Andrei Scrima și sensibilitatea spirituală

Publicat în Dilema Veche nr. 851 din 30 iulie - 5 august 2020
Andrei Scrima și sensibilitatea spirituală jpeg

Au trecut douăzeci de ani de cînd a murit Părintele Scrima și cei care l-au cunoscut (sau nu) și-au amintit în acest răstimp în multe feluri de el. Au fost publicate la Humanitas și Anastasia mai multe volume editate cu grijă din textele și fragmentele pe care le‑a lăsat, au fost organizate colocvii, i s‑au dedicat volume și pagini consistente în mai multe ziare și reviste. Doamna Anca Manolescu a pus în ordine, la Colegiul Noua Europă, o arhivă miraculoasă, cuprinzînd notițele, caietele, ciornele, planurile de curs, scrisorile și însemnările Părintelui Scrima: o țesătură de gînduri și cuvinte mereu proaspătă pentru cel care o parcurge, surprinzătoare și neprevăzută ca o plimbare printr-o pădure.

Prin toate aceste amintiri, chipul Părintelui scapă privirii. Nu i s-a închegat pînă acum un profil stabil, același pentru toți. Cititorii care iau în mîini textele sale sau pe cele care îl evocă într-un fel sau altul găsesc fiecare un „alt Scrima“. Astfel, pentru unii, Părintele este un teolog subtil și cultivat. Pentru alții, un monah adînc, cu o cunoaștere a celuilalt care se vădea, pe alocuri, nefirească. În Beirut am întîlnit cîțiva membri vechi ai Mouvement de Jeunesse Orthodoxe care și-l aminteau, simplu, ca formidabil prieten. Nu lipsesc, desigur, cititorii „conspiraționiști“, pentru care Părintele Scrima este suspect, agent sau membru al unor organizații secrete. Apoi, unii îi vînează „abaterile“ de la dogmă, în timp ce alții se bucură tocmai de libertatea interpretărilor pe care le face și de nonconformismul gîndurilor sale. Nu este de mirare, în toată această indecizie a lecturilor, că Părintele Scrima, fiind îndrăgostit iremediabil de inepuizabilul ortodoxiei, ajunge totuși să fie considerat de către unii participanți la Conciliul Vatican II ca fiind „prea pro-catolic“.

Probabil că l-ar fi amuzat cearta interpreților, pe el care mereu s-a retras discret din situațiile evidente și din caracterizările definitive ce erau pe cale să i se aducă. Ca un împătimit al prieteniei și al taifasului, Părintele Scrima nu ține discursuri care să fie topite în statui, ci vorbește pe limba sufletului fiecăruia, adresîndu-se direct și de fiecare dată alt-fel. Sau alege să nu vorbească deloc.

Cred că una dintre condițiile de posibilitate ale dialogului însă este împărtășirea unei sensibilități spirituale, tradusă ca inteligență și abilitate hermeneutică: aceea de a sesiza semnele Duhului, de a le urma și de a privi, în ele, frumusețea uluitoare a lumii. A vedea chiar și lucrurile cele mai opace ca limbaje și a le descifra sensurile, urmînd ca mai apoi să construiești, cu ele, propriul limbaj este una dintre temeliile gîndurilor Părintelui Scrima.

Dau cîteva exemple (din manuscrise):

Despre deșert: „Adevărul deșertului este tăcerea. Deșertul nu conduce pe om departe, ci altundeva, fapt care îl face nu să se deplaseze, ci dimpotrivă să rămînă țintuit – să intre în extaz – rămînînd pe loc (pe același loc), ceea ce este deosebit de straniu și de greu. Vocea care strigă în deșert cunoaște o experiență cu totul inedită: acolo nu există ecou“.

Despre poezia lui Ion Barbu („Isarlîk“): „Tîrgul hilar e neînchipuit de tragic: profeție întoarsă în sine (nu înspre istorie) [care] devine hrană sieși“.

Despre minune: „Minunea este și semnul smeririi lui Dumnezeu. Ea nu copleșește omul, ci îi cere consimțămîntul și adeziunea. Minunea începe de la om, de la libertatea lui, de la iluminarea lui interioară. Omul este deja în stare de minune cînd minunea se face. Aceasta pentru că nu există minune fără pocăință“.

Despre peisaj: „Acum îmi dau seama că peisajul e, de fapt, o situare față de cer: acesta este elementul central și discret al peisajului. Marea și muntele nu sînt destul de smerite ca să reliefeze cerul; numai deșertul se descompune și se sfîșie și cerul se deschide deasupra lui“.

Mai mult decît a-i găsi Părintelui Scrima o încadrare cuminte într-o definiție, cititorul ar putea așadar să fie atent mai degrabă la felul său de a privi lumea, atent și răbdător, în așteptatea unui semn venit de dincolo de ea; ca în final, odată găsit, să fie posibilă explozia de bucurie și admirație care este, cred, pecetea creștinismului viu: „Ce plinătate de semnificații ne în-tîmpină în viață!“.

Ioan Alexandru Tofan este profesor la Facultatea de Filozofie şi Ştiinţe Social-Politice a Universității „Al. I. Cuza” din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Omul lăuntric. André Scrima și fizionomia experienței spirituale, Humanitas, 2019.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Mărturiile şoferiţei care a omorât patru muncitori la Iaşi. Femeia spune că n-a fost acolo, ci se uita la desene animate
O echipă a firmei Citadin din subordinea Primăriei Iaşi se afla la o lucrare, într-o noapte de iunie, când a fost spulberată de maşina condusă de o femeie în stare de ebrietate. Patru oameni au murit, iar patru au fost răniţi.
image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.
image
Dispută într-o grădiniţă făcută cu banii statului ungar: „Pot veni şi copii români, dar educaţia va fi în maghiară”
Biserica Reformată a construit în Huedin (judeţul Cluj) o grădiniţă cu predare în limba maghiară. Un reprezentant al bisericii a precizat că grădiniţa a fost construită cu sprijin din partea  statului ungar, dar că va primi şi copii români.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.