De ce scandalizează creștinismul?

Publicat în Dilema Veche nr. 949 din 16 – 22 iunie 2022
image

În 2010, la Éditions du Seuil, Jean-Pierre Denis publică Pourquoi le Christianisme fait scandale (tradusă în limba română de Eduard Florin Tudor la Editura Nemira în 2012). Autorul, directorul din acea vreme al publicației de orientare catolică La Vie, susține, chiar în inima laicității pariziene, puterea creștinismului de a se opune, din locul mărginaș în care l-a aruncat istoria, disoluției spirituale a Occidentului. Certîndu-se în aceeși măsură cu lumea și cu sine, „creștinismul critic e un creștinism al obiecției. Obiecție de conștiință, obiecție prin mărturie, obiecție prin experiență, în sfîrșit, obiecție prin speranță”. Prin urmare, tulbură, contrariază, scandalizează.

Este drept, descrierea lui Jean-Pierre Denis nu este singura posibilă. H.R. Niebuhr, în Christ and Culture (1951, traducere în limba română de Teofil Stanciu la Editura Casa Cărții în 2021), vorbea și despre chipuri mai senine ale întîlnirii dintre Hristos și cultura unui timp. Dar este evident faptul că Evanghelia a tulburat profund lumea care i-a găzduit venirea și continuă să fie o sursă de neliniște în lumea contemporană. Cuvintele Sf. Apostol Pavel din I Cor. 3, 18, „Dacă i se pare cuiva, între voi, că este înţelept în veacul acesta, să se facă nebun, ca să fie înţelept”, nu au tăcut. De ce scandalizează creștinismul și cum putem înțelege modul în care o face?

În primul rînd: mesajul evanghelic este ambiguu. Și scandalizează pentru că nu oferă informații clare despre cele care trebuie făcute în vederea mîntuirii. La ce mai vorbește, dacă nu o face limpede? Cum să iubești cu măsura hristică? Cum să ierți precum Dumnezeu? Nici Mîntuitorul nu ne ajută prea mult: alege, în momentele esențiale, să vorbească în parabole. Cîteva rînduri din Scriptură fac apoi să se umple rafturile bibliotecilor cu încercarea de a ieși din stupoarea pe care o provoacă. Andrei Pleșu încearcă însă să lămurească rostul parabolei, în Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste (2012): „Iisus afirmă, deci, că vorbeşte în parabole, mai ales celor care nu fac parte din familia lui spirituală, pentru a amenda, de la bun început, orice tentativă de comprehensiune facilă, orice împietrire cognitivă, orice rezistenţă inerţială a minţii şi a sensibilităţii. El nu oferă, acolo unde ceea ce oferă nu e primit sau măcar aşteptat”. Prin urmare, parabola scandalizează doar pe cel care nu o interoghează veritabil, care nu se arată flămînd de adevărul ei și nu se lasă învăluit de infinita ei taină. „Ambiguitatea creștinismului” este expresia sub care se ascunde lenea sau indisponibilitatea omului care nu are timp și curaj să își parieze, cum dorea Pascal, întreaga existență pe inaparența cerului.  

În al doilea rînd: mesajul evanghelic este nerezonabil. Înaintea eternității stă, ca preambul, doar porunca iubirii. Cu formidabila dezvoltare a Sfîntului Augustin, „iubește și fă ce vrei”. Doar atît, fără vreo contorsiune nefirească a sufletului. Iarăși, se găsește aici o pricină de scandal. Simplitatea este suspectă, pentru că pare imposibilă. Fericirile sau strigătul tatălui care spune „Cred, Doamne, ajută necredinței mele” (Marcu 9, 24) sînt dovada faptului că Dumnezeu nu acționează previzibil, contabilicește, cum spunea Steinhardt. Cum poate iubirea, ea singură, să aducă mîntuirea? Cum poate o astfel de credință să înduioșeze pe însuși Hristos, cînd ea este atît de slabă, pîndită mereu de spectrul necredinței? Scandalul se întețește cînd Dostoievski scrie, în Crimă și pedeapsă, despre felul în care va avea loc, la sfîrșitul vremii, judecata (mulțumesc lui Paul Siladi pentru că mi-a redat citatul). Dumnezeu îi iartă mai întîi pe cei drepți, înțelepți sau smeriți. Apoi îi va chema în Împărăția Lui pe bețivi care, notează tainic Dostoievski, „se vor opri în fața lui fără frică”. Contrariați, campionii virtuții vor cere prompt explicații. Iar Domnul le va spune: „Îi primesc, v-o spun vouă, preaînţelepţilor, îi primesc, v-o spun vouă celor cu minte multă, fiindcă nici unul dintre ei nu s-a crezut vrednic să fie primit...”. Pare că Dumnezeu și-a făcut un obicei din a scandaliza pe înțelepți și pe drepți; morala publică nu face prea mulți bani în fața hotărîrilor sale, iar cetatea Raiului e cu totul altfel țesută decît cetatea omului. Mai mult, creștinismul are umor, dar despre asta va fi vorba cu altă ocazie.

