Despre credință și tandrețe. Pornind de la Rilke

Publicat în Dilema Veche nr. 986 din 2 martie – 8 martie 2023
R.M Rilke
R.M Rilke

Versurile lui Rilke, „Tu, Doamne, ce te faci de mor? / De mă zdrobesc? (îți sînt ulcior) / Și de mă stric? (și băutură-ți sînt) / Sînt meșteșugu-ți și veșmînt, / cu mine rostul tău dispare” (Cartea despre viața monahală, traducere de Mihail Nemeș, nu pot fi puse în rînd cu nici o altă rugăciune. Ele se nasc dintr-un amestec de curaj neîngrădit (căruia cei vechi i-au spus parrhesia), meșteșug poetic și sensibilitate care face ca lucrurile să crească sau să se mistuie la atingere. Aceste ingrediente nu sînt ușor de găsit la alți autori, cu atît mai puțin la teologii de profesie. La cei din urmă, sensul relației se formulează explicit de la Dumnezeu către om și tinde să scape de formele, nuanțele și aromele lumii, care ar putea să intervină ca un obstacol între cei doi. Cum sînt însă cu putință versurile lui Rilke? Cum poate poezia să răstoarne lucrurile?

Pentru poet, tandrețea este filtrul prin care lucrurile, de pe pămînt și din cer, capătă sens și chip. Ea este cea care adună în aceeași mișcare a sufletului credința, memoria și experiențele nemijlocite ale dimineților, ierbii sau pietrelor. A-l privi pe Dumnezeu cu tandrețe devine deopotrivă o formă de rugăciune și o metodă de a reconstrui percepția lucrurilor; în ultimă instanță, ea descrie un principiu al artei sale poetice. Mai degrabă decît un indicator al feminității versurilor sale (despre care Bertolt Brecht sau Thomas Mann au ținut să vorbească, cu mai multă sau mai puțină bună-credință), tandrețea lui Rilke joacă mai curînd rolul unui revelator metafizic. Ea dă seamă de felul intim de a fi al lucrurilor despre care scrie. 

Premisa argumentului său poetic poate fi formulată sub forma unei sentințe ontologice: lumea este, în profunzimea ei, fragilă. Ea trebuie să fie protejată, îngrijită. „Dar Domnul nu dorește dăinuirea. Șovăitoare sînt pădurea și clădirea” (traducere de Crișu Dascălu) sună un vers din Jurnal, scris în noaptea de 25 noiembrie 1899. Poezia este însă cea care îngrijește lumea, înnoind-o și împrospătîndu-i sensul. Rolul ei nu este acela de a pune consistență și stabilitate în locul evanescenței și al perisabilității. Tandrețea cu care sînt privite lucrurile le păstrează fragilitatea, dar o transformă în prilej al dragostei. Numai fragilitatea poate fi iubită, pentru că ea poate fi permeabilă, se poate lăsa înconjurată și însuflețită de grijă: „Încă n-ai observat pînă acum că lucrurile disprețuite, infime se refac atunci cînd ajung în tandrele mîini pregătite ale unui însingurat? Sînt aidoma unor mici păsări cărora le revine căldura, se mișcă, se trezesc și o inimă începe să bată în ele, care urcă și coboară în ascultătoarele mîini, precum valul cel mai îndepărtat al unei imense mări” (Jurnal).Însingurarea este, alături de fragilitate, o condiție de posibilitate a dragostei și, prin urmare, a poeziei. În Scrisori către un tînăr poet, ea apare, împreună cu tristețea și rămășițele copilăriei care mai rezistă în textura vieții adulte, drept început al răspunsului la întrebarea esențială: trebuie să scriu? Scrisul urmează acestei întrebări, ca o mărturisire adusă lucrurilor și nu ca un dialog cu ceilalți, cu nesuferiții vecini care tulbură liniștea lucrurilor cu zarva cuvintelor lor. 

De la această pătrundere în adîncime a lucrurilor, poetul ajunge la Dumnezeu: cu aceeași tandrețe cu care readucea viața în cele disprețuite și infime. Dumnezeul poetului este privit, la fel, sub specia fragilității. Uneori este „singur în odaie”, iar poetul se grăbește să îi țină companie; alteori este sărac și este ghicit în toți săracii lumii; alteori uită să aducă toamna, moleșit fiind de lentoarea verii, iar poetul îl grăbește. În oricare dintre aceste momente, Dumnezeu este creat din praful lumii, din imaginile și întîmplările ei. Nu este un atotputernic principiu aflat în cerul îndepărtat, nici o temelie care ține, din adînc, lumea: „el e pretutindeni, ca o înserare” (Cina cea de taină, traducere de Dumitru Marian). Dumnezeul lui Rilke se compune, mereu altfel, din fragmentele vieții, ca respirație și mireasmă ale ei. Înrudirea dintre om și Creatorul lui se face prin intermediul vieții, al invizibilului care se află neștirbit în orice lucru vizibil și totuși trece dincolo de el. 

