Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul

Publicat în Dilema Veche nr. 963 din 22 septembrie – 28 septembrie 2022
Fragii sălbatici
Fragii sălbatici

Într-un număr din 1968 al revistei România literară, Marin Tarangul face o cronică a filmului Fragii sălbatici, al lui Ingmar Bergman. Ca în majoritatea textelor sale, faptul concret, gîndul sau forma artistică de la care pleacă dezvăluie treptat o semnificație universală, o problemă străveche și indefinită care le înconjoară. Tarangul știe să coloreze esențe în nuanțele lumii și să se joace în scriitură cu o dublă descriere, care sare jucăuș de la anecdotă sau lucru la gravitatea marilor întrebări și invers. În textul despre filmul lui Bergman caută, de exemplu, prezența destinului, felul de a fi al adevărului unei vieți. În această lume „plină de destin” a regizorului suedez, visul este o prezență care articulează un astfel de adevăr, iar Marin Tarangul dă și condițiile unei lecturi „ontologice” a visului. 

De aici, prima întrebare: „Care ar fi legea căreia visul se supune, ca să descopere un adevăr?”. Și răspunsul pe care îl dă: „Această lege ar spune că: adîncimea unui flux ascuns de existenţă se descoperă tot printr-o nedeterminare în abscons. Că ceea ce se ascunde se lasă văzut printr-o parte şi mai ascunsă; că subteranul îşi dezvăluie intensitatea printr-un zgomot straniu şi întunecat. Că, atunci cînd cobori în adînc, se vede sau se aude ceva din şi mai adînc, care face din coborîrea în adînc o rădăcină a materiei spiritului”.  

Ideea cuprinsă în fragmentul dens de mai sus poate fi întîlnită și mai tîrziu, în multe texte ale lui Marin Tarangul. Ea este lămurită mai jos: un lucru important (se poate citi „adevărat”) este acela care nu-și este suficient și nu își află sensul doar în sine: el trimite la altceva, mai adînc sau mai limpede, la un orizont sau la o necesitate căreia mintea individului i se supune, ca și cum ar abdica în fața valurilor. Destinul, „subiectul” filmului lui Bergman, se arată în ambiguitatea visului, care este totuna cu adevărul lui: aici, lucrurile capătă, în mod paradoxal, gustul metalic al definitivului. Prin urmare, visul nu înlănțuie fapte, semne (cum s-a crezut mult timp) sau producții inconștiente: el discerne între lucruri pe cele adevărate de cele iluzorii, cele care își arată ascunsul de cele care se consumă sterp, în imediatul lor. Așa ia naștere realitatea numită enigmatic, în finalul fragmentului citat, materia spiritului. Ea este tocmai „capătul” visului, limpezirea necesității lui. Visul adevărat nu operează doar cu fragmente ale realității: el condensează și produce realitate, la fel cum lumina, uneori, nu dezvăluie obiecte, ci se dezvăluie pe sine, intră în prim-plan și devine propria sa prezență; sau, cu o referință veche, visul devine asemenea unei „gîndiri care se gîndește pe sine ca gîndire”, constituind originea și țelul ultim al lumii. După cîteva decenii, Marin Tarangul reia ideea, vorbind despre natura gîndirii care, la fel ca și visul, condensează și își „materializează” propria ei natură: „gîndul imaterial este atît de plin de forţă şi de capacitatea de a gîndi încît concentrarea lui naşte ceva, se face vizibil, creează o natură fizică, începutul corporalităţii” („Puncte pentru arta teoretică”, în Contemporanul  Ideea europeană, 3-4, 1998). Despre proiectul unui canon al gîndirii, pe care Tarangul îl schițează în jurul anului 1990, voi vorbi cu altă ocazie. 

Dincolo de aceste complicate construcții speculative și de limbajul oarecum nemilos cu cititorul, tema face însă în sfîrșit dreptate visătorilor, acelor personaje privite mai întotdeauna cu suspiciune de către „cei diurni” și puși pe fapte. Visătorii zdruncină realitatea pentru că suprapun, peste materialitatea ei orizontală, „materia spiritului”, care se compune din înălțimi și abisuri, din legături inaparente, toate învăluite în teribila apăsare a inevitabilului. În același timp, visătorii operează prin această suprapunere și o selecție: ceea ce nu poate fi visat devine insignifiant, un rest. Ceea ce rămîne, ceea ce poate fi visat, este destinul: „Asta înseamnă să fii în destin: eşti mereu spre el, pînă la un moment dat cînd restul nu mai interesează. Și acest rest este enorm; enorma fragilitate a utilului, inutilitatea lui. Restul este tot ceea ce nu merită pentru că nu mai rămîne”, se încheie textul despre Fragii sălbatici

A doua întrebare a lui Tarangul privește celălalt termen, cel de „adevărat”, și poate fi găsită tot într-un text care face cronica unui film, Evanghelia după Matei, al lui Pasolini. A fost publicat în Contemporanul  Ideea europeană, 7, 1991: „Filmul lui Pasolini pare mai adevărat decît celelalte (despre Hristos, n. mea). Or, Pasolini este un necredincios. De unde-i vine atunci adevărul ăsta?”. Răspunsul: pentru că atunci cînd vine vorba de a înfățișa un adevăr absolut, atenția trebuie să cadă pe primul termen, nu pe al doilea. Reprezentarea unui astfel de adevăr trebuie să se hrănească din rădăcinile și din carnea lumii, nu din lipsa lui de atingere cu lumea. De unde poate fi formulată legea: „Deci, puterea unui adevăr este invers proporţională cu înfăţişarea lui absolută. Puterea adevărului conduce la starea de adevăr, în timp ce absolutul adevărului se ţine mobil, crispat şi principial în afara oricărei stări”. Filmul lui Pasolini încearcă să fie adevărat, în timp ce filmul lui Zeffirelli încearcă să fie absolut. De aici și diferența dintre cele două opere de artă. Adevărul se înfățișează, atunci cînd se adresează omului, ca un chip anume, purtînd pecetea imperfecțiunii lumii, nu ca idee absolută, plată și indistinctă în perfecțiunea ei. În absolut, continuă Tarangul, domnesc indistincția și platitudinea. În „starea de adevăr”, dimpotrivă, nuanța, detaliul și înrudirea cu cel căruia i se adresează: omul.

Cum poate fi înțeles, în lumina celor de mai sus, visul adevărat? Este visul care dă chip ascunsului, adîncimii în care se cufundă lucrurile și care le conferă caracterul inevitabil pe care îl are destinul. Ambiguitatea care poartă pecetea definitivului este semnul său distinctiv. Visul adevărat nu este visul venit de la zei și nici cel țesut din întunericul inconștientului. Este visul aflat la granița dintre eu și lume, născut din confruntarea lor. În acest punct, Tarangul pare la început să îi dea dreptate lui Hegel: gîndirea care devorează lumea ajunge să se devoreze pe sine. Apoi însă îl părăsește pe filosof: din această autoconsumare nu rezultă o logică, ci un vis. Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale. 

Ioan Alexandru Tofan este prof. univ. dr. la Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.