Cei neștiuți care întîrzie

Publicat în Dilema Veche nr. 961 din 8 septembrie – 14 septembrie 2022
© wikimedia commons
© wikimedia commons

Despre katechon, cuvîntul misterios al Sfîntului Apostol Pavel din 2 Tesaloniceni 2, 6-7, s-a scris enorm. Grecii sînt avertizați în acest loc să nu aștepte Cea de-a doua venire a Mîntuitorului ca niște neînțelepți, cu frică sau cu nerăbdare: „Şi acum ştiţi ce-l opreşte, ca să nu se arate decît la vremea lui. Pentru că taina fărădelegii se şi lucrează, pînă cînd cel care o împiedică acum va fi dat la o parte. Şi atunci se va arăta cel fără de lege, pe care Domnul Iisus îl va ucide cu suflarea gurii Sale şi-l va nimici cu strălucirea venirii Sale”. Prin urmare, un nenumit întîrzietor împiedică venirea sfîrșitului, cu scenografia lui agonică: atît răul, cît și binele ulterior care îl va învinge definitiv sînt oprite să se manifeste. Din text înțelegem că, într-o discuție anterioară, Apostolul neamurilor le dezvăluise Tesalonicenilor identitatea acestei opreliști și în epistola menționată nu mai simțise nevoia să repete. Dar zecile de comentatori ulteriori nu au asistat la această discuție și, prin urmare, au căutat îndelung să afle cum este posibil ca sfîrșitul anunțat să vină nu chiar atît de repede.

De cele mai multe ori, katechon-ul a fost interpretat ca fiind o făptură istorică: imperiul, suveranul sau eroul, deci ca forme ale puterii care conțin în ele, evident, tensiunea situării în proximitatea prezenței transcendente. Carl Schmitt, unul dintre cei mai importanți gînditori ai katechon-ului, îl privea ca principiu al ordinii și ca unghi exclusiv din care poate fi privită istoria creștină; comentatori mai vechi, printre care și Jean Calvin, au citit întîrzierea ca răgaz al primirii Cuvîntului de către toate popoarele lumii; și mai demult, Tertullian considera că a identificat precis forța care împiedică sfîrșitul sub chipul Imperiului Roman, cel care aduce, peste orice nelegiuire, puterea legii. 

Dincolo de aceste instanțe care operează în vastul spațiu al istoriei, întîrzierea mai este posibilă și după un alt mecanism: unul slab, fragil și invizibil, înscris însă în chiar textura cotidianului. Neștiuți, fără socluri sau cronici care să le fie închinate, micii întîrzietori ai lumii de lîngă noi împiedică uzura definitivă a creației. Îi duc încă, pe toți ceilalți, în brațe. În Luminile și umbrele sufletului, Petru Creția vorbește despre acești anonimi salvatori: pentru el, răul nu mărșăluiește în istorie însoțit de fanfare. Este subtil, se ascunde în urîțenie, josnicie, nedreptate și minciună, pînă la forma lui maximală, cruzimea. Nu imperiile pot lupta cu un astfel de rău de consistența vîntului, iar împărații și eroii se dovedesc de multe ori neputincioși în a împiedica pe omul mărunt să își umilească aproapele. Cu răul care crește ca buruiana în lume luptă oamenii buni, curajoși, cinstiți și blînzi. Katechon-ul se ascunde mai degrabă (sau, poate, și) în cei care nu trec nepăsători pe lîngă mizeria sau suferința străzilor, care luptă cu nelegiuirea în formele ei surde și persistente ale vieții de zi cu zi. Petru Creția amintește mitul hasidic al celor treizeci și șase de înțelepți anonimi care „sprijină lumea” cu bunătatea lor spontană, necuprinsă în coduri și legi. Ei sînt sarea pămîntului, care întîrzie indefinit biruința răului și țin universul pe umerii lor. 

Dar poate că mai sînt și alte feluri de astfel de întîrzieri mărunte, care rod la rădăcina răului. Una dintre aceste forme ale întîrzierii este visarea. Visătorul este un întîrzietor care subminează răul trăgîndu-i preșul de sub picioare: transformîndu-i lumea pe care vrea să o cucerească în părelnicie. Sfinții Părinți au privit cu suspiciune nostalgia, imaginația și toate cîte țin de ele. Pesemne că indecizia, uitarea sau jocul pe care le introduc în chiar fibra realului stingheresc decizia răspicată, formulată la timpul prezent, care este cerută celor chemați la credință. Oblomov sau Don Quijote nu sînt dintre aceștia din urmă. Și totuși, rolul lor în întîrzierea răului nu este mărunt: ei vestesc neterminarea lumii și îi cultivă, estetic, posibilul. 

Craii de Curtea-Veche este, în acest sens, un „manual de luptă” al neștiuților întîrzietori. Pantazi, visătorul cel trist, este un personaj al nopților pustii și melancolice: „Se înstelase de mult cînd, fără grabă, visătorul se îndură în sfîrşit să plece. Mergea să cineze. Spre miezul nopții se înființa iar la vreun loc de băutură unde sta cît mai tîrziu, pînă la închidere. Mai zăbovea apoi pe uliți întru aşteptarea zorilor”. Lumea sa refuză în mod sistematic prezentul: se construiește prin ecouri ale trecutului, capătă sens mai degrabă prin asemănări tainice, precum cea dintre Wanda și Ilinca Arnoteanu, iar la sfîrșit plecarea sa se produce brusc, fără o destinație pe care să o aflăm, ca într-o ruptură voluptuoasă de toate cîte sînt. Nepăsător și melancolic, cu gîndurile care-l duceau mereu în alte părți, cu o genealogie care coboară, ca într-un ritual al dezrădăcinării, la un neam de pirați greci, Pantazi este personajul care traversează, împreună cu tovarășii lui nocturni, „o pîclă rîncedă de vițiu”, atît una concretă, a speluncilor și a personajelor dubioase ale Bucureștilor, cît și una a memoriei, a răului cuibărit în povești de viață și amintiri. Prin toate acestea, Pantazi zăbovește, încetinind mereu lucrurile și întîrziind parcă venirea zorilor. Cele trei morți cumplite din carte, a Ilincăi, a lui Pașadia și, în fine, a Penei Corcodușa par a semna actul de capitulare în fața răului. Dar visătorul Pantazi supraviețuiește. Aceasta face ca răul să nu macine complet lumea, furînd lumii consistența, definitivul, esența. Melancolia lui Pantazi sustrage nopții un rest ontologic, pe care îl salvează de la ruină. Ea insinuează, în trupul prezentului, o ruptură: între ceea ce se întîmplă și taina lui inepuizabilă. Nebunia Penei Corcodușa ascunde o mare poveste de iubire, vicioșii Arnoteni ascund posibilitatea mîntuirii. Cînd totul se năruie, se dizolvă sau piere în foc (Șerban Anghelescu vorbește cu multă subtilitate despre sfîrșiturile din carte), melancolia este cea care le salvează taina, transformîndu-le în poveste. Una căreia autorul Crailor, prietenul lui Pantazi, îi dă ființă. 

Melancolia stăvilește răul, răpindu-i victima. Visătorul se salvează pentru că nu își aparține niciodată în întregime: nu este prezent, trăiește într-o margine a lumii și o privește pieziș, în neîntregirea ei. Doar așa poate, la sfîrșitul tragediei care macină totul, să facă precum Pantazi: să-și întrebe prietenul „ce s-ar putea să bem”. Visătorul face deci parte dintre cei care întîrzie sfîrșitul. El păcălește răul (și binele, deopotrivă) ascunzîndu-le prada într-un labirint de fantasme. Apoi, victorios, se întoarce în spelunca din care i s-a plămădit visul.

Ioan Alexandru TOFAN este prof. univ. dr. la Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice, Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" Iași.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Belgrad și fiorul balcanic
Și mie mi-a plăcut la Belgrad, am regăsit aici „fiorul balcanic” de care m-am îndrăgostit.
E cool să postești jpeg
Negustorii de timp
„Sistemul politic nu poate gestiona totul în același timp (...) și, în prezent, Europa este foarte ocupată.”
p 20 Leviatan jpg
Pe urmele lui Iov
În Biblie, însă, realul nu se reduce la o lume plană, somnolentă, cufundată în necazuri, în nevoi, în cotidian.
Theodor Pallady jpeg
Prietenii latini ai Bizanțului
Împărțirea tîrzie a Imperiului Roman între Orient și Occident n-a subminat unitatea Bisericii creștine, cel puțin pînă la Marea Schismă din 1054, agravată ulterior prin Cruciada a IV-a și eșecul sinoadelor unioniste de la Ferrara-Florența.
Vake Park, Tbilisi City, Georgia Country, autumn Season 05 jpg
Toamnă tristă
Printre blocurile din cartier, vîntul spulberă frunzele care, din cauza secetei, se amestecă rapid cu praful străzii și cu molozul rezultat în urma nenumăratelor și interminabilelor lucrări la infrastructură.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Școlile din Texas le oferă gratis părinților truse DNA pentru ca copiii acestora să poată fi mai ușor identificați în cazul în care vor fi împușcați sau desfigurați în vreun atentat la școală. Orice, numai să nu interzică armele.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce mai zice gura lumii?
Am dat acest șir nesfîrșit de exemple pentru că alte vieți nu cunosc, dar gura lumii e aceeași pentru toți, iar mie mi-a păsat de ea peste măsură.

Adevarul.ro

 Recruți ruși la un antrenament FOTO Profimedia
Văduva colonelului rus care s-ar fi sinucis cu cinci gloanțe i-a trimis o scrisoare deschisă lui Putin
Văduva unui colonel care s-ar fi sinucis cu cinci gloanțe i-a scris o scrisoare deschisă lui Vladimir Putin în care i-a cerut să ancheteze moartea soțului ei, relatează portalul rus Meduza.
Sabia lui Ștefan cel Mare FOTO Mariana Iancu jfif
Cum a ajuns sabia lui Ștefan cel Mare la turci. Misterul nedezlegat de peste 400 de ani
În muzeul Topkapî din Istanbul, marele palat al sultanilor otomani, în sala dedicată armelor, se află sabia lui Ștefan cel Mare. Românii care vizitează impozantul edificiu oriental se opresc cu evlavie lângă vitrina unde este expusă spada.
horoscop financiar 1 webp
Horoscop 30 noiembrie. Zodia care se concentrează pe bani și-i ignoră pe cei dragi
Citește horoscopul zilnic din 28 noiembrie, cu previziuni pentru toate semnele zodiacale, realizat de astrologul Click!, Lorina. Iată ce ți-au pregătit astrele ziua de marți, 30 noiembrie.

HIstoria.ro

image
Trezirea naționalismului în Balcani
Vreme de secole, populațiile din Balcani au trăit în cadrul unor state multietnice, dinastice. Acest lucru nu a determinat însă o omogenizare, fiecare populație fiind conștientă, însă, de faptul că vecinii ei vorbeau o limbă diferită, practicau altă religie și aveau un stil de viață diferit.
image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ
image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.