Asprimea și densitatea vieții: un răspuns al lui C.S. Lewis

Publicat în Dilema Veche nr. 1012 din 31 august – 6 septembrie 2023
C.S. Lewis © wikimedia commons
C.S. Lewis © wikimedia commons

Paginile în care C.S. Lewis vorbește despre convertirea sa petrecută în anii 1920 sînt un spectacol de luciditate și curaj. În Surprins de bucurie sînt descrise cărțile, evenimentele și oamenii care au țesut acest moment, treptat, răbdător și temeinic ca într-un joc de șah bine jucat (după cum îl descrie autorul însuși). Fiecare etapă poate fi, ea însăși, subiectul unui tratat întreg de apologetică. Mai întîi este descris felul în care creștinismul se insinuează, în ciuda adevărului său explicit, dar neluat deocamdată în seamă, prin prezența prietenului Nevill Coghill, apoi prin cărțile lui George MacDonald, Chesterton, mai tîrziu J.R.R. Tolkien. Ulterior este explicată disoluția treptată, dar ireversibilă, a „snobismului” și a „realismului” intelectual, la care Lewis aderase anterior acestor ani. Urmează descrierea psihologică a felului în care se insinuează în viață bucuria și mai ales cum își sporește prezența prin întîlnirea ei cu „necunoscutul, nedefinitul, doritul”. În fine, are loc „răpirea” petrecută pe platforma superioară a autobuzului către Headington Hill, cînd jucătorul de șah își dă seama „cu surprindere” că este jucat, că se află pe un drum care îl conduce pe nesimțite dincolo de propria lui voință sau intenție. Etapele intermediare ale acestor momente ale convertirii, precum lupta cu hegelianismul și cu alte construcții intelectuale, sînt la fel de spectaculoase. Dar aici vreau să vorbesc despre altceva: despre evidența vieții în întregul ei care survine printr-o astfel de convertire. 

La început, înainte de a găsi bucuria, Lewis observă această evidență pe calea lecturilor. Chesterton, de exemplu, „avea mai mult discernămînt decît toți ceilalți moderni puși la un loc, făcînd abstracție de creștinismul său” (Editura Humanitas, 2020, p. 230). La fel, Spenser sau Milton, deși erau creștini, cum precizează apăsat în text. De cealaltă parte, cei „care nu sufereau de religie”, precum Shaw, Voltaire sau Wells, erau „prea simpli. Asprimea și densitatea vieții nu se regăseau în cărțile lor” (p. 231). Creștinismul, contrar experienței de viață anterioare a lui Lewis, dădea vieții un sens mai bine articulat și conducea către valori și virtuți pe care nu le implica în mod direct, dar care puteau fi ușor observate la cei care credeau în Dumnezeu: onoare, curaj, cavalerism, curtoazie, libertate și chiar „gentilețe”. Modalitatea în care creștinul dispune de un înțeles al binelui și al răului fără a le anunța printr-o predică explicită este primul prilej de mirare care intră în mecanismul convertirii sale. Creștinii aveau, altfel spus, un simț profund și concret al vieții și al reperelor ei fundamentale care lipsea celorlalți. Cum era posibil?

Majoritatea cărților „creștine” ale lui Lewis se hrănesc din acest simț al vieții. Chiar și Cronicile din Narnia, care sînt deseori citite într-o cheie spirituală. Fără a argumenta teologic o idee sau alta, Lewis vorbește dintr-un orizont inconfundabil, cel al vieții petrecute cu ochii ațintiți spre cer. În el, viața capătă o consistență și o greutate nemaiîntîlnite; aici, lucrurile nu pot sta oricum, gîndurile și faptele se împart în mod clar în bune și rele.

Un exemplu este seria de conferințe din 1943 cuprinse în volumul Desființarea omului (Editura Humanitas, București, 2023), de fapt o replică dată cărții The Control of Language: A Critical Approach to Reading and Writing de Alexander King și Martin Ketley. Aici Lewis numește cu termenul chinezesc, Tao, ordinea lucrurilor, rînduiala care există anterior oricărei judecăți morale sau valorice de orice fel. Tao depășește (sau, mai degrabă, ocolește) eforturile rațiunii de a clarifica, justifica și întemeia lucrurile. Este accesibilă sentimentului, care este incontrolabil și vine parcă de altundeva. Viața are pur și simplu o ordine care este ca atare, fără a putea fi înțeleasă sau mînuită după bunul plac. Cea de-a treia conferință se încheie decisiv: „Nu are rost să încerci să vezi prin principiile fundamentale. Dacă vezi prin tot înseamnă că totul este transparent. Dar o lume pe de-a-ntregul transparentă e o lume invizibilă. A vedea prin tot e același lucru cu a nu vedea” (p. 74). Omul intră în disoluție în măsura în care încearcă să ia în stăpînire totul, punîndu-se pe sine însuși în final la dispoziția acestei „stăpîniri”. Împotriva lui King și Ketley, care construiau un „om fără piept”, dar cu un cap mare, plin doar de rațiune, Lewis caută un om deplin, căruia emoțiile și rațiunea deopotrivă să îi descopere calea, Tao. Transparenței rațiunii „neutre” i se opun consistența și densitatea unei ordini care orientează, indică un sens și judecă lucrurile prin categoriile de bine și rău. 

În Desființarea omului, Lewis evită în mod programatic să menționeze creștinismul. O face indirect, în anexă, dînd exemple de texte creștine care stau alături de celelalte mari tradiții ale lumii aflate în orizontul „căii”. Nu este vorba despre o justificare a unei revelații în fața celorlalte sau de o apărare a adevărului unei religii, ci de sesizarea, plecînd de la o tradiție sau alta, a firescului vieții, cu ritmurile, rigorile și criteriile care îi dau relief și chip. 

În Creștinism pur și simplu, tot din 1943 (Editura Humanitas, 2019), întîlnim o metodă similară. Creștinimul despre care vorbește aici Lewis nu este rezultatul unei reflecții intelectuale sau al unei experiențe personale unice, ci reprezintă o țesătură de date și de semnificații care a fost dată „cu mult înainte să mă fi născut eu, fie că-mi place, fie că nu” (p. 9). El reprezintă o soluție și nu o problemă, pentru că reprezintă un răspuns dat confruntării omului cu ideea că există pe lume bine și rău, dreptate și nedreptate, frumos și urît. Acestei idei i se mai poate spune „lege a naturii umane”, „lege morală” sau „regulă a purtării cuviincioase”. Or, creștinismul arată cum se iubește și ce se întîmplă atunci cînd această lege este încălcată. Cum se petrece pierzarea și cum are loc iertarea. Întregul edificiu teoretic și practic al teologiei creștine se construiește la Lewis pe tulburarea în fața încălcării legii firii. Ateismul sau cultul rațiunii sînt simple, pentru că evită acestă confruntare: ele afirmă că legea naturii umane nu este dată, ci poate fi confecționată după bunul plac; partajul dintre bine și rău este, cum se spune adesea, un fapt cultural, deci relativ. Creștinismul și celelalte tradiții ale Tao nu cunosc această soluție facilă. Răul și binele sînt adînc sădite în fibra vieții și nu se află la cheremul oamenilor. Lupta pentru a păstra claritatea distincției lor este grea și, prin urmare, nici creștinismul nu este o cale simplă. Dar, spune Lewis, „nu e bine să vrei o religie simplă. La urma urmelor, lucrurile adevărate nu sînt simple. Par a fi, dar nu sînt simple” (p. 56). 

„Asprimea și densitatea vieții” care se găsesc în textele și în viețile creștine țin așadar de confruntarea oamenilor cu ceea ce nu stă în puterea lor: diferența dintre bine și rău. Ea există pur și simplu, ca un punct de plecare al aventurii conștiinței. Încercarea de a aduce sub controlul rațiunii această diferență, de a o face „suportabilă” și pe măsura omului duce în final la falsificarea vieții înseși. Creștinul lui Lewis alege calea mai grea: renunțarea la sine și la mîndria rațiunii lui, pentru a deveni, din „cal”, o „ființă înaripată”. În același timp, asprimea și densitatea se convertesc și ele, din forme ale opacității vieții în marele și luminosul ei adevăr.    

Ioan Alexandru Tofan este profesor univ. dr. la Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Caz șocant în Olt. Un bărbat a fost decapitat, iar capul i-a fost aruncat la WC
Un caz șocant de crimă s-a produs miercuri, 6 decembrie 2023, în jurul orei 14,30, în localitatea Slătioara din județul Olt. Un bărbat a fost decapitat de un altul.
image
Manele cu conotații sexuale, la balurile de boboci din Craiova. "Au ajuns să le arate pe scenă și cum se face" VIDEO
Un liceu renumit din Craiova este arătat cu degetul după ce în spațiul public au apărut imagini de la petrecerea elevilor de clasa a IX-a. Artistul Luis Gabriel, anunțat pe afișul evenimentului drept "special guest". este acuzat că a cântat în fața minorilor melodii obscene.
image
Scandal în Italia: Bijutier condamnat la 17 ani de închisoare pentru uciderea a doi hoți care i-au legat fiica și i-au jefuit magazinul VIDEO
Un bijutier din Italia a fost condamnat la 17 ani de închisoare pentru că a împușcat mortal doi hoți care i-au jefuit magazinul și i-au legat fiica. Sentința a declanșat o dezbatere aprinsă privind limitele autoapărării în Italia.

HIstoria.ro

image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.