Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul

Publicat în Dilema Veche nr. 963 din 22 septembrie – 28 septembrie 2022
image
Fragii sălbatici

Într-un număr din 1968 al revistei România literară, Marin Tarangul face o cronică a filmului Fragii sălbatici, al lui Ingmar Bergman. Ca în majoritatea textelor sale, faptul concret, gîndul sau forma artistică de la care pleacă dezvăluie treptat o semnificație universală, o problemă străveche și indefinită care le înconjoară. Tarangul știe să coloreze esențe în nuanțele lumii și să se joace în scriitură cu o dublă descriere, care sare jucăuș de la anecdotă sau lucru la gravitatea marilor întrebări și invers. În textul despre filmul lui Bergman caută, de exemplu, prezența destinului, felul de a fi al adevărului unei vieți. În această lume „plină de destin” a regizorului suedez, visul este o prezență care articulează un astfel de adevăr, iar Marin Tarangul dă și condițiile unei lecturi „ontologice” a visului. 

De aici, prima întrebare: „Care ar fi legea căreia visul se supune, ca să descopere un adevăr?”. Și răspunsul pe care îl dă: „Această lege ar spune că: adîncimea unui flux ascuns de existenţă se descoperă tot printr-o nedeterminare în abscons. Că ceea ce se ascunde se lasă văzut printr-o parte şi mai ascunsă; că subteranul îşi dezvăluie intensitatea printr-un zgomot straniu şi întunecat. Că, atunci cînd cobori în adînc, se vede sau se aude ceva din şi mai adînc, care face din coborîrea în adînc o rădăcină a materiei spiritului”.  

Ideea cuprinsă în fragmentul dens de mai sus poate fi întîlnită și mai tîrziu, în multe texte ale lui Marin Tarangul. Ea este lămurită mai jos: un lucru important (se poate citi „adevărat”) este acela care nu-și este suficient și nu își află sensul doar în sine: el trimite la altceva, mai adînc sau mai limpede, la un orizont sau la o necesitate căreia mintea individului i se supune, ca și cum ar abdica în fața valurilor. Destinul, „subiectul” filmului lui Bergman, se arată în ambiguitatea visului, care este totuna cu adevărul lui: aici, lucrurile capătă, în mod paradoxal, gustul metalic al definitivului. Prin urmare, visul nu înlănțuie fapte, semne (cum s-a crezut mult timp) sau producții inconștiente: el discerne între lucruri pe cele adevărate de cele iluzorii, cele care își arată ascunsul de cele care se consumă sterp, în imediatul lor. Așa ia naștere realitatea numită enigmatic, în finalul fragmentului citat, materia spiritului. Ea este tocmai „capătul” visului, limpezirea necesității lui. Visul adevărat nu operează doar cu fragmente ale realității: el condensează și produce realitate, la fel cum lumina, uneori, nu dezvăluie obiecte, ci se dezvăluie pe sine, intră în prim-plan și devine propria sa prezență; sau, cu o referință veche, visul devine asemenea unei „gîndiri care se gîndește pe sine ca gîndire”, constituind originea și țelul ultim al lumii. După cîteva decenii, Marin Tarangul reia ideea, vorbind despre natura gîndirii care, la fel ca și visul, condensează și își „materializează” propria ei natură: „gîndul imaterial este atît de plin de forţă şi de capacitatea de a gîndi încît concentrarea lui naşte ceva, se face vizibil, creează o natură fizică, începutul corporalităţii” („Puncte pentru arta teoretică”, în Contemporanul  Ideea europeană, 3-4, 1998). Despre proiectul unui canon al gîndirii, pe care Tarangul îl schițează în jurul anului 1990, voi vorbi cu altă ocazie. 

