Claudel și Rimbaud. Despre hrană

Publicat în Dilema Veche nr. 892 din 13 -19 mai 2021
Claudel și Rimbaud  Despre hrană jpeg

Care poate fi legătura dintre lectura Iluminărilor lui Arthur Rimbaud și o convertire bruscă, dar decisivă, care survine în catedrala Notre Dame din Paris, în timpul liturghiei de Crăciun? În primul rînd, cele două sînt momentele esențiale, petrecute la scurt timp unul după altul, ale biografiei lui Paul Claudel, despre care acesta vorbește în Ma conversion (1913). Însă ele sînt mai ales ingredientele unei formule cu totul aparte de a articula o experiență spirituală: una în care imensitatea cerurilor nu reprezintă o țintă a efortului gîndirii, ci una a transformării radicale a simțurilor concomitent cu o verticalizare abruptă a imaginației.

Claudel îl va numi pe Rimbaud „un mystique à l’état sauvage” și îi va striga din cînd în cînd numele în scrierile sale: de pildă, în lungul poem liturgic La Messe là-bas (1919), unde îl cheamă cu durerea prietenului plin de dor și îl vede sub chipul negustorului care, auzind despre existența unei perle unice, își părăsește casa, lumea, lucrurile pentru a se angaja într-o căutare infinită. Genialul vagabond prin infern îi deschide lui Claudel drumul către spirit și către prezența lui totală, dar ascunsă, disimulată de șovăielile și de opacitățile lumii. De aici și pînă la rigoarea cu care, spre sfîrșitul vieții, Claudel participa la liturghiile din capela de la Brangues se întinde drumul unei vieți. Misterul acesteia este întîlnirea dintre Cîntarea Cîntărilor și Un anotimp în infern, dintre Apocalipsă și vitraliile catedralei din Chartres, dintre eșecul unei vocații monahale și aventura cu Rosalie Vetch: una în care prezența divină se dezvăluie plural, neașteptat, nelocalizat și inevitabil; o demonstrație a începutului „psalmului” lui Gide: „Nu dori, Nathanael, să-l găsești pe Dumnezeu altundeva decît pretutindeni”.

Rimbaud convertește în chip paradoxal scenariul unei mistici într-o formă de lectură a lumii. Privește ca un mistic, dar ca unul întîrziat în pîcla materiei și penumbrele orașelor. Acestea devin semne și „ghicituri”, formînd o țesătură a corespondențelor și a micilor miracole. Claudel se referă la „metoda” lui Rimbaud ca la un proces alchimic, de transformare a materiei în lumină spirituală. O continuitate se stabilește între om și lume, iar poezia este întruparea, nu doar descrierea acestei legături. La fel ca Rimbaud va proceda și Claudel, transformînd în poezie Scriptura, însă nu ca un exercițiu de stil, ci ca o veritabilă metodă de interpretare spirituală. Într-un text publicat în 1938, care este de fapt o introducere la lucrarea abatelui Tardif de Moidrey Le livre de Ruth, essai d’interprétation morale, Biblia este considerată „nu doar ca un arsenal, ci ca o comoară, nu ca un instrument, ci ca o hrană”. Metafora este, cu siguranță, euharistică, dar ea trimite și la o legătură organică, vie, între Revelație și cel care o primește. De altfel, în răspăr cu aproape întreaga filosofie a Occidentului, Claudel consideră gustul ca fiind, pe scara simțurilor, cel mai spiritual cu putință, întrucît transformă în interioritate ceea ce Dumnezeu livrează omului sub forma lumii.

Mai jos, în același text, găsim o remarcă formidabilă, care completează această imagine: dacă în mod obișnuit se spune, platonician, că dragostea de lucrurile vizibile, mundane, conduce către dragostea de cele invizibile, pentru creștin relația este inversă. Dragostea de cele invizibile, credința educă simțurile să iubească lumea, cu formele, culorile, miresmele și sunetele ei. Poezia este un rezultat, nu un punct de plecare, întrucît ea reprezintă chipul unui angajament liturgic al omului în lume. Oglinda prin care, spune Apostolul Pavel în I Corinteni, vedem lucrurile nu reflectă pur și simplu, ci are o funcție activă: ea angajează Cerurile și lumea într-o „mișcare contrapunctică” și aceasta este dovada că sîntem aruncați în „fluviul Revelației”.

Rimbaud este astfel, pentru Claudel, un ghid al parcurgerii liturgice a lumii, nu doar un personaj care îl îndepărtează, cum afirmă în Ma conversion, de materialismul secolului al XIX-lea. El zdruncină lucrurile, pentru a le arăta frumusețea. Dar Claudel spune: de fapt, ce nu a aflat Rimbaud este că acest zbucium nu este decît forma pe care, uneori, o ia dansul Psalmilor.

Ioan Alexandru Tofan este conferenţiar univ. dr. la Facultatea de Filozofie şi Ştiinţe Social-Politice, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi.

Foto: Paul Claudel (wikimedia commons)

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Românii, la fel de „atenţi” cu mediul ca francezii în urmă cu 30 de ani. Cum se comportă acum cei din Vestul Europei
Acum 30 de ani, francezii aruncau chiştoacele pe plajă, PET-urile în ape şi se comportau exact ca românii în anul 2022. Între timp, lucrurile s-au schimbat radical în Franţa
image
Mărturiile şoferiţei care a omorât patru muncitori la Iaşi. Femeia spune că n-a fost acolo, ci se uita la desene animate
O echipă a firmei Citadin din subordinea Primăriei Iaşi se afla la o lucrare, într-o noapte de iunie, când a fost spulberată de maşina condusă de o femeie în stare de ebrietate. Patru oameni au murit, iar patru au fost răniţi.
image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.