Adevărul în oglindă

Publicat în Dilema Veche nr. 947 din 2 – 8 iunie 2022
image

În Evanghelia după Ioan, cînd Hristos se apropie de Petru ca să îi spele picioarele, acesta din urmă se cutremură și încearcă, firesc, să refuze. Domnul îi spune însă calm: „Ceea ce fac Eu, tu nu ştii acum, dar vei înţelege după aceasta” (Ioan 13, 6). În Comentariul la Evanghelia după Ioan, Părintele Scrima lămurește pericopa: „Domnul pune în ucenicii săi un fel de semințe pentru o înțelegere care acum le scapă, însă Duhul le va face să încolțească în ei, apoi să înflorească și să aducă rod. Orice viață profundă de credință se întemeiază pe capacitatea de a nu respinge ceea ce nu înțelegem atunci cînd se întîmplă, de a aștepta pînă cînd încolțește sămînța pe care a semănat-o în noi credința, cu condiția să o păstrăm vie, să nu o dăm uitării nimicind-o”. Această perspectivă ține, desigur, în primul rînd de felul în care Părintele Scrima vede legătura dintre hristologie și pneumatologie; totodată însă mai poate spune ceva: că zăbava, răbdarea în fața lucrurilor care par neînțelese sau de neatins, întîrzierea dezvăluirii sensurilor sînt gesturi ale vieții spirituale care vorbesc, într-un anume sens, despre blîndețea și discreția creștinismului. Nu extazul alb (cum spune, spre sfîrșitul vieții, Michel de Certeau) sau fuga spre un capăt al cunoașterii care pîrjolește totul în jur sînt cele care se cer creștinului, ci o inteligentă, smerită răbdare, o întîrziere dinamică, plină de dorul credinței, în culorile și miresmele lumii, pînă în momentul în care vine vremea înțelesurilor.  

La Sfîntul Apostol Pavel  găsim un alt loc esențial al întîrzierii, de data aceasta manifestată în gestul privirii care încearcă să răzbată vizibilul: „Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu” (I Corinteni 13, 12). Lectura clasică a fragmentului  sesizează aici reluarea unei teme veterotestamentare, privitoare la revelație și profeție: Numeri 12, 8, unde Dumnezeu afirmă cu tărie excepționalitatea lui Moise între oameni: „Cu el grăiesc gură către gură, la arătare şi aievea, iar nu în ghicituri, şi el vede faţa Domnului”. În acest context, „ghicitura” (ainigma) pare a fi semnul unei imperfecțiuni, al unei nedesăvîrșiri în raport cu cunoașterea adevărată, „față către față”, care va urma. Dicționarele specializate, precum cel compus de Walter Bauer, identifică însă mai multe sensuri ale acestui termen: în primul rînd, cel de „ghicitoare”, ceva ce trebuie descifrat, pentru că este neclar; în al doilea rînd, cel de „mod indirect”, mediat de comunicare.

Indiferent de nuanțe, prin punerea împreună a pasajelor din Numeri și I Corinteni, dar mai ales prin tradiția teologică a comentariilor acestui loc, accentul se deplasează spre o subordonare clară a medierii „plină de ambiguitate” față de privirea de dincolo de simțuri, cea „directă”. De exemplu, Sfîntul Maxim Mărturisitorul conchide, în Răspunsuri către Talasie: „Deci toată dreptatea de aici, comparată cu cea viitoare, are înţelesul unei oglinzi, ce reflectă chipul lucrurilor originare, dar nu cuprinde înseşi lucrurile în subsistenţa lor descoperită”. Setea de original, dorința de uniune definitivă cu Dumnezeu, decisive în felul în care Sfinții Părinți evaluează situația telurică a omului, determină o dublă consecință în ceea ce privește statutul medierii: pe de o parte, ea înseamnă „incompletitudine” și „incertitudine”; pe de altă parte, ea este înțeleasă doar prin analogie cu raportul veritabil, imediat, cel de dincolo de vremi.

Dar poate fi medierea gîndită altfel decît prin subordonarea ei față de cunoașterea imediată? Există o literatură vastă dedicată „intermediarului”  și rolului său în filtrarea luminii orbitoare care vine de sus. În literatura noastră, Andrei Pleșu, Anca Manolescu, Bogdan Tătaru-Cazaban sau Ștefan Afloroaei pot fi amintiți ca repere. În aceste cazuri, mediul, medierea sînt văzute nu ca statornicire a îndepărtării, ci dimpotrivă, ca sursă a familiarității cu cerul, ca o condiție de posibilitate a frumuseții și ca modelare, din culori și miresme, a transcendenței. Prin urmare, cunoașterea „în parte” despre care vorbește Apostolul ar sugera nu atît incompletitudinea ca semn al erorii, ci ea ar fi, iarăși, doar o formă firească de a reda viziunea completă, desăvîrșită, în felul lumesc de a fi al omului. În plus, ghicitura – nume teologic al medierii – poate fi înțeleasă nu atît ca limită, cît ca o condiție de posibilitate a cunoașterii: o cunoaștere înțeleasă ca întîrziere în preajma formelor lumii și orientată vectorial (ca dor, credință sau mirare) spre un adevăr care nu se arată niciodată ca atare. Într-un alt context și în raport cu o altă lume a gîndului, Anca Vasiliu formulează o definiție „funcțională” a intervalului, care poate vorbi și în numele „ghiciturii” despre care este vorba aici: „Mediul este ceea ce degajă esențialitatea termenilor între care se întinde – în-sinele de imagine al receptării (al privirii adresate/întoarse către sine) și al obiectului privit totodată” (Despre diafan, 2010).

Cromatica hotarului evidențiază așadar, deopotrivă, felul de a fi al lumilor pe care le desparte. Ghicitura, la fel, transformă definiția cerului îndepărtat în taină ce se cere a fi deslușită doar avînd picioarele desfătate de răcoarea noroiului. Creștinismul ca metodă de a locui întîrzierea se sustrage opțiunilor radicale, renunțărilor nemiloase și exclusivităților ontologice. El se manifestă ca dor și așteptare, precum și ca tehnică de a educa privirea, astfel încît ea să sesizeze, în chiar culoarea gri a timpului care trece, albastrul veșniciei.

Între toate cărțile despre hotar, Norii lui Petru Creția este aparte. Ea pune în cuvinte, de multe ori, nenumitul cîte unui sentiment și arată minunății peste care trecem ușor. Dumnezeu nu este un personaj al cărții, dar nu s-ar putea scrie lucruri mai frumoase despre ghicitură decît cele pe care Petru Creția le scrie despre lumină: „La capătul nopții, între orientul alb și negrul occident, lumina spune: iată, amintește-ți în focul amiezii ce am în mine, dur și monocrom, natura mea secretă și multiplă, infinită, desfășurată acuma pe cer, urmînd spre zenitul roșu și coborînd de la el pe trepte tot mai reci, spre întuneric”.

Ioan Alexandru Tofan este prof. univ. dr. la Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi.

Foto: wikimedia commons

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.