Dincolo de aceste complicate construcții speculative și de limbajul oarecum nemilos cu cititorul, tema face însă în sfîrșit dreptate visătorilor, acelor personaje privite mai întotdeauna cu suspiciune de către „cei diurni” și puși pe fapte. Visătorii zdruncină realitatea pentru că suprapun, peste materialitatea ei orizontală, „materia spiritului”, care se compune din înălțimi și abisuri, din legături inaparente, toate învăluite în teribila apăsare a inevitabilului. În același timp, visătorii operează prin această suprapunere și o selecție: ceea ce nu poate fi visat devine insignifiant, un rest. Ceea ce rămîne, ceea ce poate fi visat, este destinul: „Asta înseamnă să fii în destin: eşti mereu spre el, pînă la un moment dat cînd restul nu mai interesează. Și acest rest este enorm; enorma fragilitate a utilului, inutilitatea lui. Restul este tot ceea ce nu merită pentru că nu mai rămîne”, se încheie textul despre Fragii sălbatici

A doua întrebare a lui Tarangul privește celălalt termen, cel de „adevărat”, și poate fi găsită tot într-un text care face cronica unui film, Evanghelia după Matei, al lui Pasolini. A fost publicat în Contemporanul  Ideea europeană, 7, 1991: „Filmul lui Pasolini pare mai adevărat decît celelalte (despre Hristos, n. mea). Or, Pasolini este un necredincios. De unde-i vine atunci adevărul ăsta?”. Răspunsul: pentru că atunci cînd vine vorba de a înfățișa un adevăr absolut, atenția trebuie să cadă pe primul termen, nu pe al doilea. Reprezentarea unui astfel de adevăr trebuie să se hrănească din rădăcinile și din carnea lumii, nu din lipsa lui de atingere cu lumea. De unde poate fi formulată legea: „Deci, puterea unui adevăr este invers proporţională cu înfăţişarea lui absolută. Puterea adevărului conduce la starea de adevăr, în timp ce absolutul adevărului se ţine mobil, crispat şi principial în afara oricărei stări”. Filmul lui Pasolini încearcă să fie adevărat, în timp ce filmul lui Zeffirelli încearcă să fie absolut. De aici și diferența dintre cele două opere de artă. Adevărul se înfățișează, atunci cînd se adresează omului, ca un chip anume, purtînd pecetea imperfecțiunii lumii, nu ca idee absolută, plată și indistinctă în perfecțiunea ei. În absolut, continuă Tarangul, domnesc indistincția și platitudinea. În „starea de adevăr”, dimpotrivă, nuanța, detaliul și înrudirea cu cel căruia i se adresează: omul.

Cum poate fi înțeles, în lumina celor de mai sus, visul adevărat? Este visul care dă chip ascunsului, adîncimii în care se cufundă lucrurile și care le conferă caracterul inevitabil pe care îl are destinul. Ambiguitatea care poartă pecetea definitivului este semnul său distinctiv. Visul adevărat nu este visul venit de la zei și nici cel țesut din întunericul inconștientului. Este visul aflat la granița dintre eu și lume, născut din confruntarea lor. În acest punct, Tarangul pare la început să îi dea dreptate lui Hegel: gîndirea care devorează lumea ajunge să se devoreze pe sine. Apoi însă îl părăsește pe filosof: din această autoconsumare nu rezultă o logică, ci un vis. Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale. 

Ioan Alexandru Tofan este prof. univ. dr. la Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

batrana talharita Vaslui FOTO Vremea Noua jpg
Bătrână de 103 ani din Vaslui, către tâlharul care i-a aprins lumânarea: „Tu ești cel mort, nu eu“
Femeia, care locuiește într-o comună vasluiană, a fost atacată în casă de un bărbat înarmat cu un cuțit și mascat, care o lovea și îi cerea banii. Acesta i-a aprins „creștinește” și o lumânare.
bella hadid foto profimedia 0727143535 jpg
VIDEO Bella Hadid, „îmbrăcată“ într-o rochie pictată direct pe corp, cu spray-ul
Supermodelul a defilat în show-ul Coperni, la Săptămâna Modei de la Paris 2022, într-o rochie care i-a fost pictată direct pe corp, pe scenă.
Joaquin El Chapo Guzman FOTO EPA
„El Chapo“ divulgă identitățile celor mai influenți traficanți de droguri: „Întotdeauna a fost doar politică“
La cinci ani după ce a fost extrădat în SUA, baronul mexican al drogurilor Joaquín „El Chapo" Guzmán divulgă identitățile persanelor influente din spatele traficului de droguri.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia