța culturală a lemnului
Tot ce e cu adevărat tradițional măsoară acest eon silvestru, inaugurat după descoperirea focului, care îi este deopotrivă origine și capăt.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un cuplu a divorțat după ce au descoperit că fiecare avea o aventură online cu celălalt sub nume false. Probabil au divorțat ca să poată fi, în sfîrșit, împreună și să-și consume adulterul. (M. C.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?

Adevarul.ro

image
14 ani fără uriașul Marian Cozma: Povestea crimei și ce s-a întâmplat cu ucigașii de etnie rromă
Un handbalist uriaș, la propriu și la figurat, s-a stins, la Veszprém (Ungaria) după un incident șocant.
image
Jurnalist Pro TV reținut pentru 24 de ore. Marius Buga este acuzat că a violat un minor dintr-un centru de plasament
Jurnalistul Marius Buga (42 de ani), corespondentul Pro TV în Dâmbovița și unul dintre cei mai vechi colaboratori ai televiziunii, a fost reținut de procurori într-un dosar ce vizează acte sexuale cu un minor.
image
La ce trebuie să fim atenți când cumpărăm o locuință ca să nu cadă la primul cutremur
Dr. Ing. Lucian Melinceanu, preşedintele Asociaţiei Inginerilor Constructori Proiectanţi de Structuri din România a explicat pentru „Adevărul” la ce trebuie să fim atenți atunci când cumpărăm o locuință.

HIstoria.ro

image
Care este cea mai valoroasă pictură din România?
Muzeul Național Brukenthal prezintă, pe pagina de Facebook, cea mai importantă lucrare a colecției de pictură a instituției sibiene, achiziționată de baronul Samuel von Brukenthal, colecție care a stat la fondarea primului muzeu deschis publicului din România (1817).
image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.