Provincia ca problemă

Publicat în Dilema Veche nr. 1024 din 23 noiembrie – 29 noiembrie 2023
Iași, foto: wikimedia commons
Iași, foto: wikimedia commons

Alexandru Dragomir face o celebră analiză metafizică a provinciei plecînd de la piesa lui Caragiale, O scrisoare pierdută: „centrul este Locul și provincia devine Localul” (Crase banalități metafizice, p. 7). Altfel spus, centrul (sau capitala, după caz) iradiază, se insinuează pînă în cele mai ascunse cotloane ale provinciei și o copleșește cu puterea lui. Provincia nu are influență, ea „nu face istorie” și își consumă existența doar în ea însăși. Ea poate, desigur, să mimeze centralitatea, iar O scrisoare pierdută arată cu prisosință aceasta. Alexandru Dragomir insistă, de altfel, asupra precizării geografice de la începutul piesei („În capitala (subl. mea) unui județ de munte, în zilele noastre”). Uzurparea centrului se produce însă cu prețul deformării, al anecdoticului și al insignifianței. Viețile care se consumă în localullor, în separația triumfătoare față de centru, își plătesc cutezanța, rămînînd simple vieți, fără destin și fără să își pună numele pe vreun colț de lume. „Astfel, într-o cultură provincială cultura nu se referă la realitate, ci se constituie într-un domeniu aparte și este cultivată de dragul ei sau, altminteri, este utilizată ca mijloc, slujind interese personale” (p. 10). Viața provincială este doar simplă viață, consumîndu-se în imanența ei; cea a centrului este viață și cultură deopotrivă, generatoare de istorie, politică și valori.

Revanșa provinciei se produce însă cînd aceasta ia chipul Moldovei: nu o provincie oarecare, ci una care subminează sistematic mecanismele istoriei, ale culturii înalte sau ale politicii. Disperarea tînărului Mircea Eliade este expusă abrupt într-una dintre scrisorile către un provincial din 1928: „Am urît acea Moldovă care ne infuzează, odată cu întîile cărți ale adolescenței, perversitatea predărilor, voluptatea tristeților dilatate în fantezie, voluptatea unui romantism atenuat și dulceag, crescut în umbra dealurilor Iașului, plămădit cu sînge slav și lecturi franceze, exaltat de atîtea suflete dăruite de Dumnezeu” (Profetism românesc I, p. 97). Moldova cea lipsită de eroism și de cultul înfăptuirii, nostalgică și feminină, îmbătată de miresme și nu de forme tăiate în piatră, ispitită de mediocritate și de renunțare, „prea frumoasa, prea căutata, prea talentata” Moldovă reacționează și iradiază, la rîndul ei, centrul: se insinuează în viața locuitorilor lui, sădind în ei neîncredere și tulburare. Nu i se poate opune nimic, nici o înfăptuire, se plînge în aceeași scrisoare Mircea Eliade. Disperarea lui Cioran în fața culturii naționale plină de „subistorie” s-ar putea datora și prezenței spectrale a Moldovei. De altfel, într-un articol despre Benjamin Fundoianu din Exerciții de admirație scrie: „Paradis al neurasteniei, Moldova e o provincie de un farmec trist, de-a dreptul insuportabil. La Iași, capitala ei, am petrecut în 1936 două săptămîni: în lipsa alcoolului, aș fi murit de urît, un urît ce te topea pe picioare”. În aceeași perioadă scrie Schimbarea la față a României

