Creştinul: mai multe portrete

Publicat în Dilema Veche nr. 717 din 16-22 noiembrie 2017
Creştinul: mai multe portrete jpeg

În vremurile actuale, chipul creștinului se desenează de multe ori în linii apăsate, groase, ca să fie văzut de departe și să fie sever delimitat de orice tipologie (spirituală sau comunitară) cu care se învecinează. Creștinul este cel care „apără“ (de inamici) sau „păstrează“, sever și încruntat, o tradiție înțeleasă minimal, ca listă de reguli și cod de bune practici; el articulează în primul rînd propria diversitate, atent la deosebirile dintre Răsărit și Apus, dintre modernitate și arhaic sau dintre oraș (evident, decăzut) și un sat arhetipal, inexistent, dar învestit cu puterea apăsătoare a reperului. Sensibil la diferențe și refractar la solul unitar, inefabil, care leagă între ele manifestările în lume ale spiritului, își găsește ca material din care să își contureze identitatea opțiunile și uniformele pe care i le pune la dispoziție lumea: programe politice, mesaje sociale, chiar un cod vestimentar uneori greu de îndurat în zile toride de vară.

Ca o reacție la această modalitate de autorecunoaștere, cărțile „de specialitate“ aleg o strategie opusă și, tocmai prin acest fapt, mult înrudită: creștinul este cel care nu are nimic de-a face cu această lume, el dă socoteală doar în zarea eschatonului și este perfect indiferent față de întrebările pe care istoria i le pune. În plus, adevărul este o chestiune „de specialiști“, formulat scurt și aporetic, fără vreo posibilitate de a fi „tradus“ pe măsura sufletului celui care îl caută.

Alții, puțini, aleg însă o modalitate aparte prin care să își contureze, lăuntric, chipul de creștin: nu static, prin inventarierea unor trăsături distinctive sau crezuri exclusive, ci prin descrierea unui dinamism al Duhului, care îi pune în mișcare. Creștinul este în acest caz cel care se strecoară prin lume, atras irezistibil de Ceruri. Felul său de a fi se descrie ca un stil, nu ca un program. Mereu mobil, itinerant, el este inclasabil după criterii exclusive. Identitatea sa nu este un dat, ci o continuă, infinită apropriere și interiorizare a chemării de dincolo. Iar celălalt, aproapele, devine, din opozant, un reper neprețuit al drumului. Pe scurt, creștinul este cel care se „dezapropriază“ (termen important la André Scrima), făcîndu-se „transparent“ pentru Duhul care îl poartă irezistibil. Iar această transparență nu este gratuită: ea este livrată, ca un dar și o chemare la dialog, celuilalt.

Aleg doar două exemple: Nicolae Steinhardt și (deja amintitul) André Scrima. Ceea ce au în comun este un acut simț al alterității, o sensibilitate față de taina întîlnirii cu celălalt, o experiență fondatoare a dialogului și capacitatea de a recunoaște, în lume, miracolul: ceea ce, cred, se poate traduce prin disponibilitatea ființială de a fi fericit. Primul scrie în Jurnalul fericirii: „Situaţia de creştin e totuna cu statutul de aristocrat. De ce? Pentru că îşi are temeiul în cele mai senioriale însuşiri: libertatea şi încrederea (credinţa). Ce este nobilul, feudalul? Mai presus de orice un om liber. Ce înseamnă credinţa? Încredere în Domnul, deşi lumea e rea, în ciuda nedreptăţii, în pofida josniciei, cu toate că de pretutindeni nu vin decît semnale negative. Cuvintele lui Tolstoi (în Anna Karenina, scena alegerii mareşalului nobilimii din gubernie): D-aia sîntem nobili, ca să avem încredere“. Scrima este pe alocuri mai „radical“, cu atît mai mult cu cît vorbește despre monah și despre felul lui de a fi. De exemplu, într-o serie de însemnări manuscrise, ajunge să vorbească de „politețea monahală“, formulînd, decisiv: „Dacă refuzăm politețea umană pentru austeritatea angelică, cădem în urîciunea bestiilor“1. În alt loc2, trei noi „reguli“ monahale vin să completeze canonul străvechi: călugărul trebuie să nu aibă frică de suferință; să se raporteze la sine însuși cu umor; și să trateze pe novici „grijuliu“ și „cu amabilitate“. De asemenea, bunul-simț, talentul psihologic de a discerne lucrurile, voia bună pe care o dă credința neclintită în Înviere aduc figura austeră a monahului în proximitatea trecătorilor anonimi ai acestei lumi.

