oameni şi etichete

În Camera obscura e o scenă memorabilă, în care doi cineclubiști de la Combinatul Siderurgic Hunedoara o iau cătinel printre ruinele fabricii în ziua de azi distruse, pentru a identifica locul fostului laborator în mormanele de moloz: atunci cînd realitatea se dovedește imposibilă, metafora îi supraviețuiește.

Visuri la cheie e o emisiune care a venit exact pe acest gen de tensiune mentală în care trăim: sentimentul exacerbat al proprietății, cuplat cu ideea evidentă că e ceva în neregulă cu proprietatea ta.

E a doua oară în ultimii ani, în România, cînd „televiziunea pierde alegerile“ și, din nou, a doua oară cînd „Facebook le cîștigă“. Oricît de relative ar fi aceste constatări, un mic istoric al comunicării politice românești din ultimii ani e mai mult decît instructiv și, în ultimă instanță, include o veste bună pentru democrație.

The Young Pope te lasă cu o dilemă: e Pius al XIII-lea retrograd, progresist, sfînt, demon, antipapă, Papă ideal…?

Din polemica de pe Facebook care a ținut loc de necrolog al lui Castro, reiese că în ea se confruntă două tipuri de percepție: cea prin imagine, pro, cu cea prin analogie, contra.

Comparativ, abonamentele la Netflix, HBOGO, Voyo sau alte servicii asemănătoare reprezintă o alternativă decentă la piraterie și o experiență de vizionare adesea fără cusur.

Vlogger-ii români – și nu numai – au cu siguranță foarte rar peste 30 de ani și surprinzător de des, sub 20. Pare că la o asemenea vîrstă nu ai griji materiale și nici a ședea în fața unei camere ca să te pui pe YouTube nu pare cel mai serios demers de carieră.

La europarlamentarele din 2014, remarcam că numele țării devenea cuvîntul-vedetă al mai tuturor sloganurilor.

Maia Sandu, speranța re­for­miș­ti­lor, a avut o prezență mult mai discretă din punctul de vedere al comunicării publicitare; în loc de asta, s-a remarcat în dezbaterile televizate.

Ceea ce puneam pe vremuri în vitrină ascundem acum în sertarele-cavou, fiindcă cultura materială a proliferat pînă la punctul la care nu mai poate fi transformată în muzeu.

WikiLeaks a publicat duminică o tranșă de cîteva zeci de mii de e-mail-uri din campania lui Hillary Clinton, candidata democrată la președinția SUA.

Dacă instituțiile statului ar avea ceva numit coeficient de inteligență, Jandarmeria n-ar trece nici testele pentru preșcolari, la modul cum a funcționat de astă dată. Partea proastă e că, spune aceeași directoare a festivalului, comandantul Jandarmeriei „a înțeles, apoi a rîs și el“

Barba se întoarce, prin urmare, inclusiv la noi, în România.

Primele ediții din Supraviețuitorul au făcut, la PRO TV, în jur de 7-8 puncte de rating, altfel spus, o cotă de audiență de 22-25%.

Ce e penal și ce nu în astfel de povești nu știu. Cert e doar că TVR a fost dintotdeauna un aspirator de bani și din cauza incompetenței, pur și simplu.

E remarcabil faptul că ambii participanți la întîlnirea despre care vorbesc sînt în același timp atît de aproape și de departe de acest înțeles.

Kaufland, binecunoscutul lanț de supermarket-uri, a lansat o aplicație pentru mobil pe nume Scan & Pay, cu ajutorul căreia poți plăti singur la magazin, fără casier.

Autoritățile și cîțiva politicieni ex­pirați au transformat cazul Sky News, cel cu traficul de arme, într-o campanie de autoridiculizare a României, într-o situație în care, cu un pic de moderație și inteligență, am fi putut obține contrariul.

Mai mult decît alte festivaluri, Dokufest are panel-uri educative, zone de stand-up comedy și produce, de pildă, cinematografe renovate, alte festivaluri mai ­mici (animație, de pildă) sau un alt cinematograf, alimentat solar.

