Din ce sînt alcătuite viețile noastre?

Publicat în Dilema Veche nr. 973 din 1 decembrie – 7 decembrie 2022
© wikimedia commons
© wikimedia commons

Te doare sufletul cînd vezi cum trec, aparent nebăgate în seamă, mici cărți pline de bunătate și inteligență. Este cazul volumului Pentru o spiritualitate a obișnuitului, scrisă de Bertrand Dumas (trad. rom. de Ana-Maria Răducan, Editura Ratio et Revelatio, 2022). Nu am văzut-o pomenită mai deloc și am dat peste ea doar consultînd, cum o fac de mult timp cu regularitate, pagina web a editurii. Poate că autorul, născut în 1977, nu este încă o celebritate care să atragă privirile, poate că lucrarea însăși are prea puține pagini sau este prea ieftină pentru „piața de carte” de la noi, poate că titlul nu spune prea mult cititorilor amatori de senzații, rețete și adevăruri tari, ultime, decisive. Și totuși, lectura celor patru studii ale lui Bertrand Dumas este proaspătă, plină de sens și bucurie ca o dimineață de primăvară. 

Începutul cărții este cuceritor. Cu toții știm episodul din Evanghelia lui Ioan 4, 6 în care Iisus se întîlnește cu femeia samarineancă venită să ia apă. Dar trecem repede peste amănuntele menționate în text: „Iar Iisus, fiind ostenit de călătorie(subl. mea), S-a aşezat lîngă fîntînă şi era ca la al şaselea ceas”. Așadar oboseala, respingătorul rest al vieții noastre cotidiene, ține de scenariul cutremurător în care Mîntuitorul lumii își dezvăluie identitatea în fața femeii. Oboseala și dragostea infinită a lui Dumnezeu stau alături. De aici, și prima întrebare a cărții: ce este oboseala din punct de vedere teologic? Augustin comentează: „Este oboseala care rezultă din Întrupare”. Apoi, Hristos este cel care vindecă oboseala, arătînd oamenilor infinitul din ei. Dar dincolo de acestea, arată Dumas, un fapt rezistent la orice recuperare speculativă rămîne: oboseala ține de faptul concret al existenței noastre, de felul de a fi cotidian al omului și de finitudinile sale, iar dacă bunătatea lui Dumnezeu se manifestă undeva în lume, este chiar în interiorul acestui fel de a fi. Obișnuitul este receptacolul Revelației. Viața de zi cu zi, cea în care obosim, întîrziem, uităm sau pierdem lucruri și ocazii este cea în care se produce întîlnirea cu cerurile. Hristos ne cheamă aici, în această împărăție a oboselii: „Veniţi voi înşivă de o parte, în loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin” (Marcu 6, 31). Așadar, în cotidianul vieții, chemarea la mîntuire sună firesc, străin de orice „activism” și sacrificiu în vederea unei sfințenii iluziorii: ca un îndemn la odihnă. 