Cuceritor, în cele două exemple de mai sus, este felul în care virtuțile evanghelice sînt „traduse“ în virtuți cotidiene, care modelează raportul creștinului, în cîteva dintre ipostazele sale, cu celălalt și cu întîmplările vieții. Afirmată militărește, combativ, credința devine un instrument și un prilej de ceartă. „Tradusă“ ca încredere, ea devine o pecete, o marcă stilistică a unei atitudini: aceea a omului care, cu bucurie, se știe mîngîiat de bătaia aripii Duhului. Dragostea asumată, la fel, ca „poruncă“ devine, în momente de slăbiciune, insuportabilă: ca politețe, însă, ea se poate însoți cu umorul și poate lumina cald existența celuilalt.

Și Steinhardt, și Scrima au fost astfel de creștini: cu ținută nobilă, discreți, politicoși, fericiți. Și mai ales deschiși către celălalt, oricare ar fi el, în spirit de sărbătoare. Asta pentru că se găseau confiscați de dorința de a vedea în lume temelia ei bună, de a nu se sinchisi de rău și de a transforma întîmplările vieții în miracole ale apropierii de Ceruri.

1. Dosar „Ortodoxia“ (DN.ORT.1 – DN. ORT. 42) aflat în Arhiva „André Scrima“, din Fondul André Scrima de la Colegiul „Noua Europă“, Institut de Studii Avansate din Bucureşti. Fragmentul este de găsit la DN.ORT.1.17.

2. Seria de manuscrise „Monahism“ (N20.1 – N20.31), aflate în aceeași Arhivă. Locul exact al acestei probleme este N20.27. 

Ioan Alexandru Tofan este conferenţiar univ. dr. la Facultatea de Filozofie şi Ştiinţe Social-Politice, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi. Dintre cărţile publicate: City Lights. Despre experienţă la Walter Benjamin, Humanitas, 2014.

Foto: flickr

Cum ne pregătim pentru Paște jpg
Cum ne pregătim pentru Paște
Masa de Paște este un moment special în care familia și prietenii se adună pentru a sărbători și a petrece timp împreună.
credite jpg
Ce putem face atunci când avem nevoie de un credit rapid?
Dacă te confrunți cu diferite situații financiare urgente, care nu pot fi amânate, trebuie să știi că sunt mai multe modalități prin care poți lua credite rapide.
Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)

Adevarul.ro

image
Coșmarul prin care a trecut un culturist: a pierdut zeci de kilograme în 35 de zile. „Corpul meu a început să se mănânce singur”
Culturistul canadian Jared Maynard a slăbit enorm în cinci săptămâni și și-a pierdut capacitatea de a vorbi din cauza unei boli rare și terifiante de care a reușit, într-un final, să scăpe, deși medicii îi dădeau șansele minime de supraviețuire, potrivit The US Sun.
image
„Cel mai rău lucru din istoria umanității!” Internauții se revoltă din cauza măsurilor de mediu luate de producătorii de băuturi răcoritoare
Fie că este vorba de Coca-Cola sau de suc de portocale, dacă ați cumpărat recent o băutură îmbuteliată, probabil ați observat o schimbare subtilă, dar exasperantă, scrie Daily Mail Online, care relatează ce cred internauții, producătorii și experții în reciclare despre această măsură.
image
Cafeaua Marghilomana, relansată la conacul marelui politician Alexandru Marghiloman. Cum se prepara celebra licoare interbelică VIDEO
Cafeaua Marghilomana, băutura aristocraților de odinioară, a fost relansată. Va putea fi savurată odată cu introducerea în circuitul turistic a clădirilor recent reabilitate de pe domeniul din Buzău care i-a aparținut marelui politician Alexandru Marghiloman.

HIstoria.ro

image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.