Ce fac vedetele pe net cînd dumneavoastră nu le vedeți, dar alții le văd foarte bine? Promovează produse.

O asociație americană a producătorilor de semiconductori a publicat un document care spune că celebra Lege a lui Moore, care afirmă că puterea de calcul se dublează la fiecare doi ani, ar putea deveni inoperantă prin 2021

E mijlocul verii, 15 iulie 2016, și tancurile facțiunii armate care vrea răsturnarea lui Erdogan sînt chiar în mijlocul Istanbulului, pe podurile de peste Bosfor.

Probabil dumneavoastră, cei care ne citiți azi pe Internet, sînteți aceiași care ne citeați acum zece sau douăzeci de ani pe hîrtie – și cam la fel, cititorii întregii prese. Problema e că ea, presa, s-a schimbat în acești ani, și nu în bine. Dincolo de asaltul mogulilor și mai apoi al politicienilor, principalul motiv sînt banii.

Jurnalismul de date a devenit în timp ceva spectaculos.

Dacă e să-l definim simplu, la componenta de prelucrare a datelor pe care am numit-o mai sus computer assisted reporting se adaugă diferite tipuri de vizualizări. Graficele simple au fost înlocuite în ultimii ani de așa-numitele infografice sau infografii, evidențieri estetice și uneori interactive ale datelor.

Casetofonul și CD-ul. Primul a fost ucis de al doilea, care a fost ucis de mp3 și alte formate digitale, foarte la ele acasă în memoria calculatorului, a telefonului sau a mai orice altceva. De la casetofon la CD s-a petrecut o revoluție mai greu de sesizat azi, dar crucială, cea digitală

Fiindcă, cu siguranță, ați auzit și/sau ați citit diferite teorii tenebroase despre datele personale pe care le deține Facebook despre utilizatorii lui, iar în România sînt 8,5 milioane de astfel de utilizatori, cîteva clarificări sînt necesare.

Scandalul de acum cîteva zile, referitor la clipul filmat de Vali Vijelie cu studenţi la Conservator pe scena aceluiași Conservator, denotă ceea ce am putea numi un complex de inferioritate la scară socială, a întregii societăți românești, referitor la manele şi, în general, la romi.

Dacă scorul de 30% vi se pare bun, gîndiți-vă că o colegă de partid a lui Nicușor Dan, Clotilde Armand, a realizat aproape 32%, după unul dintre institutele de sondaje, pornind de la nimic. Candidat și la alegerile din 2012, Dan era cotat cu 20% în sondajele dinaintea campaniei. Iar adversarii lui nu erau redutabili.

În ultimii ani, tirajul tipărit al revistei a scăzut cu numai 20%, de la 1,5 milioane la 1,25 de milioane distribuite global – mai ales în SUA, deși publicația este realizată la Londra. Pierderea e mai mult decît compensată de edițiile digitale ale publicației (site, mobil sau tabletă).

Săptămîna trecută, The Verge anunța că vînzările de Chromebook-uri le-au depășit, în premieră, pe cele de laptopuri Apple. Ce este un Chromebook și ce importanță are pentru noi, profanii, o astfel de statistică?

Vacanțele, concertele de rock și alte momente fericite merită gustate fără intermedierea mobilului. Iar fiindcă a renunța cu totul la fotografie e prea crud, putem începe să ne premedităm apăsarea pe buton, eventual răsfoind și cîteva albume de mari fotografi.

Dacă ați fost în vacanță în Anta­lya sau ați auzit cîte ceva despre dezvoltarea frenetică a zonei din ultimii ani, s-ar putea să fi remarcat un lucru: regiunea este un Disneyland pentru adulți, de dimensiunile unui județ.

Pe urmele lui „Untdelemn de la Bunica“ și ale „Tarafului“ de acum 15-20 de ani, România se umple de brand-uri și strigări publicitare neaoșe. Unde apar ele mai des și ce spune asta despre noi, românii?

Ce e atrăgător în violența și moartea repetitivă din Game of Thrones? Un gen de exorcizare prin recontextualizare, cam la fel ca în epitafurile vesele din Cimitirul de la Săpînța.

Cînd, în ianuarie 2016, Netflix s‑a lansat și în România, reacțiile inițiale au fost entuziaste, pentru ca ulterior să se transforme în dezamăgire, din cauza prea puținelor filme disponibile în România, pe celebra platformă de Video-on-Demand.

La cîțiva kilometri de Betleem, în tabăra de refugiați de la Dheisheh, zisă și Ad Duheisha, patru fetițe gălăgioase se îmbulzesc în fața mea, pentru o poză care celebrează triumful palestinienilor în fața sîngelui și a violenței istoriei.

Dintre toate prognozele media care mi s-au adeverit, cel mai tare mă bucur de revenirea lui Florin Călinescu la Românii au talent, fiindcă predicțiile pe care le poți face la noi sînt de regulă negative. În cazul lui Călinescu a fost pe dos, iar după mai multe episoade, putem vedea și de ce.

Săptămîna trecută, VICE a comunicat decizia de a se extinde în Europa Centrală și de Est, anunț care s-ar putea să-i lase reci pe o jumătate din cititorii Dilemei vechi, cei care nu știu ce e VICE. Ceilalți se vor mira și ei, fiindcă citesc deja VICE, care scrie despre subiecte românești, în limba română, de ceva vreme.

Săptămîna trecută, cînd cu vizita lui Klaus Iohannis în Israel, România s-a trezit cu un președinte care vorbește. Și vorbește prost. Și cînd vorbește prost, nu vorbește numai prost românește. Ci generează un fel de flux verbal în același timp aleatoriu și autodemascator.

Incapabilă să mai facă față cheltuielilor curente, inclusiv salariile angajaților, TVR a difuzat săptămîna trecută o serie de talk-show-uri în care se pune pe sine însăși în discuție. A spune despre Societatea Română de Televiziune că e „pe marginea prăpastiei“ sau „în faliment“ a devenit un clișeu.

Marile show-uri gen Românii au talent au intrat pe post și, odată cu ele, și publicitatea care le finanțează. Dacă despre noutăți ca reapariția lui Florin Călinescu s-a vorbit deja, reclama difuzată în emisiuni de acest gen se schimbă. Din punctul de vedere al telespectatorului, e bine să știți la ce vă uitați.

Dacă tabloidizarea presei nu mai e un motiv de dezbatere, ci o realitate, interesant devine modul cum se segmentează zona tabloidă a pieței. România urmează în linii mari trend-urile mondiale, dar cu observația că așa-numitele brand-uri quality sînt mult mai afectate.

Site-urile de știri au scris deja că, pe propria pagină de Facebook, Liviu Dragnea a fost victima unui trolling colectiv de durată, care a început miercuri, în subsolul unei postări despre lege. Trolling-ul s-a întins și pe Wikipedia, unde pagina în engleză a lui Dragnea a fost vandalizată repetat.

În ultimele zile, știrile despre Kanal D lider de audiență în prime-time, cu sau fără Bahar, noul serial turcesc, se înmulțesc. Sub ele se ascunde faptul că producțiile cu potențial ale Antenei 1 și PRO TV nu au intrat încă în grilă. Ce ne așteaptă din primăvară? Dar din toamnă?

Nu toate site-urile obțin însă venituri din publicitate în același mod – sau cel puțin, nu din publicitatea strict românească. Un Efemeride.ro, binecunoscut pentru gogoșile care apar și reapar în newsfeed-urile noastre de Facebook, e într-o zonă mai puțin vizibilă a Internetului.

Dacă aveți un televizor inteligent, IoT-ul a intrat deja la dumneavoastră în casă. Și, în timp ce beneficiile acestei subrețele care depășește vechea rețea sînt uriașe, felul în care ea va modifica lumea e greu de anticipat și include riscuri.