Celelalte capitole ale cărții aprofundează tema aflată în fundalul primei părți: cum arată viața creștină obișnuită? „Clericalismul” (termen generic folosit de către autor) vede existența umană în formele ei... neobișnuite: fie în momentele de răscruce, precum nașterea, moartea sau căsătoria, fie în cele „spectaculare”, precum marile urcușuri, reușite sau căderi, fie, în fine, în cele intense din punct de vedere liturgic. Biserica s-a obișnuit să îl caute pe Dumnezeu aproape exclusiv în aceste situații. Bertrand Dumas vede însă aici o limită  inacceptabilă. Doi autori sînt chemați să depășească acest reducționism clerical și să reașeze viața omului în obișnuitul care îi compune și îi colorează majoritatea clipelor: Henri de Lubac și Madeleine Delbrêl. Aceștia fac în așa fel încît Istoria și Viața, ambele cu majusculă, să se lase inundate de frivolitatea și surpriza obișnuitului, a lumii cotidiene. În fond, observă Dumas, pe scara lui Iacob îngerii urcă, dar și coboară. Între „istoria cu majusculă” și „istoria cu minusculă” se petrece un du-te-vino continuu. Madeleine Delbrêl o spune pe nerăsuflate: „Există locuri în care suflă Spiritul, dar există un Spirit care suflă în toate locurile. Sînt oameni pe care Dumnezeu îi ia și îi pune deoparte. Sînt alții pe care îi lasă în mulțime și pe care nu îi scoate din lume”. Apoi, în alt loc: „Fiecare acțiune minusculă este un eveniment imens, în care ne este dăruit Paradisul, în care putem dărui Paradisul”. În praful zilelor și al rutinelor mărunte, în oboseala și primenirea zilelor, în datoriile și relațiile cotidiene stă întîlnirea nostră cu Cerul. Și din această imensă taină a realului care ascunde înlăuntrul său Crucea provine și o atitudine rar întîlnită în rîndul clericaliștilor sobri: umorul, jovialitatea care se învecinează cu parrhesia. Un exemplu, tot din scrierile lui Madeleine Delbrêl: „Dumnezeul meu, dacă ești peste tot, cum se face că eu sînt atît de des altundeva?”. 

Fraternitatea universală, cerință fundamentală a creștinismului, este văzută, la fel, prin vălul cotidianului. Dumas este aproape amuzat de activismul prometeic al celor care se simt datori să fie una cu întreaga specie umană. Trebăluirea omului prin lume cu gîndul că în acest fel creația însăși ajunge să fie pusă pe un drum mai bun este, chiar și în scriptură, văzută ca un semn de neînțelegere și necredință. În fapt, fraternitatea universală este posibilă doar pentru că ea este deja prefigurată în iubirea divină: „Dacă fiecare om din lume aspiră, mai mult sau mai puțin, la fraternitate, aceasta este pentru că țărîna umană universală a păstrat, ca să spunem așa, urma mîinilor Creatorului” (p. 79). Reconstituirea, din fragmente și nuanțe, a plenitudinii divine este sensul vieții creștine, iar colbul zilelor este aluatul din care această viață ajunge să se întrupeze.

Ultimul studiu din carte vorbește despre conversiunea dorinței, o temă care sperie de-a dreptul lumea creștină. Pe de o parte, dorința este justificată ca dor și aspirație față de Dumnezeu. Psalmii pun în cuvinte nemaiauzite această formă a dorinței. Pe de altă parte, pusă în legătură cu trupul, ea ajunge o înfricoșătoare cale către cădere. Cum poate fi tratată această situație paradoxală? În locul radicalismului ascetic care vrea să purifice dorința lumească și în locul exclusivismului „clerical” al dorinței de Dumnezeu, cartea lui Bertrand Dumas propune o cale de mijloc: aceea a unei convertiri reciproce a celor două dorințe, a întîlnirii lor „pe cale” și nu la extremitatea ei superioară. Dorința cerească se coboară și se convertește „lumește” prin grija față de aproapele; dorința lumească se convertește printr-o treptată, răbdătoare curățire și orientare a energiei ei către bine. Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.

Citită și recitită, mica lucrare a lui Bertrand Dumas este o pledoarie pentru un creștinism onest, modest și luminos, regăsit în cotidianul vieții, nu în excepționalismul ei. Aici, misterul prezenței divine despre care vorbește Henri de Lubac se înființează cu putere, pentru a lua în rîs pretenția de transparență și certitudine a acelor creștini care „pentru că nu au forța naturii, își imaginează că sînt ai Harului”, după cum îi numește autorul, citîndu-l pe Charles Péguy.  

Ioan Alexandru Tofan este prof. univ. dr. la Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.
image
Wall Street-ul Bucureștiului interbelic
În perioada interbelică, pe Wall Street-ul local, existau nu mai puțin de 80 de bănci, dintre care 50 erau cu dotări la standarde moderne, desfășurându-și activitățile în adevărate opere arhitectonice, care rivalizau cu City-urile marilor capitale europene.