„Cîntarea Cîntărilor” și tandrețea interpretării

Publicat în Dilema Veche nr. 953 din 14 – 20 iulie 2022
image

Cu toate că istoricii, filologii și teologii au rezolvat cumva problema, uluiala cititorului rămîne: în inima Vechiului Testament, alături de Ecclesiast (în varianta Septuagintei), se găsește unul dintre cele mai frumoase și senzuale poeme de dragoste: Cîntarea Cîntărilor, zisă „a lui Solomon”. În mijlocul unei istorii a poporului lui Dumnezeu aspru judecată, cu căderi și ridicări neîncetate, cu plîngeri și strigăte de speranță, pocăință, credință neclintită și întunecate lepădări stă un cîntec de dragoste care lovește pe cititor chiar în creștetul sufletului și al cărnii, tăindu-i răsuflarea. 

Nu numai frumusețea versurilor și tensiunea unei vagi narațiuni sînt parcă de neînțeles, ci, mai ales, cenzura ulterioară a lecturii lor. Pe de o parte, citim: „Stîlpi de marmură sînt picioarele lui, pe temei de aur aşezate. Înfăţişarea lui e ca Libanul şi e măreţ ca cedrul. Gura lui e negrăit de dulce şi totul este în el fermecător; iată cum este al meu iubit, fiice din Ierusalim, iată cum este al meu mire!” (Cînt. C. 5, 15-16). Pe de altă parte, în Talmud stă scris: „Cine citește un verset din Cîntarea Cîntărilor socotind-o un simplu cîntec și cine citește un verset în timpul unui ospăț, cînd nu este vremea citirii sale, aduce nefericirea în lume” (apud „Introducerea” la Cîntarea Cîntărilor în Septuaginta, vol. 4/1, Polirom, 2006). La aceasta se adaugă și Părinții Bisericii, care „apără” sensul teologic al cărții prin alegorie: iubirea dintre mire și mireasă este fie iubirea dintre Hristos și Biserică, fie dintre suflet și Dumnezeu, fie imaginea urcușului spiritual. Nunta lor este Nunta Mielului. Pe lîngă acestea, savante excursuri istorice văd în poem o compoziție dramatică, un cîntec de nuntă sau un „poem didactic” al îndrăgostiților (vezi „Introducerea” la Cîntarea Cîntărilor citată aici).

Și totuși, dincolo de toate aceste exerciții alegorice și studii istorice, poemul spune: „Scoală vînt de miazănoapte, vino vînt de miazăzi, suflaţi prin grădina mea şi miresmele-i stîrniţi; iar iubitul meu să vină, în grădina sa să intre şi din roadele ei scumpe să culeagă, să mănînce” (4.16); „Sora mea, mireasa mea, tu mi-ai robit inima numai c-o privire a ta şi cu colanu-ţi de la sîn” (4.9); „Gîtul tău e stîlp de fildeş; ochii tăi sînt parcă iezerele din Heşbon, de la poarta Bat-Rabim. Nasul tău este ca turnul din Liban, ce priveşte spre Damasc” (7.5); „Întîlnitu-m-am cu paznicii, cei ce tîrgul străjuiesc; N-aţi văzut, zic eu, pe dragul sufletului meu?” (3.3). Cum pot fi citite aceste versuri, fără ca interpretarea să le ardă frumusețea și fără ca înțelesul prea adînc să le înece cutremurarea?

O primă soluție vine de la Paul Claudel, cel care vede interpretarea Scripturii sub forma unui dialog poetic. În Paul Claudel interroge le Cantique des Cantiques (1948), spune explicit: „Aici nu este vorba de un comentariu, ci de un poem, de o privire animată de un interes arzător a unui poet al pămîntului aruncată asupra unui poem al cărui autor, se spune, este Sfîntul Duh. Sau, dacă vreți, este vorba despre o autoedificare” (trad. mea). Așadar, poemul trebuie privit, urmîndu-i propria fire, în chip poetic, înainte ca alegoria să îl descifreze: numai în acest mod, după cum mai spune Claudel într-o scrisoare din 1941, poate fi înțeles „cum este făcut” textul sacru. Carnea textuală a Bibliei nu este, în acest dialog poetic cu autorul ei transcendent, pierdută, la fel cum nu este pierdut nici sensul ei spiritual. Poetul, spre deosebire de moralist, poate să vadă frumusețea Duhului în chiar frumusețea cărnii dezgolite, tocmai pentru că, mai întîi de toate, Creatorul este el însuși un inegalabil poet; mai mult, spre deosebire de teolog sau istoric, se poate bucura de asocierile imaginației sau de încîntătoarele surprize ale evenimentului lecturii care, la miez de noapte, dezvăluie o lume a spiritului pe care dimineața nu ajunge să o cunoască. Un exemplu: Claudel este atent, în majoritatea descrierilor mirabile ale Sulamitei, la funcționalitatea organelor, a părților corpului, a gesturilor pe care le integrează apoi într-o dinamică spirituală. Imaginea minunată lasă locul unui mecanism care descrie actul contemplației, al extazului, al bucuriei și nu numai. Mireasa este o lume, o poveste și o mireasmă a revelației care inundă, fără a putea fi împărțită în capitole și alineate, întreaga Scriptură.