O formidabilă carte despre provincie și moldovenism este scrisă de Angelo Mitchievici și Ioan Stanomir: Teodoreanu reloaded (ART, 2011). Universul Medelenilor strivește prezentul sub povara trecutului și a nostalgiei. Încheierea sfîșietoare a cărții, cu vîntul care amestecă perdelele casei, pomii înfloriți și șuvițele din părul lui Dan și al Monicăi, transformă „localul” moșiei în infinit: „Olguța era un vînt de larguri...”. În acest punct, provincialismul și varianta lui radicală, moldovenismul, își iau o revanșă metafizică față de centru: Olguța cea plină de viață, în contrast cu melancolica și blînda Monica, pare gata să mute munții și să creeze universuri noi. Este un personaj care dă tîrcoale faptei. Dar energia ei și șotiile pe care le face nu rămîn în lume, ci se pierd în depărtări. Angelo Mitchievici dă, pe multe pagini, o posibilă explicație. Nici refuzul explicit al istoriei, nici vreo tară oblomoviană nu împiedică energia să se transforme în faptă, așa cum ar fi visat, probabil, Mircea Eliade. Este vorba mai degrabă despre o textură ontologică aparte a spațiului moldovenesc, așa cum îl citesc Teodoreanu sau Ibrăileanu: spectralitatea. Întrebat de Ibrăileanu ce mai face, Teodoreanu îi răspunde „Am stat la masa umbrelor”, iar Angelo Mitchievici comentează pe larg această replică, regăsind în ea o formulă a doliului: „Sînt umbrele acelui Iași care nu mai există, suportul material al lumii lor s-a dizolvat, făcînd din prezența lor tardivă una metafizică” (p. 99). Îndepărtarea de centru, astfel, nu înseamnă un refuz al modernității, ci o reluare a ei în răspăr (à rebours, după titlul cărții lui Huysmans), prin mecanismele memoriei și prin detașarea trecutului individual de cel colectiv. Este un modernism „retro”, scrie Angelo Mitchievici, iar Walter Benjamin, Proust sau Baudelaire oferă un întreg limbaj al inteligibilității lui. „Localul” provinciei descompune „locul” centrului pentru a-l face vizibil.

Olguța, spre deosebire de Dan, apără Bucureștiul, centrul: „(este) limbut ca și mine”. Or, destinul ei tragic dă „bucureștenismului” depărtările și „largurile” care îi lipseau: îl dislocă, pentru a-l oferi, ca fantasmă, lui Dan. Plecările, de fapt, sînt semnificative. Provincia este locul din care se pleacă mereu spre centru. Ionel Teodoreanu o face și el. Plecarea nu are însă sensul părăsirii „localului”. Ioan Stanomir scrie, plecînd de la cartea lui Ionel Teodoreanu, Întoarcerea în timp: „Despărțirea de Iași și venirea la București par să fie catalizatorul ce accelerează mutația interioară. Convocarea umbrelor încetează să mai fie doar o căutare personală și devine parte a unui parcurs de regăsire a unei Moldove magice, închise în adîncul acestei mări a memoriei pe care o evocă pagina de început” (p. 294). Prin urmare, plecarea spre centru transformă provincia în literatură, mai mult, într-una construită muzical, contrapunctic, după cum notează Ioan Stanomir. Moldova devine spectrală ea însăși și se insinuează în măruntaiele centrului, pentru a-l tulbura și a-i opri rostogolirea: „Și chiar cînd Moldova se depărtează, un fragment de amintire îl bîntuie pe Teodoreanu: geniul său este unul ce cultivă, în Bucureștiul modern, umbra, vagul, secundarul, melancolicul” (p. 316). 

Relația dintre centru și provincie își pierde tensiunea în momentul în care ea este privită doar prin ochii sociologiei. Devine mai degrabă o problemă politică, administrativă sau economică. Se pot avansa și „soluții” care să reducă „decalajul” dintre ele. Satira de caractere dizolvă întrucîtva această neutralitate sociologică și deschide o problemă. Se poate vorbi mult și bine despre avertismentul lui Kogălniceanu din Fizionomia provincialului în Iași (1844): „Cea mai mare nesocotinţă ce poate face un ţinutaş este să  sosească în capitalie, fără să ştie unde are să tragă”. Dar abia scriitura de felul Medelenilor face din îndepărtarea provinciei de centru un spațiu în care se nasc marile melancolii, nostalgiile și spectrele lumii. Sesizarea indeciziei ascunsă în inima lucrurilor și traseul ocolit al gîndirii care nu vrea să înghită realitatea devin posibile tocmai prin parcurgerea acestui spațiu. Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.  

