Geografii spirituale (I): deșertul

Publicat în Dilema Veche nr. 969 din 3 noiembrie – 9 noiembrie 2022
© wikimedia commons
© wikimedia commons

Deșertul reprezintă, în tradiția creștină, un loc privilegiat al spiritului. Debutul vieții excepționale, precum cea a Sfîntului Antonie, are loc prin retragerea din lume, mai întîi într-un mormînt gol, apoi din ce în ce mai departe în pustia Egiptului. Ulterior, la îndemnul său, tot mai mulți oameni caută singurătatea și se adîncesc în nisipuri. Modelul său este însă anterior, un proto-monah al Vechiului Testament care este Sfîntul Ilie – de asemenea, un locatar al ținuturilor nelocuite. Întîlnirea cu Dumnezeu, edificarea spirituală sau înțelegerea celor de sus se petrec într-un spațiu din afara zidurilor cetății. 

Părăsirea lumii citadine nu este un gest exclusiv monahal. Socrate, mai atenian decît toți atenienii, își părăsește și el în cîteva rînduri (puține, dar esențiale din perspectiva a ceea ce vor avea să învețe veacurile de la el) iubita cetate; Cicero prefera compania prietenilor într-un decor rustic, iar scrierile sale poartă ecourile liniștii de sub platani; mai tîrziu, Voltaire trage concluzia că „trebuie să ne lucrăm grădina”; tot grădina este, de fapt, și chipul sub care gîndim Raiul însuși, cu toate că există elemente imaginare care trimit vag și spre un spațiu citadin (ziduri, porți). Oricum ar fi, orașul pare a nu fi potrivit creșterii spirituale. Puțini sînt cei precum Amma Sincletica din Pateric sau chiar Avva Antonie care relativizează diferența spirituală dintre oraș și pustie. De exemplu, în apoftegma 24 a celui din urmă: „Avvei Antonie i s-a descoperit în pustiu următorul lucru: în oraș există cineva asemeni ție, un medic care dăruiește din prisosul științei sale celor nevoiași și care cîntă Trisaghionul împreună cu îngerii”. 

Totuși, pustia rămîne locul formării spirituale veritabile, cea care fixează repere și standarde. Orașul poate fi „salvat” doar printr-o reintegrare simbolică în pustie, în ritmurile și felurile ei de a fi. „Cetățenia deșertului”, cu un termen folosit uneori în literatura veche, este un model al cetățeniei din interiorul zidurilor orașelor și nu invers. 

Ce este deșertul și cum poate acest spațiu să hrănească, atît de bogat, o experiență spirituală? Părintele Andrei Scrima încearcă să ofere premisele unui răspuns. Proiectul unui curs despre „experiența deșertului în iudaism și islamul originilor” se găsește în arhiva de la Colegiul Noua Europă. Dar pe lîngă considerațiile metodic construite din aceste pagini, în notițe și fragmente disparate se găsesc nenumărate gînduri despre felul de a fi al pustiei. De exemplu: „marea și muntele nu sînt destul de smerite și destul de tăcute ca să reliefeze cerul; numai deșertul se despoaie și se sfîșie și cerul se deschide asupra lui”; „munții și marea sînt pentru evenimente, pentru spectacol; pustiul pentru solemnitate, pentru eternitatea vie, pentru suprema eleganță a gestului”. Aceste considerații dau tîrcoale, la o primă vedere, mai degrabă geografiei deșertului. Ea este însă inevitabilă, întrucît, pentru Părintele Scrima, tocmai trăsăturile fizice ale locului impun radicalitatea experienței care îl locuiește: o certitudine absolută care se construiește exclusiv interior, în absența reperelor și interacțiunilor exterioare. Deșertul este locul singurătății, este, cum spunea Ernst Renan (pe care Părintele Scrima îl citează), spațiul monoteist prin excelență, în fine este un loc fără ecou. Din acest ultim fapt teribil poate fi înțeles și pasajul în care, comentînd un text inedit al lui Heidegger, Părintele Scrima spune că pustia reprezintă o „de-realizare fondatoare”, un nimic dens în care doar iubirea poate întemeia („Pustiul și ființa după o rostire inedită a lui M. Heidegger”în Prodromos, martie 1968). Experiența pustiei este aceea a integralității opțiunii de a începe o viață și a radicalității actului iubirii. Citînd fără referință pe Augustin, Heidegger scrie: „amo: volo ut sis”. Fraza este cu neputință altundeva decît în deșert, acolo unde nisipul face imposibilă orice formă de ctitorie prealabilă și orice temelie. Doar a iubi, conjugat exclusiv la prezent, poate clădi aici turnuri nemaivăzute. De aici și strania încuviințare pe care filosoful german o dă cuvintelor lui Antoine de Saint-Exupéry: „Fonde l’amour des tours qui dominent les sables“. 

