Ceasornicul spiritului. C.S. Lewis

Publicat în Dilema Veche nr. 894 din 27 mai - 2 iunie 2021
Ceasornicul spiritului  C S  Lewis jpeg

Convertirile spectaculoase, cele care au rămas în istoria creștinismului (și a literaturii, deopotrivă), sînt, de regulă, transpuse fie în poeme, fie în narațiuni aparente, cu intrigi imprecise și cu un punct culminant care copleșește restul povestirii. Puține ajung să fie descrise în biografii răbdătoare, încărcate de lumina retrospectivă a drumului care duce dincolo de lume. Prima parte a Confesiunilor Sfîntului Augustin conține, poate, cele mai frumoase pagini din această categorie, din cîte s-au scris vreodată. Mai întîlnim, apoi, precise jurnale psihologice, istorii existențiale, dar și elaborate explicații teologice așezate cronologic, ca în Apologia Cardinalului Newman.

În această înșiruire (care nu este exhaustivă), cartea lui C.S. Lewis, Surprins de bucurie. Povestea unei convertiri este singulară. Ea descrie, minuțios, un mecanism spiritual. Ca un ceasornicar priceput, Lewis identifică principii ale vieții interioare, succesiuni de pași, întîrzieri și articulații care leagă concluzii evidente de miraculoase intervenții transcendente.

Începutul convertirii este demn de un profesor de Oxbridge, educat pînă în vîrful unghiilor, cu umor fin și avid de exotisme: „Creștinii se înșală, ceilalți sînt plicticoși”. Este un început prudent, cu mutări de șahist, de ieșire din perspectiva realismului sec, mai întîi spre un teism riguros și apoi spre bucuria nestăvilită a credinței. Între aceste etape au loc momente ale extazului, cufundate în peisajul englez, pe platforma superioară a unui autobuz care mergea spre Headington Hill, apoi pe drumul spre grădina zoologică din Whipsnade. În plus, desigur, prietenia cu Tolkien sau întîlnirea cu cărțile lui Chesterton. Dar dacă aceste „salturi” în credință sînt cedate inexplicabilului („Cînd am plecat într-acolo, nu credeam că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, dar cînd am ajuns, credeam”), urmările lor sînt însă atent documentate și, cum spuneam, descrise cu precizia unui ceasornicar.

Dintre toate aceste mecanisme ale vieții spirituale, mă opresc la relația, fundamentală pentru întreaga operă a lui Lewis, dintre rațiune și imaginație. Distincția este făcută într-un eseu din 1939: rațiunea este organul adevărului, imaginația este organul semnificației. Prima oferă certitudinea cunoașterii, în schimb cea din urmă conturează orizontul acesteia, întruchipează obiectul despre care, abia ulterior, ne putem întreba dacă este adevărat sau fals. Experiența creștină, spune Lewis, este înrudită strîns cu cea „imaginativă”. Ea creează lumea în mod absolut, resemnifică radical lucrurile, formulează sensuri inedite. Nu vopsește lucrurile în altă culoare, ci le reinventează. Rațiunea vine apoi să le statornicească, să le articuleze și să le dea limpezimea ultimă. Lewis se declară, în final, un raționalist, care recunoaște importanța, dar și locul acestui „organ al adevărului”.

sfaturile unui diavol batran 2021 jpg jpeg

În Sfaturile unui diavol bătrîn către unul mai tînăr, imaginația este, în legătură cu intelectul și cu voința, esențială în descrierea, deopotrivă, a împlinirii și a eșecului în viața spirituală. A șasea scrisoare este un veritabil tratat de antropologie. Omul este descris prin trei cercuri concentrice, avînd în centru voința, apoi intelectul și la exterior imaginația. Cum funcționează ele? Din perspectiva ispititorului, virtuțile veritabile trebuie exilate în fantezie, iar patimile iluzorii sădite în voință. Importantă este ruperea legăturii dintre cele trei cercuri, separarea lor; mecanismul ispitei este o chestiune de sistem. Astfel încît găsim și legea generală: „atunci cînd activitățile spiritului sînt în favoarea cauzei noastre (a celor doi diavoli, n. m.), încurajează pacientul să-și uite de sine și să se concentreze pe obiect, iar cînd activitățile sînt în favoarea Dușmanului (a lui Dumnezeu, n. m.), pune-i mintea să se întoarcă asupra ei înseși”. Explicația acestei legi este simplă: creștinismul cu care se luptă cei doi ispititori în carte este, concomitent, o depășire, prin imaginație, a banalității cotidianului, dar și o atenție ascuțită la „lucrul însuși” care risipește iluzia și dă certitudinea faptei. Sau, cum îi scrie Lewis lui Arthur Greeves, „creștinismul este Dumnezeu care se exprimă pe Sine prin ceea ce denumim lucruri reale”.

Ioan Alexandru Tofan este conferenţiar univ. dr. la Facultatea de Filozofie şi Ştiinţe Social-Politice, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi.

Foto: humanitas.ro

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Românii, la fel de „atenţi” cu mediul ca francezii în urmă cu 30 de ani. Cum se comportă acum cei din Vestul Europei
Acum 30 de ani, francezii aruncau chiştoacele pe plajă, PET-urile în ape şi se comportau exact ca românii în anul 2022. Între timp, lucrurile s-au schimbat radical în Franţa
image
Mărturiile şoferiţei care a omorât patru muncitori la Iaşi. Femeia spune că n-a fost acolo, ci se uita la desene animate
O echipă a firmei Citadin din subordinea Primăriei Iaşi se afla la o lucrare, într-o noapte de iunie, când a fost spulberată de maşina condusă de o femeie în stare de ebrietate. Patru oameni au murit, iar patru au fost răniţi.
image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.