În Jurnal, această miraculoasă înrudire a experiențelor și a lucrurilor este descrisă ca viață, materia poetică în sine: „În cele din urmă, la asta se rezumă totul: să vezi în viață totul, valoarea a ceva prin altceva; chiar și ceea ce e mistic, chiar și moartea. Nimic nu are voie să se ridice peste altceva și orice să-și îmblînzească vecinătățile. Atunci orice își are semnificația și, ceea ce este esențial: totalitatea este un întreg armonios, plin de liniște și de siguranță și de echilibru”. Din această grijă față de armonia totului rezultă și impresia că Dumnezeu este, de fiecare dată, altul, recreat pe măsura unei stări, experiențe sau culori care năvălesc în sufletul poetului: „eu te găsesc în lucrurile toate / cu care-s bun și frate fiecărui; tu te-nsorești în cele ne-nsemnate / ca bob și mare-n cele mari te dărui” (din Cartea despre viața monahală). Paradoxal, blînd și mereu aproape în singurătățile poetului, dar și necruțător și nepătruns ca un adînc de noapte, Dumnezeul lui Rilke învăluie lumea și vindecă cu ea „rana” neantului. Rolul poetului este acela de a pune în cuvînt evenimentul cosmic al acestei vindecări. Versul său nu comunică un adevăr oarecare, ci izvorăște ca un trebuie inevitabil din misterul acestei prezențe atotcuprinzătoare. Mai mult, tandrețea care însoțește această necesitate interioară a cuvîntului provine din felul în care este înțeleasă prezența divină în lume: ca o adiere în fapt de seară.  

O astfel de credință precum cea a lui Rilke a fost, cum spuneam, privită ca suspectă feminitate. Comentatorii au vorbit, în același sens, despre ambiguitatea Ceaslovului său, în care prezența feminină (a lui Lou Andreas-Salomé) ajunge, pe alocuri, să „contamineze” rugăciunea către Cel de Sus. Dar particularitatea credinței lui Rilke stă nu în această feminitate, ci mai degrabă în felul „împletit” al rugăciunii sale. Credința nu își ia în stăpînire obiectul. Ea nu este un act al cunoașterii, ci mai degrabă o experiență învăluită în această prezență tomnatic-întunecată a transcendenței. Nu are un sens moral, ci estetic. Mai mult, se găsește într-un tainic decalaj în raport cu existența propriu-zisă a lui Dumnezeu: nu derivă direct din certitudinea ei, ci mai degrabă îi calcă pe urme. Iar urmele sînt întipărite adînc în textura lumii, amestecîndu-se discret cu ea. De aici și imposibilitatea de a vorbi despre Dumnezeu în absența lumii pe care El o cutreieră. De asemenea, de a vorbi despre El cu răceala gîndului și muțenia cuvintelor mari. Misterul iubirilor trecute oferă o cheie pentru a înțelege felul în care se poate construi poetic o rugăciune: „Spre cel însingurat se îndreaptă uneori ceva ce face miraculos de bine. Nu e vreun sunet, nici vreo strălucire și nici vreo voce. E zîmbetul fostelor femei care, precum lumina stelelor apuse, se mai află încă pe drum” (din Jurnal, 13 septembrie 1900). În fața unei astfel de persistențe a celor pierdute, Rilke își adună toate puterile sale poetice. La fel și atunci cînd îi este cu neputință să nu vorbească despre Dumnezeu, cel care își pierde puterea printre fragilitățile și gingășiile lumii. Iar tandrețea devine în acest moment un mod natural al credinței, o formă de a îngriji urmele cerului lăsate pe chipul lucrurilor trecătoare. 

Ioan Alexandru Tofan este prof. univ. dr. la Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi.

featured image (4) jpg
Cine a fost Loki în mitologia nordică?
Loki este unul dintre cei mai cunoscuți zei din mitologia nordică. Este considerat un zeu al focului și al magiei și poate lua diverse forme, atât umane cât și animale.
Halate si prosoape de baie jpg
Cadouri pentru evenimente: prosoape de baie și seturi de halate matrimoniale
Odată cu creșterea temperaturilor, tot mai multe evenimente sunt organizate de către persoanele apropiate.
Cum ne pregătim pentru Paște jpg
Cum ne pregătim pentru Paște
Masa de Paște este un moment special în care familia și prietenii se adună pentru a sărbători și a petrece timp împreună.
credite jpg
Ce putem face atunci când avem nevoie de un credit rapid?
Dacă te confrunți cu diferite situații financiare urgente, care nu pot fi amânate, trebuie să știi că sunt mai multe modalități prin care poți lua credite rapide.
Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).

Adevarul.ro

image
Uimirea unui german care a vizitat Bucureștiul: „Nu-mi vine să cred cât e de subestimat!”. Ce spune despre micii din Obor VIDEO
Thomas Wiede, un turist german pasionat de călătorii, a petrecut în această primăvară un weekend la București. Iar impresiile sale la superlativ despre capitala României au fost împărtășite și pe canalul său de YouTube, care are peste 11.000 de abonați.
image
De ce vor tot mai mulți români să revină acasă, după mulți ani de Germania. „Aici nici nu am unde să cheltuiesc banii”
O conațională care locuiește în Germania a transmis un mesaj devenit viral pe Tik Tok pentru românii care muncesc în străinătate. Românca îi sfătuiește să ia spontan hotărârea de a reveni în România, dacă în țară se simt cel mai bine, pentru că altfel se vor amăgi singuri la nesfârșit.
image
Rețeta lui Ceaușescu pentru a pune mâna pe putere în România. Cum a reușit un copil sărac să ajungă stăpânul țării
Nicolae Ceaușescu a fost modelul perfect de politruc oportunist. Așa cum arată biografia fostului dictator acesta și-a făcut culoar către putere prin șiretenie, exploatând momentele prielnice, făcându-și loc cu coatele atunci când a fost nevoie.

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.