O altă soluție o dă Petru Creția. Comentariile sale sînt o lecție de tandrețe interpretativă, chiar dacă, discret, autorul își declară aparteneța la școala literalistă a Antiohiei. Pentru el, poemul este un imn al iubirii, „făcută din esența tuturor iubirilor și din încă ceva, care o face să fie într-un fel anume(Cinci cărți din Biblie, Humanitas, 2020). Un „universal concret”, care uimește tocmai prin singularitatea lui? Făpturile poemului, spune Creția, s-au prefăcut în cuvinte, care întruchipează, exclusiv și desăvîrșit, dragostea. Totul este despre dragoste, nimic nu ne îndreptățește să vorbim despre alegorii teologice adînci, dar nici despre geografii, istorii sau zoologii antice. Libanul fără seamăn de frumos, Ierusalimul, străjerii sau fecioarele haremului, gazelele și crinii, miresmele dimineții nu creează un decor al poveștii de iubire, ci sînt chiar povestea, expunîndu-i plenitudinea necuprinsă. Ca în povestea orientală a pictorului care fuge de împărat pierzîndu-se în propriul tablou, frumoasa mireasă și frumosul mire palpită în mireasmă de crin, aleargă în fugă de gazelă, își dezvelesc trupul cu sfiala puilor de căprioară și taie, cu linia nasului, aerul precum turnul care străjuiește drumul Damascului.      

Verdictul lui Petru Creția este misterios: „Nici o filozofie nu se înalță din aceste pagini, istoria e undeva departe, dacă este. Dumnezeu e tăcut și parcă nici n-ar fi”. Într-adevăr, Dumnezeu nu este un personaj al poemului, nu vorbește așa cum o face, de atîtea ori, în Biblie. Se poate visa însă că El ar fi decis așa, cu discreția și tandrețea care Îl caracterizează, tocmai pentru a nu tulbura desăvîrșita iubire a celor doi. Poate stă, privește și se bucură, iar prezența Lui e cu atît mai persistentă și mai adîncă. Lecția Cîntării Cîntărilor, în ciuda mileniilor de descifrare alegorică ce o împresoară, este că frumusețea nu are înțeles: ea vorbește de la sine, puternic și clar, mai presus de orice învățătură. Frumusețea nu doar învelește adevărul (biet reflex filosofic de a vedea lucrurile), dar cu toate acestea îl vestește în chip firesc. Ea împrospătează ca zorii, înmiresmează precum amiaza și odihnește precum seara. Și lucrarea Duhului este deopotrivă nevăzută și copleșitoare în cuvîntul răspicat al Sulamitei: „Eu sînt a lui, a celui drag”.

Ioan Alexandru Tofan este prof. univ. dr. la Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Soldati ucraineni elibereaza orasul Liman FOTO Twitter jpg
Reportaj CNN din orașul ucrainean Lîman: „Rușii s-au urcat pe tancuri şi au plecat” VIDEO
Pustietatea fantomatică a străzilor oraşului ucrainean Lîman eliberat de trupele ucrainene după ce fusese ocupat de cele ruse contrastează cu importanţa sa strategică.
monument bacainti
Monumente din Ardeal, vândute ilegal unei fundații din Ungaria. Notarul a desființat documentul
Cazul controversat al cumpărării unui ansamblu format din trei monumente istorice din satul Băcăinți, județul Alba, de către o fundaţie din Ungaria, a fost elucidat. Notarul a anulat tranzacția.
Vladimir Putin FOTO Shutterstock
Rusia construiește apartamente de lux în centrul Londrei: Putin va câștiga o avere
Vladimir Putin urmează să câștige sute de milioane de lire sterline dintr-o dezvoltare de lux într-o zonă exclusivistă a Londrei, scrie dailymail.co.uk.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia