Filosofie și muzică. Gabriel Marcel

Publicat în Dilema Veche nr. 943 din 5 – 11 mai 2022
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg

În dialogurile cu Pierre Boutang, Gabriel Marcel mărturisește la un moment dat că improvizațiile pe care le făcea la pian erau pentru el precum o rugăciune de dinainte de orice rugăciune prin cuvînt: „Ceva care urca din profunzimile ființei mele, o anumită modalitate de a mă regăsi pe mine însumi”. Și, odată cu propriul sine, de a regăsi lumea. Apropierea dintre filosofie și muzică, pe care o vede mai profundă și mai misterioasă decît cea dintre filosofie și dramaturgie, îl trimite pe Gabriel Marcel către o idee vag heideggeriană, pe care nu o dezvoltă în acest dialog, a unei „ascultări muzicale”, o atitudine care învăluie și debordează experiența înțelegerii.

Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei, o desfășurare care articulează în același timp: unitatea ființei (totalitatea ei), dincolo de formele ei separate; participarea la această unitate, dincolo de contemplarea ei exterioară; accesul concret la inima lucrurilor, dincolo de sesizarea lor abstractă.

Ce poate fi „ascultarea muzicală” a lucrurilor? Pasiunea, dar și imprecizia cu care vorbește despre ea autorul Jurnalului metafizic sugerează că, pentru a răspunde la întrebare, mai nimerit este să pornim din interiorul muzicii decît din cel al filosofiei, unde cuvîntul creează doar chinuit și parțial spațiul intimității căutate. De fapt, în finalul unui text din 1965, Aperçus sur la musique dans ma vie et mon œuvre, Marcel și spune că, mai degrabă decît un filosof existențialist, este un „ascultător”, și astfel reflecția asupra realității (ideii) muzicale precedă, pentru el, pe cea asupra conceptului.

Teoretizările și polemicile în care intră autorul francez sînt cu greu inteligibile. Dă mereu tîrcoale răspunsului, procedează mai degrabă negativ și este iritat de faptul că un cuvînt, precum cel de „sentiment” (eliberat, desigur, de suportul său individual) mai degrabă ocultează decît dezvăluie esența muzicii, deși pare cel mai potrivit a o circumscrie. Intuitive sînt însă pasajele în care, eliberat de sobrietatea filosofică, vorbește despre compozitori și încearcă să le surprindă, plastic, „ideea”: masculinitatea lui Beethoven din Simfonia a V-a, tremurul unei inimi înstrăinate și aservite la Schumann, în fine starea de grație în muzica lui César Franck (unul dintre muzicienii săi cei mai dragi, alături de Claude Debussy). Despre Franck scrie, în Réflexions sur la nature des idées musicales: l’Idée chez César Franck (1920): „Nu cunosc nici o idee mai puțin plină de sine, altfel spus una care să revendice mai puțin omnipotența. Un fel anume de timiditate iremediabilă însoțește, în ea, certitudinea cea mai înaltă” (trad. mea). Frazele muzicale ale compozitorului francez descriu, în succesiunea lor, „consolarea” care vindecă înstrăinarea, sugerînd în același timp împăcarea și liniștea în prezența celui de neatins. Alte descrieri ale ideii muzicale din textele lui Gabriel Marcel variază în intensitate plastică. Avem, pe de o parte, observații generale privind modul în care se articulează, la Franck, intimitatea, în contrast cu intenția cosmică a lui Wagner (Réponse à l’enquête de „Images musicales”, 1945). Întîlnim, în alte locuri, analize mai țintite care arată cum este posibilă articularea acestei idei. În ultimul caz, interesantă este observația din textul apărut în 1920, amintit mai sus, după care rolul semitonurilor în muzica lui Franck este acela de a descrie cu precizie contururile experienței suferinței, „întrupînd-o”, în loc să o sugereze doar „vag” și „stilizat”.

Dincolo de această formidabilă fenomenologie (recunoscută de Marcel ca fiind singura perspectivă filosofică posibilă asupra muzicii), se pune întrebarea cu privire la felul de a fi al muzicii ca atare, cel care provoacă experiența fundamentală a „ascultării”. Cum spuneam mai sus, în acest punct cuvintele lui Gabriel Marcel încep să își arate neputința. Într-un fel de reducție, acesta se îndepărtează mai întîi de teoriile „radicale” cu privire la ontologia realității muzicale: „muzica absolută” sau „obiectivă” (Boris de Schlözer), pe de o parte, muzica văzută ca simplu limbaj care reprezintă o trăire oarecare, pe de alta. Pentru Marcel, muzica este un sentiment care s-a transformat în esență (Humanisme et musique, 1954) și capătă caracterele adevărului. Ea întruchipează ideea, ceea ce compozitorul descoperă ca pe o relație personală cu misterul ființei, o „direcție” a existenței care, în anumite texte teoretice sau în piese de teatru, devine „o ființă vie” (Réflexions...). Trupul pe care îl capătă ideea este universul magic în care ascultătorul intră și regăsește acolo pe compozitor. Cei doi participă asfel la o experiență în care ființa se rearticulează, capătă un chip recognoscibil și o respirație care reînnoadă firele destrămate ale lumii. Nici unul dintre elementele care compun „obiectul muzical”, compozitorul, ascultătorul, portativul sau interpretul, nu capătă întîietate în acest scenariu al experienței muzicale. Toate fac posibil spațiul unei experiențe a ființei care este, esențialmente, înnoită, proaspătă.

Cîteva formulări aproximează această idee: în Musique comprise et musique vécue (1927), „cu cît ne îndepărtăm de zona în care ideea înseamnă un plan de acțiune, o colecție de acțiuni ce urmează a fi îndeplinite (...) cu atît ideea, cred, se apropie de melodia pe care compozitorul o intuiește și în jurul căreia se livrează eforturilor și încercărilor de a o elibera, la fel cum este eliberat un izvor sau un filon de aur” (trad. mea); în La musique et le règne de l’esprit (1940), „această afirmație (ideea muzicală, n.n.) se va transforma pentru interpret și ascultător într-o chemare puternică, într-o invitație stăruitoare de a o recrea și de a o asuma” (trad. mea); în Réponse..., „este foarte clar că lucrarea muzicală, ideea muzicală nu se raportează la un subiect izolat, închis în propria sa conștiință. Din contra, este spațiul unei întîlniri reale. Și în funcție de astfel de întîlniri se definește și realitatea muzicală, nicidecum în relație cu o rațiune abstractă, care se dezvoltă conform unei dialectici inflexibile” (trad. mea).

A vorbi despre o „ascultare muzicală” înseamnă așadar a vorbi despre posibilitatea unei experiențe vii pe care subiectul o face în relație cu totalitatea ființei. O experiență pe atît de variată, plurală și intensă pe cît au fost intuițiile și reveriile compozitorilor de-a lungul istoriei muzicii.

_____

Notă: textele despre muzică ale lui Gabriel Marcel sînt inaccesibile în limba română. Ele se găsesc în Gabriel Marcel, L’Esthétique musicale de Gabriel Marcel, ed. Jeanne Parain-Vial, Cahiers de l’Association „Présence de Gabriel Marcel”, 2/3 (Aubier, 1980) și, parțial, în traducere engleză, în Gabriel Marcel, Music and Philosophy (Marquette University Press, 2005).

Ioan Alexandru Tofan este prof. univ. dr. la Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Concluziile surprinzătoare ale unui român care a vrut să afle cât costă viaţa în paradisul din Bali faţă de Cluj sau Bucureşti. „Mă costă 10 euro pe noapte”
Patrik Bindea este specialist în marketing şi de câteva luni a început un experiment social, după cum spune chiar el. Patrik a vrut să afle cât costă viaţa în paradisul din Bali comparativ cu Bucureşti sau Cluj, iar concluziile au fost surprinzătoare
image
Reacţia neaşteptată a doi şoferi ucraineni în faţa unui român. „Mi s-a făcut pielea de găină, n-am ştiut ce să răspund“
Un şofer român a povestit cum a decurs întâlnirea neaşteptată cu doi ucraineni la Berlin, într-o parcare. Cei doi au avut o reacţie emoţionantă atunci când au aflat că au în faţă un român.
image
EXCLUSIV Millie Bobby Brown, actriţa din „Stranger Things“: „M-am îndrăgostit de Unsprezece şi am simţit că vreau să fiu ca ea“
Actriţa Millie Bobby Brown spune că o catalogare a serialului drept doar un thriller SF ar fi superficială, căci „Stranger Things“ tratează probleme reale – spre exemplu, personajul pe care îl interpretează, Unsprezece, se confruntă cu „stresul posttraumatic şi traumele din copilărie“.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.