Farmaciile la care se găsește altceva decît prescrie doctorul sînt ceva interesant: ele sînt, în orice caz, pline. De alte lucruri și, evident, de alți pacienți. Lucrurile sînt tot felul de smacuri, cosmetice și nenumărate suplimente alimentare, așezate în primele rafturi, chiar sub nasul clientului plătitor.

În 2014 și 2015, deținuții din România au publicat nu mai puțin de 415 lucrări științifice, lucru care le-a scurtat timpul de detenție cu 415 luni, a socotit pentru noi The Guardian, justificîn­du‑și pe deplin numele bicentenar. Revoltător, nu?

Un e-mail a făcut să-mi stea dumicatu-n gît: Claudia Pavel se epilează definitiv iarna! Din toate aiurelile pe care le‑am primit în ultima vreme, asta e, probabil, cea mai mare. Dar de ce ne interesează pe noi, în Dilema veche, epilatul definitiv? Fiindcă în el se ascunde o întreagă lucrătură de marketing, pe care e bine s-o știți.

Sfîrșitul anului e perioada cînd presa publică diferite recapitulări și prognoze. Fiindcă fac asta de mai mulți ani în privința pieței media, mi se pare cinstit să reiau ceea ce scriam în Dilema veche la sfîrșitul lui 2014, pentru ca să vedem unde am prognozat corect și unde am greșit.

Moda lui „Vezi aici“ și „N-o să-ți vină să crezi ce pierzi dacă nu dai click“ s-a generalizat pe Internetul românesc, și nu numai. Noi te învățăm cum să afli ce prostii se ascund, și cum se ascund, sub asemenea titluri, dar fără să-ți donezi prețiosul click, pornind de la cîteva exemple.

Tulburări de atenție, dificultăți de învățare, probleme cu somnul și cu alimentația. Dacă ne uităm mai atent la ceea ce spune AAP, vedem că problema copiilor care se uită la televizor e mai degrabă cea a adulților care se uită la televizor împreună cu copiii, lăsați în plata Domnului alături, pe canapea.

1 Decembrie, Ziua Națională a României, se sărbătorește la PRO TV. E numai o șmecherie de marke­ting a lui Adrian Sârbu sau mai mult de atît?

Teoriile conspirației care au circulat după incendiul de la Colectiv și deruta informațională care a urmat atentatelor de la Paris au făcut publicul larg să-și pună problema intoxicărilor, minciunilor și prostiilor de care ne împiedicăm la fiecare două linkuri postate pe Facebook. Cum ne vindecăm de derută?

Ştirea e relatarea unui fapt nou sau nou revelat, spune plicticoasa definiție care se predă în facultățile de jurnalism. Ca să scape de plictiseală, presa românească a ieșit însă din cadrele strîmte și neimaginative ale acestei definiții, cu o serie întreagă de inovații.

După tragedia de la Club Colectiv și mitingurile de protest, Facebook-ul și site-urile-petardă s‑au umplut de o serie întreagă de dezinformări sau intoxicări. Deși pare la mintea cocoșului că toate aceste povești nu sînt adevărate, există oameni civilizați care ajung să creadă în ele, în lipsa informației.

Faptul că și media s-a mobilizat, la maximum, după tragedia de la Club Colectiv, e la urma urmei firesc. Merită însă consemnat faptul că, în general, presa a relatat cu acuratețe și relevanță ceea ce s-a întîmplat. Cu unele excepții.

În percepţia generală, calculatorul şi acel sos adictiv în care se bălăceşte, Internetul, sînt un echivalent contemporan al Lămpii lui Ilici. Totuşi, la fel cum nici calculatorul nu mai e calculator în ultima vreme, ci mobil sau tabletă, nici Internetul nu mai e ce-a fost.

Producţiile turceşti aduse de Kanal D în România s-au extins pe mai multe posturi TV autohtone, inclusiv PRO TV, deşi în lumea anglo-americană serialele TV (sau online) au devenit în ultima vreme locul unde creativitatea, actorii şi regizorii unui Hollywood cam secătuit se repliază cu folos.