Pacea posibilă. Georges Khodr

Publicat în Dilema Veche nr. 896 din 10 - 16 iunie 2021
Pacea posibilă  Georges Khodr jpeg

Înaltpreasfinția Sa Georges (Khodr) a fost pînă în 2012 Mitropolit de Byblos și Botris (Muntele Liban). În 1942, s-a numărat printre fondatorii „Mișcării Tineretului Ortodox”, care a condus la o formidabilă reînnoire a vieții spirituale din Biserica Antiohiei. Un amănunt interesant: în drumul său spre India, Părintele Andrei Scrima ajunge la Beirut și face cunoștință cu membrii mișcării. Din acest moment, între el și Georges Khodr se va țese o mare prietenie.

Încă de la sfîrșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Orientul Mijlociu intră într-un conflict cu forme și intensități variabile, care va deveni treptat o coordonată cotidiană a vieții din regiune. Reflecția spirituală asupra acestei situații devine o necesitate, cu atît mai mult cu cît mizele confruntării sînt naționale, economice, politice, dar aproape de fiecare dată și religioase. De exemplu, într-o scrisoare din 1983 către Olivier Mongin, Părintele Scrima deplînge faptul că lumea arabo-musulmană este, ca parte a conflictului, o „ficțiune” care se adîncește, efect al unui refuz enigmatic, neînțeles de a privi cu limpezime această parte a lumii. Soluția, așa cum o vede el, nu este una tehnică, ci mai degrabă un examen de conștiință care să pătrundă pînă la nivelul credințelor religioase ale Occidentului care se consideră „arbitru” al calculului politic din regiune.

Georges Khodr se întreabă, de asemenea, în 1991: „Putem gîndi războiul modern din punct de vedere teologic?“ (L’exorcisme de la guerre). Răspunsul, elaborat în multe pagini, pleacă de la respingerea oricărei justificări sau „îmbunătățiri” ce ar putea fi aduse războiului, fie ele ale lui Augustin, Toma D’Aquino sau Karl von Clausewitz. El este, în cîteva cuvinte, „atroce” și „rațional”. Calculul victimelor, strategia, simbolistica victoriei sau a înfrîngerii, „divinitatea laică” ce este de fapt dreptul internațional fac astfel încît confruntarea să iasă cu totul din sfera naturalului. Modernitatea duce la paroxism această degradare a raporturilor dintre oameni sau comunități, tocmai prin adaosul de raționalitate implicat în teoria războiului just.

În aceste condiții, consideră Georges Khodr, și pacea care este dobîndită în urma războiului modern este, de asemenea, nenaturală. Ea nu poate fi realizată decît prin mecanisme spirituale, nu politice, cu atît mai puțin ca încheiere a unui conflict. Două exemple pot fi invocate aici, în sprijinul acestei idei. În primul rînd, este vorba despre justificarea violenței uneori nefirești a Vechiului Testament, în special a unor fragmente din Psalmi. Georges Khodr aplică acestor locuri biblice principiul unei „lecturi kenotice”: taina vieții ia chipul lumesc al evenimentelor, precum Hristos îl ia pe cel al omului și, la fel cum înfricoșătoarele Patimi nu pot fi înțelese decît din perspectiva bucuriei Învierii, la fel și violența poporului lui Yahve nu poate fi înțeleasă decît în lumina copleșitoarei bunătăți divine. Aceasta se lasă sesizată, arată Georges Khodr, în cărți precum Osea sau în Cîntarea Cîntărilor. Pacea aparține Împărăției, intimității profunde a lui Dumnezeu, nu istoriei și cu atît mai puțin învingătorilor ei.

Al doilea exemplu privește chiar situația de la care am plecat, cea din Orientul Mijlociu. Conflictul care îl traversează nu are o soluție politică, întrucît aceasta nu ar putea depăși logica confruntării. Rezolvarea sa, de natură spirituală, stă în regăsirea prezenței personale a celuilalt: „Politica adevărată nu este conceptibilă decît plecînd de la un discurs interior. Dacă, în acest discurs, celălalt este acceptat, sîntem deja dincolo de (simplele) mijloace”. Andrei Scrima considera, la fel, că primul lucru de făcut este să cunoști pe celălalt în viața sa concretă, de zi cu zi. Abia apoi, cînd omul de lîngă tine capătă treptat un chip și un nume, marea experiență spirituală a ospitalității (cea pe care oamenii deșertului o cunosc atît de bine) acoperă cu prospețimea ei încîlceala istoriei. Georges Khodr deschide, în textele sale, o fereastră care dă spre locul nelumesc al păcii, chiar în inima unui război care pare să nu se mai sfîrșească. Este un răspuns creștin, dar nu unul închis într-o comunitate anume, ci unul deschis spre punctul de convergență al tuturor tradițiilor spirituale: spre cer.

Ioan Alexandru Tofan este conferenţiar univ. dr. la Facultatea de Filozofie şi Ştiinţe Social-Politice, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi.

Foto: Georges Khodr

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Mărturiile şoferiţei care a omorât patru muncitori la Iaşi. Femeia spune că n-a fost acolo, ci se uita la desene animate
O echipă a firmei Citadin din subordinea Primăriei Iaşi se afla la o lucrare, într-o noapte de iunie, când a fost spulberată de maşina condusă de o femeie în stare de ebrietate. Patru oameni au murit, iar patru au fost răniţi.
image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.
image
Dispută într-o grădiniţă făcută cu banii statului ungar: „Pot veni şi copii români, dar educaţia va fi în maghiară”
Biserica Reformată a construit în Huedin (judeţul Cluj) o grădiniţă cu predare în limba maghiară. Un reprezentant al bisericii a precizat că grădiniţa a fost construită cu sprijin din partea  statului ungar, dar că va primi şi copii români.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.