Ioan Alexandru Tofan este profesor univ. dr. la Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi.

image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.
image png
Februarie și micul kitsch
Dar și hidoase, supradimensionate, diforme, chiar horror, inimi din blană.
image png
Cum te pregătești pentru un examen?
Un examen n-ar trebui să se transforme într-o traumă.
image png
Apocalipsa creației
De altfel, organizatorii Sony World Photography Awards au declarat că, în 2023, au avut cel mai mare număr de înscrieri din istoria de 16 ani a premiilor.
p 20 WC jpg
Începutul și sfîrșitul vieții spirituale
Momentul iubirii nu poate fi decît aprofundat, adîncit în sine pentru a face să răsară toate sensurile ulterioare.
image png
Itinerariul credinței
Pierre Manent în excelenta carte dedicată gîndirii lui Pascal, despre bucuria de a-L cunoaște pe Dumnezeu și teama de a-L pierde – cei doi poli ai itinerariului credinței.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
Asta ca să știți ce vedeți cînd vă ridicați privirile spre cer, dintre betoane.
image png
Recuzita de iarnă
După ce le terminam, la blană, ne luam inimile-n dinți și ne strecuram sub plăpumile ca niște armuri.
image png
Unde ți-ai dori să-ți petreci o noapte? (II)
Am petrecut nopți în astfel de hoteluri, însă niciodată nu a fost alegerea mea, dacă ar fi fost după mine aș fi ales o pensiune modernă și prietenoasă.
image png
Fricile europenilor
Majoritatea partidelor de extremă dreapta au renunțat la angajamentele lor de a părăsi Uniunea Europeană, în timp ce nici un lider nu vorbește despre o Europă federală.”

Adevarul.ro

image
Orașul în care oamenii au declarat război operelor de artă. Sculpturi furate, vandalizate sau batjocorite pe internet
Chiar dacă Iașiul este un important oraș cultural al României, se pare că locuitorii nu sunt atât de prietenoși cu operele de artă care își fac apariția pe străzile orașului. Astfel, nu puține au fost momentele în care sculpturile expuse au fost furate, vandalizate sau intens criticate
image
Medic din România, anchetat în Marea Britanie pentru proceduri medicale „delicate” pentru propria satisfacție sexuală
Un medic român din cadrul Serviciului Național de Sănătate Publică din Marea Britanie a fost radiat pentru că a efectuat proceduri medicale, inclusiv pe copii, pentru propria satisfacție sexuală.
image
Fiul unui om de afaceri din Brăila, prins cu 4 kilograme de aur, arme și 400.000 de euro în mașină. Conducea băut, drogat și fără permis
Fiul unui cunoscut afacerist din Brăila, a fost prins beat la volan și fără permis de conducere. Bărbatul avea în autoturism peste 400.000 de euro, patru kilograme de aur și 7.000 de lei

HIstoria.ro

image
Spectaculoasele grădini ale Palatului Versailles
Spectaculoasele grădini sunt situate în partea vestică a palatului și sunt alcătuite din Parcul Versailles și Grădina Versailles-ului.
image
Cetățuia Brașovului, inspectată de trei împărați ai Austriei
Cetățuia Brașovului a fost suficient de importantă încât să fie inspectată de trei împărați ai Austriei și impunătoare cât să atragă atenția reginei României, „ultima romantică a Europei”.
image
70 de ani de la marele viscol din februarie 1954
De-a lungul secolului XX, România a avut parte de ierni teribile, atât prin temperaturile scăzute, cât și prin cantitățile uriașe de zăpadă care au căzut, însă puține au produs o impresie atât de puternică precum a făcut-o cea de la începutul anului 1954, rămasă în istorie ca iarna „marelui viscol”.