Cîteva idei creative de jurnalism
Criza media a curăţat cam tot ce era bun în redacţiile fostelor mari cotidiene româneşti, care, în 2014, se zbat pentru supravieţuire, cu tiraje care rivalizează cu ale unor ziare locale ca Gazeta de Sud sau Monitorul de Botoşani. Totuşi, peste Ocean, aceeaşi criză a generat o serie de idei creative de jurnalism, al căror succes e un motiv de optimism.
● Huffington Post aproape că nu mai trebuie menţionat, fiindcă e deja foarte cunoscut în România, măcar ca sursă de inspiraţie pentru design-ul Adevarul.ro şi Gandul.info. În branşă se ştie că a fost lansat (în mai 2005) de Arianna Huffington, fosta soţie a unui politician republican, şi că a început ca un blog colectiv, pentru a deveni o organizaţie de ştiri extinsă, aflată în proprietatea AOL. Cea mai importantă inovaţie a site-ului e probabil designul cu o poză-şoc, în primul ecran, care înlocuieşte lista de titluri şi numeroasele meniuri prezente, pînă la apariţia ei, pe majoritatea site-urilor de informaţie. Imitatorii au preluat acest gen de deschidere, cum i se spune în jargon, dar nu au observat că Huffington Post are şi variante mai cuminţi ale primului ecran, cu trei poze, de pildă, pentru cazurile cînd nu există o fotografie suficient de puternică.
● Politico e un alt veteran al inovaţiei, dacă putem spune aşa, cunoscut în România. A apărut în 2007, înainte de alegerile din SUA, şi e şi site, şi ziar, dar diferă, după spusele fondatorilor, de outlet-urile de ştiri clasice prin faptul că site-ul e cel care generează publicaţia de hîrtie, şi nu pe dos. A fost lansat acum şapte ani de John F. Harris şi Jim VandeHei, foşti jurnalişti la Washington Post, cu un tiraj de 30.000 de exemplare de hîrtie. Ediţiile de tipar erau trei pe săptămînă, cît timp Congresul era în sesiune (s-au făcut cinci, între timp) şi una – în vacanţa parlamentară. Jim VandeHei spunea la vremea lansării că Politico se diferenţiază prin staff-ul de reporteri experimentaţi, care furnizează conţinut original.
Politico e modelul pentru Slugline, site-ul la care Zoe Barnes, din House of Cards, se mută pentru a-i face jocurile lui Frank Underwood. Deşi politico e termen familiar, peiorativ, care ar putea fi tradus oarecum prin politruc, site-ul real e mai serios decît cel din serial.
● Vox.com. S-a născut anul acesta, dar face vîlvă cu o abordare care este şi numele unei categorii a Premiilor Pulitzer, aşa-numitul jurnalism explicativ (explanatory journalism/reporting). Fondatorul lui, Ezra Klein, vorbeşte în prezentarea site-ului despre „legume jurnalistice“, termen fără conotaţii peiorative, care se referă la produsele media asemănătoare cu mîncărurile hrănitoare, dar ocolite, de felul spanacului. Vox are un design spectaculos, defilează cu strigarea „Înţelege ştirile“ şi porneşte de la premisa că lucrurile care nu puteau fi explicate în tipar pot fi explicate într-un mediu digital, datorită lipsei constrîngerilor de spaţiu pe care o oferă online-ul. Articolele pornesc adesea de la datele existente în abundenţă în jurul nostru, de la care trag concluzii nebanale. Mai degrabă decît să ofere informaţie exclusivă, Vox încearcă ceva de felul unui săptămînal clasic: explicare şi contextualizare.
● FiveThirtyEight.com se bazează pe cifre într-o măsură şi mai mare decît Vox. Site-ul a fost lansat ca blog în 2008, de către Nate Silver, un jurnalist specializat în statistică, devenit faimos pentru acurateţea cu care a prezis rezultatele alegerilor din SUA; în 2012, a dat în avans cîştigătorii tuturor celor 50 de state americane. Interesant e faptul că Silver şi-a bazat metodologia unică pe experienţa pe care o avea în predicţiile din baseball, aşa-numitele sabermetrics (de la SABR – Society for American Baseball Research). După ce primii doi ani a funcţionat ca blog independent, FiveThirtyEight.com a intrat în orbita New York Times, pentru ca din 2013 să treacă în proprietatea ESPN, reţeaua de sport a Disney. Numele site-ului vine de la numărul electorilor care desemnează preşedintele şi vicepreşedintele SUA – 538.
● NowThisNews.com este o tentativă – datorată lui Kenneth Lerer şi Eric Hippeau de la Huffington Post – de a reinventa un alt domeniu media: ştirile video. Miza: tableta şi telefonul mobil. E vorba de montaje scurte, de regulă între 25 şi 40 de secunde, mult mai puţin decît durata medie a unei ştiri TV (2 minute şi 23 de secunde în 2011, pe reţelele americane). Produse îngrijit, chiar dacă cu mijloace relativ restrînse şi imagini preexistente, ştirile NowThisNews.com sînt foarte diverse şi oferă, în spaţiul restrîns pe care îl au, elementele de background (context) necesare nespecialiştilor. Titrajele de dimensiuni mari pot fi citite şi pe mobil.
● Whisper poate fi cu greu numit media, fiindcă este un agregator social de mesaje anonime de o frază-două. Cîteva exemple: „La o întîlnire, fata cu care eram s-a scuzat ca să meargă la baie, dar nu s-a întors niciodată, fiindcă vorbisem prea mult despre Războiul stelelor“, sau: „Simt nevoia să ţin volumul de la TV sau radio la un nivel divizibil cu 5.“ Sau: „Uneori mă închid în baie cîte o jumătate de oră numai ca să scap de copii.“ Şi multe altele în aceeaşi notă, bîrfitoare şi indiscrete, dar uneori mişcătoare prin sinceritate. În ciuda acestora, Whisper are şi un redactor-şef pe nume Neetzan Zimmerman, transferat de la Gawker, un alt site tabloid celebru, mai aproape de accepţiunea clasică a termenului. Şi, recent, Whisper a fost cel care a lansat informaţia că Gwyneth Paltrow i-a fost infidelă lui Chris Martin.
Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).