În al treilea rînd: mesajul evanghelic este fragil. Încă din vremea sa, Hristos ar fi trebuit, după mintea oamenilor, să dea cu buzduganul în zidurile cetății. Nu o face, ba mai mult, întrupează pînă la capăt fragilitatea umană. Obiectează radical față de gesturile și valorile lumii, cum spunea Jean-Pierre Denis, dar o face dintr-un plasament ciudat, slab, discret și marginal. Ambele capete ale lumii politice s-au crezut, la un moment dat, creștine, dar creștinismul s-a sustras de fiecare dată din zarva lor. Și a lăsat în urmă activiști bosumflați. Dumnezeu nu se lasă înrolat în revoluție și cînd dojenește pe om, o face ca un învățător blajin, nu ca un antrenor de fotbal din divizia secundă. Kierkegaard, în Postscriptum-ul la Fărîme filosofice (1846), spune foarte plastic că Domnul a toate nu este o pasăre enormă, verde cu cioc roșu, care cîntă într-un fel nemaiauzit de pe ziduri. E nevăzut, lăuntric, iar omniprezența lui nu e vestită cu fanfară de circ. Bate la ușă și așteaptă, iartă ceea ce noi nu știm să iertăm, doar cheamă la sine și nu trage de mînecă pe nimeni. Îngerii mai fac asta din cînd în cînd, e drept.

Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn. Mai mult, deciziile sale sună de multe ori absurd pentru urechea morală. Libertatea omului este absolută, împreună cu imensa responsabilitate care o însoțește. Omul contemporan, nu mai puțin decît cel al primelor secole creștine, ajunge să se întrebe, scandalizat: de ce este atît de firesc să crezi și totuși atît de greu?

Creștinismul nu este doar pentru aleși, nici doar pentru știutori. Dar este pentru cei curajoși, care acționează în ciuda sorților sau cred în ciuda neverosimilului. Steinhardt vedea aici un semn al nobleții. Nici nu ar putea fi altfel, de vreme ce interlocutorul omului este aici nobilul prin excelență. Care vorbește de la egal la egal. Iar scandalul este al celor care refuză acest dialog, plin de îndrăzneală, cu infinitul însuși. Iarăși, Kierkegaard o spune tăios în Fărîme filosofice (1844): „Gînditorul fără paradox este ca și îndrăgostitul fără pasiune: un tip mediocru”. Și chiar și acest verdict este scandalos de nesigur.

Ioan Alexandru Tofan este prof. univ. dr. la Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi.

Foto: wikimedia commons

958 8 Lorin Niculae jpg
Zece școli de arhitectură pentru satele românești
Este deci momentul să înțelegem și, eventual, chiar să redescoperim și noi valoarea satului pentru arhitectura românească și să acționăm în consecință.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și feminități
Sigur, era și un mod de confirmare a feminității. Feminitate nu tocmai celebrată în perioada de atunci. Sloganul „femeia la cratiță”, care ne scoate din sărite în ziua de azi, era, pe atunci, în general, realitate. Excepțiile erau puține și rămîneau strict excepții.
p 20 WC jpg
Merită Joe Biden împărtăşania?
Dezbaterea în cauză a putut stîrni, iată, o reflecţie creştină cu multe dimensiuni: raport între credinţă şi laicitate, conştiinţă şi libertate a persoanei credincioase, stil de comunicare a tematicii creştine între dictat normativ şi călăuzire a credinciosului în drumul lui spiritual şi etic.
Nicolaos Tzafouris   Christ de Pitié   PDUT1974   Musée des Beaux Arts de la ville de Paris jpg
Corp păgîn și trup creștin
Prin arhitectura lucrării și derularea stilistic impecabilă a fiecărui capitol component, Marius Lazurca lucrează simultan cu izvoare antice și exegeze moderne, pentru a documenta continuitățile, asimilările, sintezele și rupturile produse în primele veacuri după Hristos.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Să forțezi o femeie să nască și apoi să crească acel copil este o formă de sclavie. Nașterea forțată nu poate fi numită drept la viață”
Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“

Adevarul.ro

image
Preţurile petrolului continuă să crească. La cât ar putea ajunge până la sfârşitul anului şi cu cât au scăzut stocurile
Preţurile petrolului au crescut joi cu aproximativ 4%, deoarece datele solide privind consumul de combustibil din SUA şi aşteptările de scădere a livrărilor ruseşti au compensat temerile că încetinirea creşterii economice ar putea submina cererea, transmite Reuters.
image
NBC News: Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu meargă la serviciu vineri, pe fondul îngrijorărilor cu privire la un incident planificat
Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu se prezinte vineri la lucru, au confirmat în exclusivitate serviciile secrete militare ucrainene pentru NBC News.
image
De ce folosesc românii voucherele sociale pentru alcool şi ţigări. Ce spun sociologii şi psihologii
Ministrul Proiectelor Europene a anunţat că voucherele sociale blocate pentru că beneficiarii au cumpărat cu ele tutun şi alcool vor rămâne aşa până la următoarea tranşă de bani pe care statul o va livra. Experţii atrag însă atenţia că din coşul de c...

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.