Într-un alt set de conspecte și notițe, Părintele Scrima vorbește și despre primejdiile deșertului, de ispitele pe care exercițiul spiritual care are loc aici le întîmpină: orgoliul, reaua organizare, incertitudinea și perplexitățile, diferența de temperament. Toate acestea însoțesc calea celui care alege retragerea din lume, singurătatea și radicalitatea vieții celei noi. În spațiul gol și însingurat al lumii de dincolo de zidurile cetății, căderea se produce brusc și violent. Din acest motiv, arată Părintele Scrima, viața monahală a pustiei „cheamă” regula, disciplina și ascultarea, în fine un cadru „solid și sigur” al itineranței spirituale. Este vorba tocmai despre fundamentul iubirii, care înlocuiește orice certitudine lumească cu certitudinea dorului de Dumnezeu. Rigoarea vieții în pustie trebuie înțeleasă plecînd de la această inversiune a modului în care, în lume și în afara ei, se înțelege și se articulează certitudinea interioară. La fel, rolul și importanța în spațiul răsăritean a părintelui spiritual devine de la sine înțeleasă. 

Este însă orașul cu totul exclus din geografia spirituală a creștinismului? Sînt posibile, chiar dincolo de deșert, aventuri spirituale? Deja Sfinții Părinți ai pustiei dau, după cum am văzut, un răspuns afirmativ, chiar dacă o spun cu jumătate de gură. Orașul, mai ales cel modern, este un loc în care solitudinea adîncă este posibilă, la fel și asceza sau iubirea întemeietoare. Condiția unei spiritualități specifice acestui spațiu, observă marii îndrăgostiți ai lumii urbane, este depășirea funcționalității lui imediate. În momentul în care orașul este o „lume contemplată”, nu folosită în vreun scop anume, el se dezvăluie ca fiind un loc al cunoașterii spirituale. Michel de Certeau, de exemplu, descrie percepția New York-ului de la etajul 107 al World Trade Center: „Spectatorul poate chiar lectura acest univers urban vag. În el sînt înscrise mărcile arhitectonice ale acelei coincidentia oppositorum, odinioară schițate în miniaturile și textele mistice” (Lʼinvention du quotidien). Cum produce contemplația lumii urbane un tip complementar de experiență spirituală cu cel crescut din nisipurile cele îndepărtate?

(va urma)

Ioan Alexandru Tofan este prof. univ. dr. la Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Belgrad și fiorul balcanic
Și mie mi-a plăcut la Belgrad, am regăsit aici „fiorul balcanic” de care m-am îndrăgostit.
E cool să postești jpeg
Negustorii de timp
„Sistemul politic nu poate gestiona totul în același timp (...) și, în prezent, Europa este foarte ocupată.”
p 20 Leviatan jpg
Pe urmele lui Iov
În Biblie, însă, realul nu se reduce la o lume plană, somnolentă, cufundată în necazuri, în nevoi, în cotidian.
Theodor Pallady jpeg
Prietenii latini ai Bizanțului
Împărțirea tîrzie a Imperiului Roman între Orient și Occident n-a subminat unitatea Bisericii creștine, cel puțin pînă la Marea Schismă din 1054, agravată ulterior prin Cruciada a IV-a și eșecul sinoadelor unioniste de la Ferrara-Florența.
Vake Park, Tbilisi City, Georgia Country, autumn Season 05 jpg
Toamnă tristă
Printre blocurile din cartier, vîntul spulberă frunzele care, din cauza secetei, se amestecă rapid cu praful străzii și cu molozul rezultat în urma nenumăratelor și interminabilelor lucrări la infrastructură.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Școlile din Texas le oferă gratis părinților truse DNA pentru ca copiii acestora să poată fi mai ușor identificați în cazul în care vor fi împușcați sau desfigurați în vreun atentat la școală. Orice, numai să nu interzică armele.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce mai zice gura lumii?
Am dat acest șir nesfîrșit de exemple pentru că alte vieți nu cunosc, dar gura lumii e aceeași pentru toți, iar mie mi-a păsat de ea peste măsură.

Adevarul.ro

1669494557875057 1XMKigNP jpg
Argentina-Mexic. Foștii campioni mondiali au jucat prost, dar au avut un jucător Messianic
Selecţionata Argentinei rămâne în cursă pentru optimile de finală ale Cupei Mondiale de fotbal din Qatar, după ce a învins echipa Mexicului cu scorul de 2-0 (0-0), sâmbătă seara, pe Lusail Stadium din Al Daayen, în Grupa C.
Bataie intre suporteri jpg
Bătaie între fanii englezi și cei galezi. Pumni, picioare și scaune folosite în ciocnire VIDEO
Două grupuri de fani, unul din Anglia, celălalt din Țara Galilor, după cum arată tricourilor pe care le purtau, s-au luat la bătaie în stațiunea spaniolă Tenerife. Meciul dintre cele două naționale va avea loc marți.
smurd masina foto shutterstock
Un șofer de 82 de ani a omorât doi pietoni, după ce, în urmă cu puțin timp, accidentase un biciclist
Un grav accident rutier a avut loc sâmbătă seara în Argeș. Doi pietoni accidentați pe DN7 au murit. Tragedia a fost provocată de un șofer în vârstă de 82 de ani, la scurt timp după ce mai provocase un accident.

HIstoria.ro

image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.
image
Războiul Fotbalului: Meciul care a declanșat conflictul armat dintre El Salvador și Honduras / VIDEO
În istorie sunt consemnate tot felul de conflicte, pornind de la motive mai mult sau mai puțin întemeiate: pentru teritorii, pentru bogății, pentru glorie, pentru onoare, pentru amor... Iată însă că atunci când două națiuni sud-americane, Salvador și Honduras, au ajuns să se războiască, printre motivele conflictului s-au regăsit și niște partide de... fotbal.